Marea problema incepe de la una mica

Exista un subiect delicat, considerat tabu. Toate celelalte tratate la fel cu ceva timp in urma, cum ar fi sexualitatea, problemele sufletesti au depasit falsul pudism si sunt puse pe tapet chiar cu prea multa naturalete, uneori. In schimb subiectul de care ne lovim la tot pasul, indiferent de statutul social, alcoolismul, continua sa fie lasat dupa perdea.

O personalitate germana din secolul trecut, Friedrich von Bodelschwingh, care se ocupa de persoane cu handicap si de problemele sociale in general spunea: “Daca intalnesti un alcoolic salvat, atunci intalnesti un erou. In el pandeste dusmanul adormit. Acest om ramane impovarat de slabiciunea sa si isi continua drumul printr-o lume in care se bea fara discernamant, o lume care nu il intelege si o societate care se crede indreptatita in ignoranta ei sa-l priveasca de sus ca pe un om inferior fiindca indrazneste sa inoate impotriva fluviului de alcool” si adauga: “Sa stii insa el este un om exceptional!” Pentru ca doar un om exceptional se poate auto-invinge si merge mai departe dupa un astfel de experiment.

Dependenta

de alcool e o boala?

Pentru prima data dependenta de alcool a fost definita ca boala spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, de catre medici din Anglia si Germania. In ciuda recunoasterii oficiale a dependentei de alcool de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), ca fiind o boala, opinia publica se limiteaza pe langa dispretul cu care este ocolit un om beat cazut pe strada, la un zambet ironic: Boala? Oh, da!

Ce inseamna boala

Prezenta unor modificari evidente, atat fizice cat si psihice care se deosebesc de starea se sanatate, necesita supraveghere medicala sau tratament, nu sunt provocate in mod constient de cel in cauza si care pot duce la incapacitate de munca, este considerata boala. Aceasta inseamna un dezechilibru involuntar cauzat de agenti din mediul extern sau intern ai organismului, presupune un grup de simptome specifice si cunoaste o evolutie progresiva, predictibila. Dependenta de alcool este predictibila pentru ca are aceeasi evolutie la toti consumatorii de alcool si este progresiva pentru ca persista in timp si netratata starea dependentului se inrautateste. Alcoolismul poate fi comparat cu diabet, infarct miocardic, sau afectiuni circulatorii, care sunt cauzate tot de obiceiuri nesanatoase si incapacitatea de a reactiona adecvat la situatiile solicitante.

O bola cronica dealtfel a trage atentia asupra caracterului permanent al bolii. O ameliorare durabila nu se poate astepta decat prin modificarea comportamentului si a obiceiurilor. Asa cum diabeticul nu se vindeca, dar poate trai mult si bine tinand boala sub control, la fel si alcoolicul poate avea o viata linistita in conditii de abstinenta.

Alcoolismul este o boala multifazica pentru ca afecteaza individul pe toate planurile -emotional, familial, material, social, profesional si nu in ultimul rand al sanatatii. O consecinta grava este pierderea autocontrolului si a capacitatii de a fi abstinent, iar autocontrolul nu poate fi recapatat nici prin tratament. Multa lume ar putea da exemple de cunoscuti, sau rude chiar, care au baut zilnic portia lor de tarie, au fumat pipa si au trait bine-mersi peste 100 de ani! Tocmai din aceasta cauza acoolismul este o boala perfida pentru ca nimeni pe lumea asta nu poate prezice cu certitudine cati dintre consumatorii de bauturi alcoolice vor deveni alcoolici. Dar daca o persoana dependenta de alcool a trecut prin experienta de a nu-si mai poate dirija singura viata, acea persoana nu se mai poate intoarce la stadiul unui consumator controlat.

Te ajut ca sa te

poti ajuta singur!

Scopul tratamentului, al dezalcoolizarii, nu este restabilirea starii initiale de sanatate-unele modificari fiind ireversibile, ci in cautarea cailor de evitare la recurgerea solutionarii oricaror probleme, reale sau imaginare prin consumul excesiv de alcool.

