Management în tenis
Rep: Ce înseamnă organizarea unui turneu internațional de tenis într-un oraș, relativ mic, așa cum este Târgu Mureșul?
Elena Vlas: Noi suntem coorganizatori împreună cu Federația Română de Tenis pentru turneul feminin și turneul masculin. Secția de tenis a clubului, fiind afiliată la Federație,
ne-am gândit că ar fi de bun augur să organizăm noi turneul, așa că am propus acest lucru Federației. Anul trecut am organizat turneul masculin, iar, datorită credibilității de care am dat dovadă, ni s-a dat șansa de a organiza și turneul feminin.
Rep: Să povestim puțin despre aria de implicare…
E.V.: Noi trebuie în primul rând să respectăm scopul nominalizat și publicat la nivel național de Ion Å¢iriac, care de altfel stă la baza întocmirii proiectului Circuitului care a fost înaintat forurilor europene în domeniu și anume dezvoltarea tenisului românesc. Și cu această ocazie putem să ne demonstrăm și calitățile manageriale.
Rep: Cum se va realiza monitorizarea competiției?
E.V.: ITF și ETA, organismele superioare Federației au regulamente stricte, care trebuie respectate la organizarea unei competiții. În acest sens este delegată o comisie de arbitri care supervizează derularea întregii proceduri sportive, tablouri de concurs, cerințe, dotarea bazei, asistența medicală, tot. Procedura a fost realizată încă din luna ianuarie, februarie, când vicepreședintele Federației, Alexandru Bardan, a fost la Târgu Mureș și a omologat baza și restul. Arbitrii principali sunt Mihai Dumitrescu la fete și Ion Coman la băieți.
Rep: Cum s-a rezolvat partea financiară?
E.V.: Premiul de 10.000 dolari este acordat de Primăria Târgu Mureș, respectiv Foraj Sonde, am contactat și parteneri, agenți economici pentru a fi la zi cu necesarul pentru turneu.
Rep: Care au fost taxele de participare și care a fost procedura de înscriere?
E.V.: Taxa de participare a fost de 30 dolari, iar înscrierea s-a făcut la noi, la Târgu Mureș sau pe site-ul Federației Internaționale, iar sportivii în funcție de punctaj au fost acceptați sau nu.
Rep: Câte sportive s-au înscris la turneu?
E.V.: În total cu calificări și tabloul principal, 83 de fete din 21 de țări.
Ofensivă competițională
de tip spaniol
La turneu a fost prezent, din partea Federației Române de Tenis, vicepreședintele acesteia, Alexe Bardan, care ne-a spus două-trei cuvinte despre tenisul românesc.
Ca valoare tenisul românesc se află printre primele trei țări la numărul de campioni europeni. La categoriile de 14, 16, respectiv 18 ani, sportivii români sunt cei care dețin titlurile europene. “Acești campioni nu au apărut pur și simplu, ci datorită concepției noastre de joc. Putem vorbi despre o școală românească de tenis, chiar dacă nu putem localiza faptic acest lucru. Începând de la marile nume ale tenisului românesc, “pompăm” mereu cu fiecare generație. Toate aceste mari nume s-au realizat însă în afară, pentru că aici nu avem posibilitatea să le oferim minimum de condiții financiare pentru a parcurge treptele afirmării.”
Cât despre Circuitul Internațional, Bardan a completat: “Prin acest circuit am adunat tenisul profesionist din Europa la noi în țară. Federația a organizat anul acesta 30 de astfel de turnee. După modelul Spaniei, care are o politică asemănătoare și după care
ne-am luat, se salvează cam 10-15% din cheltuieli dacă sportivii participă la noi.”
Și rezultatele nu au încetat să apară, exemple în acest sens fiind Adrian Ungur, care este pe locul 661 și are acces la toate concursurile de 10.000 de dolari pe tabloul principal și Mihaela Buzărnescu, care e pe locul 602 din doar 3-4 concursuri și are acces la toate competițiile de gen pe tabloul principal. Ori așa cum ne explică reprezentantul federației, “acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă ar fi ales să plece și să fie finanțați din afară, pentru că finanțatorul ar fi impus o serie de condiții la selecționarea sportivilor”.
În aceste condiții, Federația a făcut un efort pentru a cumula un buget de 600.000 de dolari, atât cât au costat cele 30 de turnee. Pentru acest lucru s-a colaborat cu autoritățile locale și cu diverșii sponsori deja implicați în activități sportive, ca BRD, Allianz Å¢iriac, Petrom, pentru a putea să achite toate cheltuielile pe care le presupune organizarea unor astfel de turnee.
