Gavrila Olteanu în arhivele muresene

Despre Gavrila Olteanu si cele întâmplate la Aita Seaca, au scris într-un mod foarte documentat dr. Ioan Lacatusu si dr. Petre turlea. Studiile elaborate de domniile lor, se bazeaza preponderent pe documentele obtinute din arhivele militare române. Remarcabil este faptul ca tratarea unui subiect atât de sensibil cum a fost si este acesta  si dupa mai bine de 60 de ani, cei doi istorici români, o fac într-un mod cât se poate de pertinent si echilibrat. Informatii interesante, dar necunoscute pâna acum si care recompun traseul urmat de Gavrila Olteanu, dupa plecarea de la Aita Seaca si pâna la arestarea sa, în august 1946, am descoperit însa si în arhivele muresene.   

O cumplita tragedie. Putea fi oare evitata?

Eliberarea Ardealului de Nord de catre trupele româno-sovietice a început în toamna anului 1944. Pe data de 3 septembrie 1944, subunitati din cadrul Corpului Român al Vânatorilor de Munte, aflate în dispozitiv de lupta la nord de localitatea Aita Seaca, au fost obligate – sub puternica presiune a unor forte germano-maghiare superioare ca numar – sa se retraga. O zi mai târziu, pe 4 septembrie, militari români izolati si aflati în retragere, au fost interceptati de localnicii maghiari din Aita Seaca, luati ostateci, apoi torturati si asasinati. Însa numarul total al militarilor români asasinati în aceasta localitate, nu a putut fi stabilit cu precizie pâna în prezent. Declaratiile date de martori au fost contradictorii, acestia indicând între 13 si 100 de victime din rândul militarilor români. Abia în anul 2003, în urma unor îndelungate investigatii facute în arhivele militare, au putut fi identificati 13 militari români decedati si înhumati în Aita Seaca. Nu exista însa certitudinea ca ar fi unii si aceiasi cu cei ucisi de localnici, fapt pe care documentele militare eliberate cu aceasta ocazie, îl specifica dealtfel. Corpul Român al Vânatorilor de Munte a reluat ofensiva pe data de 7 septembrie 1944, iar pe 10 septembrie a ajuns pe aliniamentul Micfalau, Batanii Mari, Biborteni, Baraolt, Racosul de Sus, adica la nord de Aita Seaca. Pe data de 29 septembrie 1944, în Aita Seaca a sosit Gavrila Olteanu, comandantul Batalionului de Voluntari Brasov “Iuliu Maniu”. Acesta, dupa o ancheta sumara asupra celor petrecute pe data de 4 septembrie, a ordonat executarea a 11 etnici maghiari, din care 9 au fost împuscati, 2 decapitati, dar alti 2 raniti atunci, au murit câteva zile mai târziu. A fost în mod evident un exces de autoritate, generat de sentimente de razbunare exacerbate, pe un fond de instabilitate si incertitudine politica determinat si de opozitia initiala a sovieticilor în ceea ce priveste reinstalarea administratiei românesti în zonele eliberate din Transilvania.
De la Batalionul de Voluntari „Iuliu Maniuâ€, la „Sumanele Negreâ€
Sovieticii declarasera ca rezolvarea problemei Transilvaniei de Nord ramânea cea prevazuta la art. 19 al Conventiei de Armistitiu, dar „timpul si modul instalarii administratiei românestiâ€, trebuie sa fie rezolvate „prin tratari între Guvernele URSS si al Românieiâ€. La cererea partii române de a se permite restabilirea autoritatilor românesti militare cel putin în orasele Cluj si Oradea, generalul Malinovski, a raspuns pe data de 20 noiembrie 1944, ca „pâna la semnarea Tratatului de Pace nu este posibil a se reînfiinta în Transilvania administratia româneascaâ€. Pe data de 2 noiembrie 1944, Vîsinski, adjunct al ministrului de Externe al URSS, prezent în România, îi va cere generalului Sanatescu desfiintarea acestui „detasament înarmat care comite acte arbitrare criminaleâ€, si trimiterea în judecata a lui Gavrila Olteanu. Dupa cererea sovietica, Marele Stat Major al Armatei Române se va delimita de activitatile lui Olteanu, ordonând desfiintarea acestui batalion si arestarea comandantului sau. Simtind pericolul – fapt care nu-l va mai ajuta prea mult în viitor – omul politic Iuliu Maniu, se va delimita si el, afirmând public ca nu si-a dat asentimentul pentru ca respectiva unitate sa-i poarte numele, lucru pe care însa nu-l facuse atunci când aceasta se constituise. Nu putea însa nega ca formarea acestuia fusese o initiativa a PNt. Voluntarii ardeleni ce au fost încadrati în aceasta unitate, trebuiau sa asigure spatele frontului si reinstalarea administratiei românesti, dar foarte multi au fost încadrati si în unitatile operative de pe front. Conform ziarului „Ardealulâ€, un total de 50000 de voluntari, toti români ardeleni, ar fi intrat în aceste formatiuni de voluntari, precum si în unitatile operative. Batalionul de Voluntari Brasov, a desfasurat activitati în spatele frontului, în judetele Trei Scaune, Ciuc, Odorhei si Mures. Batalionul de Voluntari va fi desfiintat la Aiud, dar Olteanu va reusi înca o perioada de timp, pâna în vara anului 1946 sa se sustraga arestarii, timp în care va organiza si conduce alaturi de Emil Dumitru steanta, în zona Bistrita-Nasaud si Vatra Dornei, organizatia anticomunista „Sumanele Negreâ€, formata în special din fosti ofiteri ai armatei regale române, dar si din fosti legionari.

