Martor si participant la istorie (III)

– Interviu in exclusivitate cu generalul colonel dr. (r.) Constantin Olteanu –

Oameni si fapte dintr-un alt timp. O perspectiva inedita asupra unor evenimente sensibile. Evenimente traite insa din perspectiva unor importante functii de comanda si de stat. Despre sistematizarea Capitalei, decembrie 1989, moartea generalului Milea, precum si despre rechemarea in activitate a unor generali aflati in filajul Securitatii, dar si despre ceea ce inseamna onoarea militara, omenie si camaraderia de arme,doar in interviul cu dl. general col. (r.) dr. Constantin Olteanu.

Reporter: Intr-un interviu pe care PF Teoctist l-a acordat in noiembrie 2006 unui reporter de la o publicatie nationala, domnia sa a facut o trimitere si la dv. Atunci cand erati Primar General al Capitalei, mentiona PF Teoctist ca ar fi facut demersuri la dv. pentru salvarea unor monumente istorice, precum biserica Sfanta Vineri, biserica Sfantu Spiridon Vechi si biserica Bucur Ciobanul. Domnia sa mai spunea ca a reusit sa o salveze doar pe ultima. Vreau sa va rog sa precizati, cel care dispunea in ultima instanta salvarea sau demolarea unor constructii era de fapt Nicolae Ceausescu?

General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: In legatura cu fostul Patriarh doresc sa precizez ca in timpul cat am fost primar general al Capitalei nu a facut nici un demers la mine cu privire la vreun local de cult sau referitor la alta problema. Dimpotriva, eu l-am invitat de doua ori la Primaria Capitalei, din indicatia lui Nicolae Ceausescu. Pentru ca cititorii sa poata intelege corect aceasta problema va rog sa fiti de acord domnule Balint, sa prezentam, pe scurt, situatia creata in legatura cu lacasurile de cult la care faceti referire. In conformitate cu Planul de sistematizare s-a ajuns la reorganizarea zonei cuprinsa intre Piata Unirii, calea Calarasilor, strazile Sfanta Vineri, Mircea Voda, Negru Voda si Cauzasi. Problemele delicate erau legate de stramutarea sau demolarea unor constructii care apartineau cultului mozaic ori Bisericii Ortodoxe Romane. Cu cei de la cultul mozaic nu au fost probleme. Probleme mai complicate au generat demolarea celor doua biserici ortodoxe, Olteni si Sfanta Vineri. Intrucat s-a discutat si scris mult, in diferite interpretari, trebuie stiut ca in acea perioada, in Capitala nu se demola nici o constructie prin decizii ale Primariei, cum cred unii, ci numai in baza decretelor, de regula, prezidentiale. Inainte de a emite decretul pentru sistematizarea zonei mentionate, Nicolae Ceausescu mi-a cerut, in calitate de primar general al Capitalei, sa am o discutie cu conducerea Patriarhiei pentru a discuta problema celor doua biserici: Olteni si Sfanta Vineri. Patriarhul Teoctist fusese desemnat nu cu mult timp in urma. O prima intalnire cu dansul a avut loc in biroul de lucru al primarului general, la care a mai participat si S. Stefanescu, iar din partea primariei Capitalei, subsemnatul si inginerul Dumitru Necsoiu, prim-vicepresedinte. La o cafea, am avut o discutie interesanta. In calitate de gazda, am expus punctul meu de vedere despre Biserica Ortodoxa Romana, subliniind ca in calitate de istoric, cunosc si apreciez rolul Bisericii in general, si in istoria poporului nostru enorma ei contributie, ca factor activ si puternic al luptei romanilor pentru independenta si unitate nationala, pentru conservarea limbii romane, precum si faptul ca Biserica a fost prezenta in toate momentele importante din existenta noastra. Dupa ce a ascultat scurta mea pledoarie, PF Teoctist a afirmat ca-i face mare placere sa asculte asemenea aprecieri la adresa Bisericii Ortodoxe Romane pe care o pastoreste. PF Teoctist a mai aratat si importanta pe care o are BOR in conditiile in care cultele si sectele religioase proliferau si in Romania. Apoi, PF Teoctist ne-a vorbit despre locurile natale si despre unele momente din drumul parcurs de el ca slujitor al altarului. S-au schimbat pareri si despre alte probleme, intr-o atmosfera destinsa, agreabila. Spre sfarsitul intalnirii noastre m-am referit la faptul ca Nicolae Ceausescu ne-a cerut sa consultam conducerea BOR cu privire la cele doua bisericii: Olteni si Sfanta Vineri, care se aflau in spatiul ce urma a fi reorganizat. Dupa ce ne-a ascultat, PF Teoctist a obiectat ferm, cu vorba lui rara si blajina. Noi n-am insistat. Cu acest prilej, am propus, iar Patriarhul a fost de acord, ca pentru o legatura permanenta intre cele doua institutii, Primaria si Patriarhia, sa fie destinat, din partea Primariei, Silvestru Vartosu, jurist, secretarul Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului Bucuresti. Ne-am despartit in aceeasi atmosfera de respect reciproc, cu dorinta de a ne reintalni.

