Spion în slujba KGB (I)

Aldrich Ames, înalt funcționar CIA, a fost condamnat în 1994 la închisoare pe viață, dovedindu-se a fi cel mai important spion al KGB, înfipt în coasta agenției americane. Timp de aproape un deceniu, acesta a furnizat sovieticilor și ulterior rușilor cele mai bine păzite secrete ale serviciului de informații american. Trădarea lui Ames a produs o adevărată catastrofă în rândul agenților americani, care în hățișurile artei spionajului, unii și-au pierdut viața în mod tragic, iar alții au luat drumul exilului sau al Siberiei. Pentru prinderea lui Ames CIA și FBI au mobilizat pe cei mai buni vânători ai lor, care au adulmecat ani de zile urmele din toată lumea, până să descopere făptașul la Washington.

În lumea tenebroasă, subterană a contraspionajului, o lume a oglinzilor fumurii și a adevărurilor deformate, unde nimic nu este ceea ce pare a fi, adevărul este în cel mai bun caz trecător, relativ și mai totdeauna insesizabil, și totuși, germenii trădării lui Ames trebuie să fi fost sădiți în timpul orelor lungi de beție cu agentul sovietic Igor Șurighin, care s-au succedat aproape doi ani, pe tot parcursul șederii lui Ames la reprezentanța Agenției din Mexic. Mai târziu, FBI a bănuit că Șurighin a fost personajul cheie în tot ceea ce a urmat, deși asta nu s-a putut dovedi, firește, niciodată. Un lucru este limpede însă: în Șurighin, Ames a găsit mai mult decât un adversar pe care să-l descoase. Iar Șurighin raporta totul în amănunte la centrala din Moscova a KGB.

Dependent de alcool

Când Rick Ames s-a prezentat la post , la reprezentanța CIA de la Ciudad de Mexico, în octombrie 1982, cariera sa urma un curs ascendent. Avea 40 de ani și un venit de peste 36 de mii de dolari anual. La postul său anterior din New York, Ames își impresionase superiorii din Manhattan, și pe cei de la cartierul general al CIA din Langley-Virginia, prin felul în care se ocupase de Arkadi Șevcenko, subsecretarul general al ONU pentru probleme politice, și totodată cel mai important funcționar sovietic care a trecut vreodată în tabăra CIA. Astfel, își dobândise dreptul de a efectua cel de-al doilea turneu peste hotare, element obligatoriu pentru cei care doreau să urce în ierarhia Directoratului pentru Operațiuni, DO, ramura clandestină a Agenției. Viața lui personală traversa însă o perioadă mai puțin fastă, trecând printr-un divorț complicat cu o ex-lucrătoare a Agenției, din cadrul aceluiași Directorat de Operațiuni. Așa încât Ames a ajuns în Mexic burlac. Singur în metropola mexicană, cu căsnicia în derivă, Ames s-a lăsat atras cu ușurință în aventuri extraconjugale

și a început să bea. La New York, băutura nu era o problemă, însă în Mexic a început să devină o problemă serioasă.

