Atitudine

Problema ziariștilor arestați la Cluj tinde să se piardă în anonimat. Colegii acestora de la Trustul Gazeta se tem să adopte forme de protest mai radicale, colegii de

breaslă de la alte publicații s-au desolidarizat de cei arestați, iar lumea politică sau de afaceri nu are nici un interes “să se bage”. În aceste condiții, Liviu Man și colegii săi nu au de ales și continuă să-și bea ceaiul de dimineață servit de un gardian…

“Viața MM” vine, în acest context, și propune opiniei publice să ia atitudine! Ziariștii arestați nu trebuie părăsiți, nu trebuie uitați! Gândiți-vă, oameni buni, de câte ori ați avut nevoie de “ei”, de munca lor, de articolele lor. Acum, și ei au nevoie de susținere! Nu vreau să fiu patetic, dar mă revoltă nepăsarea!! Nu pot să cred că devenim intoleranți cu niște oameni care au luptat ani de zile pentru interesul public și – în același timp – rămânem extrem de toleranți cu o lume politică “șantajabilă”! Îngroparea demersului de presă de la Trustul “Gazeta” înseamnă o amenințare directă pentru noi toți, cei din mass-media. Nu simțim concret acum această amenințare, dar vom suferi enorm atunci când vom fi la rândul nostru “victime”… Pentru că statul (și în special statul român) nu a încetat de 50 de ani să fie în conflict de interese cu cetățenii săi. Într-o societate democratică, presa este singura “instituție” care poate încerca să reprezinte interesele cetățeanului în fața statului ignorant și corupt. Dacă presa este abandonată chiar de obiectul muncii sale (cetățeanul) atunci nu mai este nicio speranță! Nu rămâne decât ca noi, jurnaliștii de investigație, să ne retragem de pe piață și să vă lăsăm pe voi, oamenii de rând, pe mâna “jurnaliștilor” comuniști, oportuniști și vânduți pe un pahar de votcă! Dacă această ignoranță se menține, atunci, dragă Liviu Man, nu merită să te mai zbați! Fă-ți pedeapsa și – după liberare – apucă-te de afaceri adevărate, care aduc bani și mulțumire personală. Interesele comunității lasă-le, așa cum procedează și oamenii politici, doar în seama lui Dumnezeu! Pe curând…

Cornel SABOU