Mureseanul Gavrila Olteanu se întoarce în partile natale
În documentele din arhivele muresene, Olteanu este indicat ca fiind „de profesie avocat, nascut în Mureseni, în 1888.†Tot din acestea mai aflam ca în perioada 1940-1944, s-ar fi refugiat la Brasov. Însa unul dintre cele mai interesante documente din arhivele muresene, se refera la o prezenta a sa, în cursul anului 1945 – nu stim pentru cât timp – în zona Alunis-Mures. Cetateanul maghiar Kocsis Andrei din localitate, probabil membru de partid, adresa o nota informativa PCR din Târgu-Mures, în numele „locuitorilor terorizati si a locuitorilor de câmp si de padure.†Kocsis facea si un denunt indicându-i pe mai multi locuitori din comuna Alunis-Mures, ca fiind sprijinitorii lui Olteanu si chiar participând la unele dintre actiunile acestuia. Astfel, spunea el „Buta Leon a lui Ioan, Cornea Aurel a lui Petru, Bosca Teodor a Catalinei, Buta Grigoras a lui Ioan, domiciliati în comuna Alunis, împreuna cu alti câtiva tovarasi de ai lor, fac agresiuni în contra noastra (?!) de când s-a retras glorioasa Armata Sovietica din comuna noastra si a sosit Olteanu Gavril, fost conducator al gardei lui Maniu.†Kocsis mai indica în informarea sa, faptul ca grupul lui Olteanu se afla în padure unde locuieste într-o casa de vânatoare ce i-ar fi apartinut si pe care o ridicase în 1940. Tot Kocsis, arata ca Olteanu si cei din grupul sau, se deghizeaza în uniforme sovietice si apoi, noaptea, le intra în case si îi tâlharesc. „Este lipsa parte de o solutie radicala – scria Kocsis – si de aceea rugam Partidul Comunist ca împreuna cu Comandamentul Sovietic si celelalte autoritati publice (…) sa încercati a ne usura în situatia noastra…†„Încoltit†probabil în zona Alunis-Mures, Olteanu si grupul sau, va pleca în zona Bistrita – Vatra Dornei, zona pe care, ca vânator pasionat, o cunostea bine si de foarte mult timp. Acolo va conduce organizatia „Sumanele Negreâ€. Pe data de 1 mai 1946, la Vatra Dornei, în casa avocatului Octavian Fedorciuc,vicepresedintele local al PNt, unde se gasea si locotenentul american Bill Hamilton, avându-l ca interpret pe Theodor Manicatide, si-au facut aparitia studentii Dumitru Steanta, adjunctul lui Olteanu în organizatia „Sumanele Negre†si Nicolae Paleacu, sub numele conspirative de Oprea si, respectiv Moldoveanu, ambii fosti participanti în Garzile Iuliu Maniu. Se discutau probleme legate de un eventual ajutor american în realizarea rezistentei anticomuniste. În august 1946 însa, Olteanu, la fel ca si steanta si altii, a fost arestat. La putin timp dupa arestare, Gavrila Olteanu s-a sinucis într-o celula din arestul Ministerului de Interne, luând o fiola de stricnina. Potrivit însa istoricului Petru turlea, Gavrila Olteanu ar fi fost de fapt asasinat.