Tratamentul alcoolismului se adreseaza, asadar, personalitatii in complexitatea ei, tuturor domeniilor de viata si de comportament ale persoanei in cauza si nu se refera la vindecarea anumitor simptome cum ar fi tulburarile hepatice. Daca in cazul altor boli exista medicamente si bolnavul asista pasiv la o interventie chirurgicala de pilda, in cazul alcoolismului nu sunt nici medicamente minune si fara implicarea benevola a celui in cauza nu prea se poate face mare lucru. Primul pas ar fi ca bolnavul sa recunoasca, sa constientizeze ca este dependent de alcool, ceea ce nu prea va face. Ori fara acest prim pas nu exista nicio sansa de reabilitare. Specialistii in domeniu actioneaza dupa principiul “Te ajut ca sa te poti ajuta singur!”

Cercul vicios

Dupa o betie crunta, urmat de un somn agitat plin de cosmaruri prima idee nascuta de creierul inca mahmur este: apa si una mica! “Ca sa ma dreg”-dupa principiul orice nas isi are nasul, omul e tentat sa mai bea un paharel din licoarea care l-a scos din circuit. Si minunea se produce, revine graiul, scade si durerea de cap, dar creste pofta dupa inca un pahar. Si asa porneste cercul vicios, caruselul mortii din care putini reusesc sa coboare nevatamati.

Efectele alcoolului

Dupa ce alcoolul a fost ingurgitat ajunge in stomac, in intestine, de acolo prin absorbtie, este preluat de sange si transmis in tot organismul. Alcoolul actioneaza ca o otrava pentru celule, fiind higroscopic, distruge celula. Creierul este organul cel mai afectat la fiecare abuz de alcool. Celulele nervoase nu se regenereaza si mor cu miile la fiecare consum puternic de alcool. Abuzul de alcool duce la malnutritie, lipsind organismul de proteine, minerale si vitamine. Organul cel mai afectat de alcool este ficatul, ce poate suferi de la hepatita pana la ciroza. Cam 15% dintre alcoolici sufera de atrofierea ficatului, ce poate fi adusa la stagnare prin abstinenta, dar nu este reversibila. Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decat tarziu. Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catalizare a alcoolului astfel ca alcoolicii pot metaboliza si suporta cantitati mai mari de alcool. Consumul permanent de alcool creste de zece ori riscul de imbolnavire de cancer esofagian, cancerul bucal, laringean, intestinal, iar la femei cel mamar. De patru ori mai multi alcoolici mor din cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza. Trebuie tinut cont de faptul ca majoritatea alcoolicilor sunt si mari fumatori, astfel incat cauzele mortalitatii sunt complexe. La peste un litru de bere pe zi cauzeaza hipertensiune. Alcoolul reduce cantitatea de testosteron, astfel incat scade apetitul sexual, iar impotenta tulbura viata sexuala a alcoolicului. Pierzand un intreg domeniu de placeri din viata, alcoolicul se simte si mai legat de drogul sau. Si cercul vicios se inchide.

Modificari in stare de ebrietate

In functie de alcolemie si modificarile pot fi diferite de la o persoana la alta. De la buna dispozitie betivul ajunge la deprimare, suparare si agresiune. Vechii romani spuneau “In vino nveritas”in sensul ca omul la betie spune adevarul. Adevaratul caracter al unui om nu poate fi cel obtinut pe cale artificiala, dar este foarte periculos ca el sa aiba senzatia ca fara alcool nu poate trai.

Putem afirma cu certitudine ca este vorba de abuz de alcool cand se bea zilnic peste 40 g, in imprejurari nepotrivite (serviciu, sport, sarcina, la volan), folosindu-se de orice motiv, pana la betie.

Se deosebesc doua tipuri de bautori abuzivi: bautorul din obisnuinta care bea regulat pentru a se simti in largul sau si bautorul la probleme care se imbata intentionat sau nu se poate opri decat cu greu odata ce a inceput sa bea, el tratandu-si disconfortul, crizele sufletesti sau sentimentele de inferioritate cu alcool.

Daca vedeti un om dormind pe o banca in centru, cazut pe treptele casei sau tarandu-si cu pasi nesiguri povara lumii pe umeri sa stiti ca e un om bolnav. Daca vedeti tineri cu sticla de bere intr-o mana si cu tigara intr-alta, sa stiti ca ei mai pot fi tratati.

Erika MARGINEAN