Consecințele integrării asupra legislației interne

Mass-media este inundată de reacții la exigențele legislației comunitare, care au devenit incidente României după intrarea în U.E. Euforia din noaptea de Anul Nou a lăsat loc unor nedumeriri, întrebări și sentimente de frustrare din partea unor categorii sociale, îndeosebi a celor care locuiesc la țară. Dacă ne gândim că jumătate din populația noastră este rurală, legislația comunitară merită a fi discutată cu simț de răspundere, fără accente patetice și pasionale.

Deși Uniunea Europeană și regulile după care funcționează nu reprezintă perfecțiunea, ca orice structură instituțională umană, este evident că avantajele participării sunt incomparabil mai mari decât dacă am fi rămas înafara ei. România nu este Norvegia sau Elveția, țări dezvoltate, ori este de la sine înțeles că fără fondurile structurale ce urmează să le primim, decalajul dintre noi și restul Europei s-ar fi accentuat. Ni se pare axiomatic că toate statele care au intrat în U.E. (de exemplu Irlanda, Spania, Portugalia, Grecia) au progresat enorm. Fluxul de mărfuri nu are un sens univoc, ci și U.E. este o piață mare pentru mărfurile românești. Cât privește posibilitatea ca mâna noastră de lucru să acceadă pe piața muncii europene, și înainte aceasta a fost o sursă de venituri uriașă, ce a contrabalansat deficitul de plăți al României (importăm mult mai mult decât exportăm). Ca atare, problema ce se pune este cum vom suporta, în condiții mai acceptabile șocul integrării și inconvenientele acestui moment, care – până la urmă – orice s-ar spune, reprezintă un moment crucial în istoria națională.

Adaptarea legislației

N-am putea afirma că nu s-a făcut un efort pentru armonizarea legislați-ei interne cu acquis-ul comunitar. Am putea aminti Legea societăților comerciale, care a suferit multiple modificări, ultima la finele lunii decembrie 2006, tocmai pentru a o face mai compatibilă cu normele europene.

Mari discuții a determinat apariția Ordinului 301/2006 al Autorității Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), intrat în vigoare la 17 ianuarie 2007, cu privire la condițiile pentru producerea și comercializarea produselor primare. Foarte vehemenți s-au arătat ciobanii sibieni, care sunt privați de principala sursă de existență, și anume producerea și comercializarea de brânzeturi tradiționale. Exigențele sanitar-veterinare ale legislației europene sunt benefice pentru consumatori, dar, în momentul de față, nu pot fi respectate de către oierii din proximitatea Sibiu-lui și nu numai. Autoritățile au comunicat că acesta urmează să fie modificat, acordându-se un termen de grație de șase luni pentru producători. Aceasta reprezintă un exemplu tipic de politică dâmbovițeană, la fel ca și taxa pentru prima înmatriculare a autovehiculelor sau ca taxele încasate la punctele de intrare – ieșire spre țările U.E. Dacă taxa de intrare – ieșire nu se mai aplică, prima, a făcut obiectul unor promisiuni din partea miniștrilor finanțelor și mediului, în sensul că se va analiza posibilitatea reducerii cuantumului ei. La acest lucru trebuiau să se gândească politicienii anul trecut, când s-a adoptat reglementarea fiscală ce a stârnit critici din partea unor state europene. Problemele ridicate demonstrează, cu puterea evidenței, câteva concluzii:

* negocierea Acordului de aderare, care are grosimea unei cărți, s-a făcut cel puțin superficial, dacă nu “în genunchi”, cum spunea președintele Băsescu. Nu se putea omite luarea în considerarea a condițiilor interne, ceea ce presupunea acordarea unor termene de implementare a regulilor comunitare;

* legile românești trebuie să fie clare și să aibă, cât de cât, un grad de stabilitate, fiindcă altminteri, pe lângă faptul că sunt insuficient cunoscute, nu le respectă nimeni;

* se impune mediatizarea legislației interne într-un mod coerent, continuu și accesibil pentru cei care trebuie să le aplice. Nu toți românii au internet (ne-am integrat în Europa numai sub aspectul numărului de telefoane celulare), pentru a avea acces la un site, iar posturile tv comerciale preferă să dea cu prioritate știri “senzaționale”, cum ar fi maternitatea Monicăi Columbeanu. În această privință, Televiziunea publică ar putea avea un rol important. Concetățenii noștri preferă să mănânce mai puțin sau să folosească economicos pasta de dinți și săpunul, decât să renunțe la iubitul lor televizor.

Cât privește involuția legislației României din ultimul timp, în domeniul procedural penal, într-un alt material.

Narcisa COZEA

Adrian MAN