Maria Precup: „Nu mi-am uitat niciodata radacinile!“

Maria Precup este una dintre cele mai importante femei de succes din municipiul Reghin, fiind contabil sef al R.A.G.C.L.-ului din 1988. Ea este mama a doi copii, George si Bianca si în afara programului tine contabilitatea pentru 24 de firme. Din anul 2004 este presedinta PSD Reghin, iar de doua saptamâni a devenit “pisica de pe acoperisul fierbinte al primariei”, care va candida pentru functia de edil sef al municipiului. Pentru a afla mai multe amanunte despre femeia din spatele numelui am provocat-o la un dialog, gasind-o în bucatarie unde am aflat ce “coace” pentru cei din jur în timpul liber…

Reporter: Ce puteti sa îmi spuneti despre dumneavoastra?

Maria Precup: Sunt o fata simpla de la tara, nascuta în satul Habic, în prima zi a anului 1955. Mai târziu, parintii mei s-au mutat în satul Petelea, iar din clasa a cincea am lucrat în fiecare an în vacante, la fostul I.A.S. (Gostat) pâna la terminarea liceului, pentru a câstiga niste bani cu care sa pot cumpara haine si rechizite pentru mine si surorile mele mai mici. În timpul liceului am fost singura care a primit bursa de merit si am fost premianta în fiecare an. Dupa ce am terminat liceul Economic sectia finante-contabilitate, am ajuns la Reghin unde prima mea slujba a fost de ospatar, la restaurantul Intim unde am lucrat cinci saptamâni. Apoi, s-a eliberat un post la salarizare pe care l-am ocupat datorita notei de pe diploma. În 1976 m-am casatorit cu Ghita, colegul meu de serviciu, dupa un an în care m-a curtat, am înteles ca el este marea mea iubire alaturi de care vreau sa-mi petrec toata viata. Azi, avem împreuna doi copii minunati, o nora extrordinara pe care o iubesc la fel de mult ca pe o fiica si doi nepotei care ne îndulcesc viata în fiecare zi. Am o functie pe care mi-am câstigat-o înainte sa intru în politica, cu sacrificii si fara compromisuri, iar în politica nu am dat din coate si nu am cersit pe la usi, au decis altii pentru functia mea si asta ma determina sa lupt, mergând pâna în pânzele albe. Nu pot sa-i dezamagesc pe cei care au crezut în mine…

Rep.: Stim ca va implicati foarte mult în viata culturala a Reghinului. Ce va leaga de toate evenimentele la care sunteti prezenta?

M.P.: Am o slabiciune pentru faptul ca nu stiu sa cânt si am o admiratie pentru cei care au acest talent. Din acest motiv de câte ori am avut ocazia am sprijinit-o pe prietena mea Sorina Bloj, la festivaluri de muzica si daca a fost nevoie chiar am pus la dispozitie casa mea fara nici o conditie pentru concurenti, artisti sau chiar personalitati mari care meritau sa plece din “orasul viorilor” cu o impresie buna.

Rep.: Ce pasiuni aveti în afara de politica?

M.P. (râzând): Am o pasiune foarte mare pentru animale, am acasa trei câini: un cocker spaniol, un husky si un ciobanesc mioritic cu care ma înteleg de minune. Înainte de revolutie citeam foarte mult, mi s-a întâmplat chiar sa termin de citit o carte în cada din baie. De asemenea, admir foarte mult florile si chiar am acasa o mica gradina botanica. Îmi place foarte mult muzica de calitate si chiar daca va vine sa râdeti, fac alergie la manele.

Rep.: Ce va caracterizeaza în general?

M.P.: Educatia, bunul simt si puterea de munca, eu nu mi-am uitat niciodata conditia umana si radacinile de unde am plecat deoarece taranul din mine nu a murit. Consider ca a gresi este omeneste si iertarea este un sentiment necesar atunci când luam decizii gresite în necunostiinta de cauza. Urasc egoismul, minciuna si persoanele care îsi aroga merite nefondate, cred foarte mult în Dumnezeu si în “legea compensatiei”.

“Cred în destin,

cred în Dumnezeu”

Rep.: Care sunt defectele dumneavoastra?

M.P.: Sinceritatea, care a devenit cea mai mare calitate si în acelasi timp cel mai mare defect pentru ca de multe ori unii au facut abuz de încrederea mea. Am o mare marja de toleranta de care unii profita, dar am si eu o limita si atunci când sunt calcata pe bataturi raspund cu aceeasi moneda. Din cauza functiilor pe care le detin lipsesc foarte mult de acasa si asta nu poate compensa cu nimic golul pe care îl simte familia. Chiar ma bucur ca sotul meu ma întelege si ma sprijina atunci când simt ca ma prabusesc, el este omul care ma cunoaste cel mai bine.

Rep.: Care este cea mai buna mancare pe care o gatiti?

M.P.: În timpul saptamânii ajung foarte târziu acasa si nu am timp, dar la sfârsit de saptamâna gatesc sase-sapte feluri de mâncare si doua trei prajituri pentru familie si prieteni. Din martie 1977 am un caiet cu retete de prajituri care azi au ajuns la peste 300

retete, iar cea mai noua care a devenit specialitatea casei este placinta dobrogeana cu brânza de vaca, telemea si multe oua de care s-au îndragostit toti.

Rep.: Ce masina conduceti?

M.P.: Am carnet dar nu mai conduc de zece ani din cauza unui accident rutier, dupa care am ramas cu o teama. Am fost internata în spital cu o comotie cerebrala si doua inele de la coloana vertebrala tasate. Am ramas cu o trauma dupa acest accident, de aceea masina o conduce sotul sau copiii mei si pâna la urma asta nu ma deranjeaza pentru ca mersul pe jos este sanatos.

Rep.: Credeti în destin?

M.P.: Cred în destin, cred în Dumnezeu, consider ca fiecare “palma” pe care o primim de la viata este o încercare si în acelasi timp o lectie de viata dar pe care de multe ori o întelegem prea târziu. Cred în egalitatea dintre sexe, sper ca într-o zi si în politica femeile vor fi luate în serios pentru ca avem un simt practic mult mai dezvoltat decât barbatii.

A consemnat Robert MATEI