Reporter: L-ati cunoscut foarte bine pe Nicolae Ceausescu. Care era reactia lui in cazurile de refuz sau in situatiile in care i se cerea ceva, in cazul de fata salvarea acestor biserici? Era refractar in general la ideea de dialog?

General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Despre rezultatul discutiilor cu Patriarhul l-am informat pe Nicolae Ceausescu, care a ascultat cu calm toate detaliile, inclusiv pozitia Patriarhului fata de demolarea celor doua bisericii, insa nu a facut nici un comentariu. Mi-a cerut ca discutiile pe acea tema sa fie reluate, fara sa mai indice altceva. A avut loc o noua discutie in formula de la prima intalnire. Pozitia Patriarhului a fost cea de la intalnirea anterioara in legatura cu cele doua biserici, noi am ascultat si am luat act. La aceasta a doua intalnire, Patriarhul m-a rugat sa-i fie eliberata o autorizatie pentru incheierea lucrarilor la atelierele Patriarhiei de la Popesti-Leordeni, in care se confectionau clopote pentru biserici si diferite obiective de cult. Inaltul prelat sublinia ca daca apreciez util, aceste produse pot fi cuprinse in planul de productie al Capitalei. De asemenea, Patriarhul a cerut sprijinul Primariei pentru terminarea unei biserici, undeva in zona Calea Rahovei. Toate problemele s-au rezolvat, mai putin cea privind luarea in evidenta a productiei atelierelor Patriarhiei, intrucat suma de 150-180 de milioane lei/an era neinsemnata. Capitala, in acel cincinal – 1986-1990 – avea o productie marfa de 300 miliarde lei. Ne-am despartit in conditii cordiale. La despartire, i-am sugerat PF Teoctist sa ceara o audienta la Nicolae Ceausescu cu privire la cele doua biserici. Nu cunosc daca a dat curs sugestiei mele. Si rezultatul acestei discutii l-am adus la cunostinta lui Nicolae Ceausescu, care nici de aceasta data nu a reactionat in vreun fel. Insa, cum se stie, nu a tinut seama si in decretul emis a cuprins si demolarea celor doua biserici, fapt ce a starnit o justificata nemultumire. In legatura cu biserica Sfantul Spiridon Vechi, precizez ca nu a fost demolata. Imi amintesc de faptul ca in timpul unei vizite in zona, regretatul inginer Radu Suman, directorul Centralei de

Constructii Industriale, m-a informat ca in timpul lucrarilor la Metrou, in zona altarului bisericii au aparut niste fisuri, iar preotul cere sprijin pentru reparatii. Am fost de acord cu inginerul Radu Suman sa efectueze el lucrarile de refacere si consolidare, ceea ce s-a executat. Cu privire la biserica Bucur Ciobanul mentionez ca, desi fusese cuprinsa in decret pentru demolare, eu mi-am asumat riscul si am fost de acord sa nu fie demolata. Aceaste probleme le-am prezentat pe larg in volumul: “FILE DIN ISTORIA BUCURESTILOR. INSEMNARILE UNUI PRIMAR GENERAL”. PF Teoctist, in interventiile sale in mass-media a confirmat ca a citit cartea mea si, fara sa conteste ceva, a afirmat ca generalul Olteanu a facut si el ce a putut cu privire la cele doua biserici, n-a reusit mai mult, iar in legatura cu biserica Bucur Ciobanul a apreciat elogios interventia mea pentru a fi salvata de la demolare. Sa stiti domnule Balint ca sunt multe aspecte pozitive cu privire si la alte biserici din Capitala care au fost menajate prin translare sau prin evitarea demolarii lor, situatie care nu face obiectul prezentului interviu. Regret insa ca unii se refera numai la situatia celor doua biserici, uitand ca in acei ani – 1985 – 1988, cat am fost primar general – a fost amenajat raul Dambovita, a fost extins Metroul, s-au construit peste 60.000 de apartamente, 5 pasaje rutiere, s.a.