Cât despre viitor, Alexe Bardan a conchis: “Anul trecut am început ofensiva, iar anul acesta am intrat în forță… Rezultatele nu vor întârzia să apară”.
Vedete de ieri
și de azi
Joi seara, la terenurile de tenis ale UMF am putut asista la un meci demonstrativ, ai cărui protagoniști au fost doi sportivi francezi care activează în Franța la clubul de tenis al fostului jucător român de tenis Sever Drun. Spectatorii au putut admira și un joc de dublu mixt, protagoniști fiind cei doi francezi și două sportive românce de la Tenis Club 2000 București. Sever Drun a făcut parte din echipa României de Cupa Davis alături de Ilie Năstase și Ion Å¢iriac, care a disputat trei finale ale prestigiosului trofeu (1969, 1971, 1972). Din 1972 activează în Franța și a antrenat în decursul timpului jucători valoroși cum ar fi: Henri Leconte, Julie Halard, Arnaud Casagrande, Marlene Weingardner, Lea Chirardi, Frank Feurier.
30 de turnee,
un circuit, o familie
Tenisul este unul dintre cele mai civilizate sporturi. Și spun asta pentru că ceea ce am putut să văd aceste zile m-a făcut să îmi pară rău că nu am dat, din păcate, prea multă importanță acestui sport. Unul dintre lucrurile care
m-au frapat este faptul că jucătoarele sunt cele mai bune prietene în viața de zi cu zi. Pe teren sunt inamice, iar când se strâng pe terasă, stau de vorbă despre viață, prieteni, sport și multe altele, ca orice grup de prietene.
Atitudinea de pe teren este și ea exemplară. Nu o dată am văzut jucătoare care se antrenau împreună, aveau grijă una de alta, concurente fiind.
Alt lucru, care la început mi s-a părut ciudat, este faptul că foarte multe sportive vin la turnee însoțite de părinți. Într-o lume în care majoritatea copiilor, adolescenților, mai bine zis, caută tot felul de metode de a scăpa de corvoada celor de acasă, aceste fete își petrec aproape 100% din timp alături de părinți. Am surprins o discuție între două mame și fetele lor adversare. Pe lângă faptul că acestea urmau să fie concurente a doua zi pe teren, dormeau în același pat la pensiune, iar mamele lor se înțelegeau de minune. Discutau despre piercinguri și despre tatuaje și alte lucruri care trec prin mintea unui tânăr de vârsta lor. Una dintre jucătoare a fost însoțită de mama ei la un astfel de salon pentru a-și face un piercing. Motivul era acela de a se asigura că respectiva operațiune se face în condiții de igienă maximă și fiica ei nu va suferi alte consecințe de pe urma acestui lucru. “Am vrut să mă asigur că totul este în regulă. Puteam să o las să meargă și singură, dar e mai bine așa. Nu au parte de multe lucruri, pot spune că nu au copilărie și atunci măcar aceste mărunțișuri să și le permită”, ne-a declarat mama jucătoarei.
Muncă, nervi
și rezultate
Majoritatea concurentelor aveau în jur de 17 ani și practicau sportul de
la vârste foarte mici. Aceasta le este meseria. Tot sezonul sunt pe drumuri, fiecare participând la toate turneele circuitului, cheltuind zeci de mii de euro pe sezon. Se investește mult în acest sport: bani, muncă, timp și ce este mai important încredere și multe așteptări.
La unul dintre meciuri, o jucătoare originară din Ploiești, dar care activează la Tenis Club 2000 din București, Mădălina Gojnea, era foarte nervoasă și se mustra permanent. Prima impresie a fost că este supraepuizată și ar trebui să se concentreze că nervii nu rezolvă nimic.
M-am înșelat. Se mustra permanent și, totuși, rezultatele au început să apară reușind să revină după ce era condusă cu trei game-uri.
La fel este și exemplul Monicăi Niculescu, pe care toți cei care o vedeau aveau impresia că are probleme serioase cu nervii (arunca racheta, striga la ea).
A fost nevoie de părerea “specialistului” pentru a lămuri situația. Aceasta este una dintre cele mai bune metode de automotivare, fiecare fiind foarte puternice din punct de vedere psihic.
Concluzia generală este că tenisul este mai mult decât un sport, este un mod de viață, o educație pe care nu o poți primi nicăieri altundeva decât pe terenul de sport. Păcat că sunt și sportivi care își fac de rușine “breasla”, care uită de scopul inițial și primordial de altfel: afirmarea prin performanță. Pentru că sunt lucruri mai importante decât faima și banii, iar acest lucru doar un sportiv de calitate poate să îl înțeleagă.



