Mafia – numărătoarea inversă

“Este limpede că fiecare din faimoșii oligarhi ruși poate fi trimis cu ușurință în același loc în care se află acum Khodorkovsky (cel mai bogat miliardar rus, actualmente închis în Siberia – n.r.), pentru că toți au fost implicați în malversațiuni similare. Bogăția fiecăruia dintre ei este legată de relațiile cu oficialii guvernamentali, care le-au oferit un sprijin foarte important”.

Această descriere a mediului de afaceri din Rusia se potrivește ca o mănușă societății românești, aflată în preajma celui mai important moment din istoria ei post-decembristă. Sub presiunea crescândă a Uniunii Europene, există pentru prima dată există speranța retezării a cel puțin câtorva din brațele caracatiței marii corupții din România. Paradoxal, evenimentele recente – amânarea în ultima clipă a arestării lui Dinu Patriciu și respingerea de către Parlament a ordonanței DNA -, s-ar putea dovedi ultima zvâcnire a mafiei înaintea declanșării tăvălugului anti-corupție ghidat de la Bruxelles.

Cu mai puțin de un an înaintea aderării României la Uniunea Europeană, societatea românească a intrat în fibrilație. De “vină” sunt anticorpii pe care oficialii de la Bruxelles încearcă să-i inoculeze în trupul slăbănogit al democrației noastre, infestată de virusul marii corupții. Cazul Patriciu și testul ordonanței DNA au arătat că majoritatea “elitelor” postcomuniste ale oamenilor de afaceri si politici nu au multe în comun cu mentalitățile europene. O bună parte din clasa politică a demonstrat că nu este dispusă să accepte rigorile statului de drept și, implicit, ale luptei împotriva corupției, dând indirect un vot de blam standardelor europene.

Portretul capitalistului român

Saga mega-afaceristului Dinu Patriciu este un bun exemplu în acest sens, destinul miliardarului fiind reprezentativ pentru tipologia celor s-au îmbogățit în apele tulburi ale economiilor trecute peste noapte de la etatism la relațiile de piață. Arhitect de succes înainte de 1989, Patriciu a intrat în politică în 1990, apărând în postura de liberal și propovăduitor fervent al unui capitalism autentic. A înființat prima societate privată din România, Alpha Construct, devenind astfel primul capitalist înregistrat cu acte în regulă. În scurt timp a devenit un personaj tipic românesc: un amestec mercantil de afacerist și politician cu veleități de sponsor de partid. Și-a diversificat afacerile iar în 1996 a fost inclus într-un top al “Noilor îmbogățiți din Romania” care au făcut rapid avere după evenimentele din decembrie 1989.

În politică, Dinu Patriciu s-a făcut remarcat de mai multe ori ca recordman la absențe în Parlamentul Romaniei. În luna martie a anului 1996 conducea în clasamentul deputaților chiulangii și a mai apărut de câteva ori pe timpul mandatelor de parlamentar în acest clasament, până când a renunțat la statutul de deputat în favoarea afacerilor, pe 18 iunie 2003, din motive de incompatibilitate. A rămas președinte al filialei PNL Prahova și sfătuitor al premierului Călin Popescu-Tăriceanu, prietenul cu care, de altfel, și-a început activitatea politică la 23 iulie 1990, când lua ființă Partidul Național Liberal-Aripa Tânără.

Sub lupa procurorilor

Culoarul care l-a propulsat pe Dinu Patriciu la averea actuală de peste 300 de milioane de dolari a fost cel al afacerilor cu petrol, care i-au atras de altfel și majoritatea problemelor pe care le are cu justiția. Pentru prima dată, numele său a fost asociat cu afaceri de combustibil în octombrie 1995, când specialiștii din Inspectoratul General al Poliției au cercetat legalitatea contractului de vânzare-cumpărare a unui cargo. Achiziționarea companiei Rompetrol, în 1998, l-a făcut unul din cei mai importanți actori de pe piața energetică. A urmat cumpărarea rafinăriilor Vega și Petromidia, perfectarea unui parteneriat cu OMV și preluarea celui mai mare distribuitor independent de produse petroliere din Franța, Dyneff.

O parte din afacerile încheiate în domeniul petrolier l-au adus pe Patriciu în conflict cu justiția în ultimii ani. Cele mai voluminoase dosare sunt Rompetrol și privatizarea SC Petromidia SA, în cadrul cărora miliardarul român este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani și înșelăciune. De asemenea, Patriciu este învinuit de săvârșirea mai multor infracțiuni economice în legătură cu constituirea unui grup infracțional organizat, transfrontalier.