Reporter: Si acum venind intr-un plan mai apropiat ca timp – evenimentele din decembrie 1989 – dureroase pentru dv. Avand in vedere prin ce ati trecut si ce drama personala ati trait, intr-un material pe care l-ati publicat intr-o revista de istorie in anul 2000, scriati ca pe data de 18 decembrie 1989, dupa ce l-ati condus pe Nicolae Ceausescu la Aeroportul Otopeni – pleca in Iran – nu l-ati mai revazut niciodata pe generalul Milea, prezent si el la Aeroport, un om cu care erati in relatii apropiate, prietenesti chiar si tocmai de aceea il cunosteati foarte bine. Va intreb deschis, dumneavoastra personal credeti in sinuciderea generalului Milea? Ca o parere personala vreau sa va spun ca pentru tinerii ofiteri din Sibiul anului 1989 – printre care ma numaram si eu atunci – sinuciderea generalului Milea ne-a parut de la inceput suspecta si acest fapt a starnit o revolta fantastica in sufletele noastre, chiar daca la acel moment n-am putut sa ne exteriorizam si sa o comentam.

General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Aceasta intrebare mi s-a mai pus. Personal regret moartea generalului Vasile Milea, cu care lucrasem direct timp de peste 10 ani, precum si modul misterios in care a disparut. Prin moartea sa, armata romana a pierdut un valoros general. Nu cunosc insa motivul real al mortii generalului Milea, si nu pot sa fac supozitii intr-un caz atat de sensibil.

Reporter: In decembrie 1989, in contextul evenimentelor care se derulau ametitor si chiar surprinzator de-a dreptul, au fost rechemati in activitate generalul Nicolae Militaru, generalul Tarca, generalul Kostyal, generalul Oprita… Unii dintre acestia erau inca din 1971 in atentia unei unitati speciale infiintate din ordinul lui Nicolae Ceausescu, unitate care se ocupa de cei suspectati de a avea legaturi mai mult sau mai putin apropriate cu URSS, in fapt agenti de influenta ai acestei puteri in Romania. Nu erau singurii aflati in atentia acelei unitati. Erau chiar si persoane civile, membrii marcanti ai PCR, unii dintre ei cu cariere fulminante si impresionante dupa 1990. Vreau sa va rog sa-mi spuneti ce credeti dv., in ce scop au fost rechemati in activitate respectivii militari, unii dintre ei aflati la varste destul de inaintate?

General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Si aceasta intrebare mi s-a mai pus. Este adevarat ca, ajuns ministru al Apararii, generalul Nicolae Militaru a rechemat din rezerva un numar de generali, care facusera studii in U.R.S.S., pe care apoi i-a numit in diferite functii. Este posibil ca unul dintre motivele rechemarii acelor generali din pozitia in rezerva sau in retragere, in activitate sa-l fi constituit faptul ca generalul Nicolae Militaru ii cunostea bine, lucrase cu ei de-a lungul anilor.

Reporter: Intr-un material pe care l-ati publicat tot intr-o revista de istorie, faceati la un moment dat afirmatia ca in decembrie 1989, dupa ce ati fost initial retinut si ulterior arestat la Buzau, s-a ordonat aducerea dv. la Bucuresti cu un elicopter, dar s-au opus generalii Stan si Dandareanu. Scriati dv. in acel material ca in acele momente ati avut convingerea ferma ca daca ati fi plecat cu elicopterul ati fi impartasit probabil o soarta asemanatoare cu cea a generalilor Nuta si Mihalea, morti in conditii cel putin discutabile. Se naste astfel intrebarea fireasca, cine credeti ca ar fi avut interesul sa va elimine, dar mai ales de ce?

General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Cum am relatat si in revista la care va referiti, cunosc acest fapt de la generalul Nicolae Stan, fapt confirmat si de generalul Ion Dandareanu, atunci comandantul Armatei de la Buzau. Nu stiu daca prin aducerea mea la Bucuresti, de la Buzau, cu elicopterul se ascundea de fapt intentia de a fi lichidat. Tin insa sa multumesc si pe aceasta cale generalului Nicolae Stan pentru gestul sau de a ma proteja, expunandu-se in acest fel pe dansul.

