Uncategorized

Mesajul Ministrului Mediului, Nicolae Nemirschi: „Apele României sunt o resursă de bogăție, de

„Stimați colegi,

Citind motto-ul din acest an al Zilei Mondiale a Apei, și anume „Shared Water – Shared Opportunities”, constatăm că de la stabilirea datei pentru celebrarea Zilei Mondiale a Apei, în urmă cu 16 ani o simbolistică puternică transpare, în fiecare an, din temele propuse de Organizația Națiunilor Unite. Am avut ca teme anuale apa și sănătatea, apa și cultura, apa și femeia, apa și orașele însetate, apa ca resursă a dezvoltării sau ca potențial/real generator de dezastre. Am avut și apa ca proiecție a viitorului, dar și ca resursă „invizibilă” („Groundwater – the invisible resource” – tema anului 1998).

Toate aceste teme au definit, cu ajutorul apei, modul în care se îmbină aspirațiile oamenilor cu temerile de fiecare zi, felul în care (sub)conștientul acestora întâmpină provocările realității, sau limitele mecanismelor sociale și culturale care trebuie să facă față provocărilor naturii.

În acest context, ultimii doi ani de celebrare a apei s-au întors către social. Deficitul de apă din orașe, în 2007 și salubritatea apelor, în 2008, au fost temele care au insistat asupra consecințelor pe care marile aglomerări urbane, ca modele dominante de conviețuire umană, le generează asupra resurselor de apă. Pentru anul 2009, unghiul de abordare se extinde, dar ideea rămâne aceeași: cum putem fructifica împreună ceea ce deținem împreună?

Domeniul apelor a beneficiat de un sistem de gestionare și de un set de politici publice consistente, încă din deceniile de mijloc ale secolului trecut.

După anul 1990, România a fost o prezență activă în structurile de cooperare pentru gospodărirea apelor transfrontaliere. Å¢ara noastră a devenit parte a Convenției privind protecția Mării Negre împotriva poluării, semnată chiar la București, în anul 1992, și a Convenției privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, semnată la Sofia în 1994. Cele două noi cadre de cooperare aveau să dinamizeze relațiile bilaterale cu țările riverane, inclusiv cu țări care își regăseau vocile distincte în noul peisaj european. Astfel, în anul 1997, guvernele României și Ucrainei semnau la Galați acordul privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră. Mai devreme deja, în anul 1993, la Chișinău, administrațiile pentru gospodărirea apelor din România și Republica Moldova aveau să semneze înțelegerea în domeniul gospodăririi apelor râurilor Prut și Dunărea.

În noua realitate a Europei Unite, Directiva Cadru Apă, din anul 2000, a fost cea în baza căreia ne-am redefinit relațiile cu partenerii maghiari, dar și cu cei bulgari, prin acordurile încheiate la nivel de guverne (cu Ungaria) sau de ministere de linie (cu omologii bulgari).

Doar în ultimii trei ani, peste 10 proiecte au fost finalizate sau sunt în derulare cu Ungaria, Bulgaria sau Ucraina, în domeniul gospodăririi apelor. Temele de proiect sunt concentrate pe protecția mediului și, implicit, a comunităților umane. Prevenirea inundațiilor, calitatea apei, refacerea zonelor umede, protecția apei subterane destinată potabilizării, sunt țintele înglobate în proiecte cu o natură integrată și sistemică foarte pronunțată. Complexitatea lor tehnologică, dar și expertiza profesională pe care o presupun, sunt deosebite.

Poate România să facă față tuturor acestor provocări și multor altora, potrivit paradigmei „Ape comune – oportunități comune”?

Răspunsul nu ește ușor de dat. Tradiția și calitatea profesională a specialiștilor din domeniul gospodăririi apelor ne ajută. Resursele financiare, tehnologiile și cadrele normative ale Uniunii Europene, de asemenea. La fel și relațiile bilaterale consolidate până acum.

Dincolo de acestea însă, obiectivele nu sunt întotdeauna congruente. Å¢esătura de priorități și de interese este extrem de complexă și în planul intern, și în cel extern.

Am reușit să contractăm aproape 600 de milioane de euro din fondurile Uniunii Europene pentru apă și canalizare, însă acesta este doar un început.

Există bijuterii naturale – cum sunt Delta Dunării și zona costieră a Mării Negre – care aparțin României, dar și Europei, și care sunt amenințate de un întreg lanț de cauzalități care le preced, dintre care poluarea celor peste 1.000 de kilometri ai apelor românești ale Dunării, din amonte, este numai un exemplu.

De unii singuri, Ministerul Mediului și instituțiile de protecția mediului nu vor reuși să facă față acestor provocări. Diplomația românească trebuie să-și consolideze rolul de susținere activă, pentru ca parteneriatul cu țările vecine să-și păstreze ritmul și eficiența necesare.

Obiectivele de dezvoltare în domeniul apei nu trebuie doar atinse, ci și păstrate, iar autoritățile publice din România trebuie să învețe să coopereze mult mai strâns, pentru ca România să ajungă o țară în care apa să fie un factor de civilizație și nu un generator al dezastrelor. Degeaba vom realiza rețele performante de epurare și canalizare, dacă oamenii nu-și vor permite să plătească serviciile pentru a le putea folosi. Degeaba ne facem la nesfârșit planuri ipotetice cu banii potențiali ai Uniunii Europene, dacă nu reușim să generăm împreună proiectele prin care să-i accesăm.

În sfârșit, dar nu în cele din urmă, fiecare dintre noi trebuie să își reconsidere atitudinea față de acest bun comun care este apa. Nu poți cere mereu statului locuințe noi, în locul celor inundate, dar să le vrei ridicate tot în zonele inundabile. Nu poți evacua la nesfârșit gunoaiele în albia râului din spatele casei, doar fiindcă așa îți este comod. Nu poți aștepta mereu de la alții să facă „ce trebuie”, iar tu să faci tot „cum știi” sau „cum îți place.”

Oportunitățile comune oferite de râurile și pârâurile noastre, de lacurile și de marea noastră nu constau într-o ladă de gunoi comună, ci într-un mod de a gândi și de a acționa care să facă din apele României ceea ce ele sunt cu adevărat: o resursă de bogăție, de prospețime și de civilizație. Merită să încercăm împreună.

Veți găsi, pentru aceasta, un aliat deplin în Ministerul Mediului și în cei care conduc instituțiile de mediu.”

Nicolae Nemirschi,

Ministrul Mediului

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close