Într-un dosar conex Rompetrol, procurorii au dispus supravegherea conturilor a 60 de persoane care au cumpărat acțiuni imediat după listarea companiei la Bursă în aprilie 2004 și le-au vândut mai târziu la prețuri mult mai mari. În acest nou dosar sunt implicate nume sonore, ca cele ale premierului Călin Popescu Tăriceanu, senatorul UDMR Verestoy Attila, Camelia Voiculescu, fiica miliardarului Dan Voiculescu, ziaristul Sorin Roșca Stănescu și o serie de bancheri.

Toate aceste capete de acuzare l-au adus pe Patriciu la un pas de gratiile închisorii, ultima tentativă în acest sens fiind încercarea de arestare preventivă de săptămâna trecută, când magnatul a scăpat numai datorită unui viciu de procedură. Parchetul speră însă să aibă mai mult succes în cursul acestei săptămâni. Un deznodământ favorabil ar reprezenta primul semnal că lupta împotriva marii corupții a fost luată în sfârșit în serios și ar un imbold puternic rezolvării altor dosare importante de pe agenda Departamentului Național Anticorupție:

* Ion Iliescu, acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice și de conflict de interese;

* Adrian Năstase, președintele Camerei Deputatilor, urmărit penal pentru luare de mită;

* vicepremierul George Copos, urmărit penal pentru evaziune fiscală;

* fostul secretar de stat Sergiu Sechelariu, urmărit penal pentru complicitate la luare de mită în dosarul Zambaccian;

* fostul ministru al Justitiei, Rodica Stanoiu, implicată într-un dosar ce privește legalitatea achizițiilor de medicamente pentru spitalele din penitenciare;

* deputatul PSD Mihail Sireteanu, vizat în cadrul unei anchete privind modul în care a obținut acțiuni la fabrica de armament din Mizil;

* deputatul liberal Eugen Ujeniuc, acuzat de trafic de influență.

Tergiversarea tuturor acestor dosare va fi mult mai grea în cazul în care Parlamentul va repara consecințele votului rușinos prin care a respins, la 9 februarie, ordonanța de urgență privind transformarea PNA în DNA, instrument esențial în lupta anti-corupție. Președintele Traian Băsescu va retrimitre parlamentarilor ordonanța spre aprobare, în speranța unui vot favorabil.

Atât de la Bruxelles, cât și de la Washington, semnalele sunt clare: orice piedică pusă în calea asanării corupției va afecta integrarea României în structurile euro-atlantice. Modificarea statutului PNA a fost cerută de UE și intră în calculele de aderare a României pentru data de 1 ianuarie 2007. Comisia Europeană este în curs de elaborare a raportului de monitorizare care, dacă este negativ, poate genera clauza de salvgardare pe probleme de justiție și implicit amânarea aderării cu un an de zile. Până la sfârșitul lui 2006, Bruxelles-ul a cerut prinderea a 4-5 “rechini”. Dacă aceștia vor intra în plasa PNA, vor urma și “peștii mici”. Cel puțin câte cinci din fiecare județ.

La fel ca și oligarhia rusească, mafia românească a realizat că pentru a-și păstra legitimitatea, e esențial să mimeze formele democratice. În încercarea de a manipula opinia publică și de a influența deciziile puterii, miliardari ca Dan Voiculescu, Dinu Patriciu sau Sorin Ovidiu Vântu au investit sume fabuloase în trusturi de presă.

Departamentul Național Anticorupție a fost înființat prin Ordonanța de Urgență 134/29 septembrie 2005, ca urmare a reorganizării Parchetului Național Anticorupție. În competența DNA intră cercetarea dosarelor de corupție în care valoarea pagubelor depășește 200.000 de euro, indiferent de calitatea persoanelor implicate. În atribuțiile DNA sunt incluse și toate infracțiunile comise împotriva intereselor financiare ale comunității europene, precum și faptele de înșelăciune și evaziune fiscala sau vamală al căror prejudiciu depășeste un milion de euro. DNA a preluat de la Parchetul General toate dosarele de mare corupție, inclusiv cele legate de foști sau actuali parlamentari ori miniștri.

Ligia VORO