Reporte: In anul 2000, faceati la un moment dat afirmatia, citez: “am fost condamnat pentru ceea ce fusesem, nu pentru ceea ce facusem”. Pentru un om de buna credinta acest lucru este evident, pentru ca urmarind procesul CPEx am constatat ca nu vi s-a putut retine nimic in sarcina, pe baza de probatoriu, dar cred eu – poate parea o afirmatie oarecum cinica – ca de fapt dumneavoastra (dar nu numai dv.) ati fost condamnat chiar inainte de a fi arestat, avand in vedere functiile pe care le detinuserati pana la acel moment. Incercand sa treceti peste acele momente dureroase pentru dv. si familia dv. si privind in urma cu detasarea pe care v-o confera experienta militara si politica pe care o aveti, dar si calitatea de istoric militar, vreau sa va intreb daca dv. mai credeti astazi in ideea ca in Romania, in decembrie 1989 ar fi avut loc o revolutie? Va intreb acest lucru pentru ca in ultimul timp tot mai multi istorici seriosi si responsabili aduc tot mai multe argumente in favoarea unei lovituri de stat, desfasurata, evident, pe fondul unei nemultumiri populare, dar si cu un consistent sprijin extern.

General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Evenimentele din decembrie 1989 sunt complexe. Numai studierea lor pe etape, bazate pe principii nepartizane, ar putea duce la concluzii utile. In legatura cu problema: lovitura de stat, sau revolutie, dupa cum cunoasteti se poarta inca multe discutii contradictorii…

(Domnul general Olteanu a raspuns doar patial la intrebarea pusa de mine, dar intelegandu-i pe deplin retinerea, nu am insistat.)

Reporter: Incepand din 1977 v-ati integrat cu succes pe frontul istoriografic avand mai multe lucrari publicate, serios si temeinic documentate, preocupare pe care am vazut ca o aveti si dupa 1990. La final as vrea sa va intreb la ce anume lucrati in prezent?

General colonel (r) dr. Constantin Olteanu: Mentionez ca in frontul istoriografic romanesc m-am incadrat inainte 1977, daca avem in vedere ca in 1959, cand aveam gradul de capitan, am absolvit Facultatea de istorie a Universitatii Bucuresti, iar in 1964 am obtinut titlul de doctor in istorie, avand gradul de maior. Am avut si desfasor activitate didactica, de cercetare si publicistica. La ce lucrez in prezent? Recent, mi-a aparut un volum despre “Relatiile militare externe ale Romaniei in secolele XIX-XX”. Am in pregatire un volum referitor la “Institutii ale Romaniei moderne si contemporane” si, impreuna cu dr. Alecsandru Dutu, lucram la o monografie privind al Doilea Razboi Mondial.

u A consemnat Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com

General colonel (r.) dr. Constantin Olteanu

Nascut la data de 5 iulie 1928, in comuna Vulcana-Pandele, jud. Dambovita. A devenit ofiter (locotenent) in anul 1949. In 1956 a absolvit cu “Diploma de merit” Academia Militara din Bucuresti, iar in 1959 a obtinut licenta in istorie in urma absolvirii Facultatii de istorie din cadrul Universitatii Bucuresti. A devenit doctor in stiinte istorice in anul 1964. A parcurs treptele ierarhiei militare de la gradul de locotenent, pana la gradul de general de corp de armata in retragere. Constantin Olteanu a desfasurat o ampla activitate didactica si de instructie. In martie 1980, a fost numit de catre Nicolae Ceausescu in functia de ministru al Apararii Nationale, functie pe care a ocupat-o pana in decembrie 1985, iar intre 1985-1988, a indeplinit functia de Primar General al Capitalei. Din mai 1988 si pana in decembrie 1989, a fost secretar al Comitetului Central al PCR, initial pentru propaganda si presa, apoi pentru relatii externe. Este autor al mai multor studii si lucrari de istorie si teorie militara, printre cele mai importante fiind: “Masele populare in razboiul de independentta” (1977), “Contributii la cercetarea conceptului de putere armata la romani” (1979), “Continutul si trasaturile doctrinei militare nationale” (1984), “Evolutia structurilor ostasesti la romani” (1986), “Coalitii politico-militare. Privire istorica” (1996), “Romania, o voce distincta in Tratatul de la Varsovia. Memorii, 1980-1985”