Diplomat sub acoperire

Când s-a prezentat la post la reprezentanța CIA plasată strategic chiar la etajul al V lea al Ambasadei Americane din Mexic, Ames s-a aflat sub acoperire diplomatică, fiind chipurile funcționar al Departamentului de Stat, la Serviciul Politic, cu rangul de secretar -adjunct. În realitate, el ocupa funcția de șef al secției de Contraspionaj Antisovietic al reprezentanței din Ciudad de Mexico. Din această postură, își trimitea rapoartele la Departamentul pentru probleme sovietice și Est-europene de la sediul central al CIA. În cadrul agenției, America Latină era privită ca un fel de cimitir al elefanților pentru funcționarii nu tocmai capabili, care se aflau în dizgrația acesteia. O misiune în America Centrală sau cea de Sud nu era considerată favorabilă carierei, dar Ames fusese repartizat doar cu numele la Departamentul Latino-American, chiar dacă se afla sub jurisdicția acestuia în Mexic. Organizația lui de bază era însă Departamentul Sovietic. Cu circa o lună înainte de sosirea lui Ames, Francisc McDonald, funcționar CIA de carieră a fost promovat șef al reprezentanței mexicane. Mc Donald era de părere că Ames se considera superior tuturor celorlalți. Impresia se datora probabil faptului că acesta era un scoțian șmecheraș, față în față cu un funcționar pe care îl chema Aldrich Ames, nume ce îi amintea de snobismul oamenilor avuți, chiar dacă Ames nu era nimic din toate acestea. Indiferent de motiv, Mc Donald a simțit din prima clipă antipatie pentru Ames. Lawrence Wright, adjunctul șefului de reprezentanță, împărtășea opinia lui Mc Donald despre viitoarea cârtiță a KGB. “Ames se credea mai inteligent decât noi toți, dar ca agent operațional era mediocru. Nu mi s-a părut că ar avea o imaginație deosebită. Ca intelect cred că se situa deasupra mediei dar era foarte leneș. ” Unul din motivele pentru care șeful Mc Donald nu a raportat la sediul CIA din Langley despre alcoolismul lui Ames era și faptul că adjunctul său, Wright, avea și el probleme serioase cu băutura. În asemenea împrejurări ar fi fost hilar să îl raporteze pe Ames pentru patima sa.

Prima țintă a lui Ames

În calitatea pe care o avea în America Centrală, Ames avea atât responsabilități de natură ofensivă, cât și defensivă. Mai întâi, trebuia să încerce recrutarea unor agenți de informații, sau diplomați sovietici, sau est-europeni, care să lucreze pentru CIA. Pe urmă i se cerea să-i depisteze pe americanii veniți în Mexic, care ar fi putut să lucreze pentru sovietici. Pentru KGB, Mexicul era un loc de întâlnire mult mai sigur decât SUA, unde FBI-ul îi supraveghea îndeaproape pe diplomații sovietici, cunoscuți, sau suspectați a fi și agenți de informații. Pe lângă acestea, Ames supraveghea o acțiune tehnică ultra sensibilă. Ca șef de departament, el răspundea de preluarea informațiilor obținute prin ascultarea radio a ambasadei sovietice din Ciudad de Mexico. “Echipamentul tehnic era montat de ani de zile în ambasada Rusiei fără ca KGB să aibă habar. Rick Ames nu a fost nevoit să monteze nici un fel de mijloace de ascultare în clădire. Doar trebuia să ducă stenogramele la Langley”, afirmă Wright. Pentru sarcinile sale, Ames era ajutat de patru oameni: o secretară, doi asistenți pe probleme de informații și un translator de limbă rusă, pentru transcrierea benzilor înregistrate în urma supravegherii electronice. Viitoarea cârtiță a KGB, Ames citea în rusește și vorbea limba rusă, deși nu fluent. Pentru activitatea de teren, Ames putea face apel la o echipă de sprijin operativ, un grup de mexicani care lucrau pentru CIA. Dar în domeniul principalei sale misiuni ofensive – reperarea și recrutarea unui agent sovietic – Ames acționa de unul singur. La puțin timp după sosirea sa în Mexic, acesta și-a selectat ținta. După cum avea să afle curând șefii săi de la Cartierul General de la Langley, Ames aveau ambiții mari, fixându-și ca țintă de recrutare o alegere uluitoare: Igor Șurighin, șeful contraspionajului din Mexic al KGB. Pe lista diplomatică a guvernului mexican, el apărea ca prim secretar al ambasadei sovietice, dar de fapt era ofițer activ al KGB, fiind subordonat Directoratului K, al Prim Directoratului Suprem al KGB – secția de spionaj extern a serviciului de informații sovietic. La ambasada sovietică Surighin era omologul lui Ames.

(VA URMA)

Ionuț COMAN