Metastaza politică a ajuns la centrii nervoşi ai poporului
Spre deosebire de alte vremuri, toamna asta s-au numărat doar boboci de proteste. Mi se pare că în România a fost atrofiat până şi sentimentul de a face mitinguri, de a scanda, de a face pancarte. O fi foamea de vină sau dragostea nemăsurată faţă de actualii potentaţi?! După cum se prezintă ultimele sondaje de opinie, înclin să cred că e prima variantă. Dar ar mai fi şi varianta (poate cea mai importantă şi mai credibilă) că totul este politizat în România. Şi asta poate e cel mai grav lucru pentru noi, toţi, în condiţiile existenţei unei societăţi civile mult prea feciorelnice.
E suficient să tragem cu ochiul la ultimele proteste, ca să vedem că aşa e. Mai întâi au ieşit în stradă studenţii. Opoziţia îşi şi imagina deja cum Piaţa Universităţii renaşte din cenuşa istoriei recente şi Guvernul se va clătina precum Văcăroiu după programul de lucru. O parte dintre studenţi erau conduşi din umbră de partidele de opoziţie, care-şi frecau mâinile a plăcere într-o tentativă de orgasm vizual. Dar cum orice fericire de genul ăsta durează puţin, totul s-a încheiat rapid, într-o totală debandadă, semn că şi Puterea şi-a trimis propriii studenţi la înaintare. Cum altfel se explică haosul în care s-a terminat protestul: unii au semnat, alţii nu, alţii au mai aşteptat. În judeţul Mureş spectacolul a fost şi mai jalnic, în sensul că nu a prea fost. Studenţii au stat la umbra pomilor desfrunziţi, preferând varianta mult prea comodă a grevei japoneze (poate la vreun restaurant chinezesc). Liderii ligilor studenţeşti din judeţ au recunoscut că au fost contactaţi de partidele politice, care, văzând că aici e linişte, nici nu i-au mai băgat apoi în seamă.
A urmat un protest-mixt al societăţii civile (Asociaţia Pro Democraţia) şi al unor sindicate (BNS-Cartel Alfa) care viza urgentarea adoptării noii Legi Electorale (vot uninominal, reducerea numărului de parlamentari etc.). La miting a lipsit, însă, un important sindicat, anume CNSLR-Frăţia, care de-abia ce a semnat un acord de neagresiune cu Guvernul. CNSLR-Frăţia este recunoscut ca fiind un “sindicat politizat”, de vreme ce lideri de-ai săi sunt parlamentari PSD, iar deputatul de Mureş, Pavel Todoran, este exemplul cel mai apropiat nouă.
Nu au trecut multe ore şi s-a încins o horă de TIR-uri în Piaţa Victoriei, de ziceai că a început festivalul Floarea din Grădină – secţiunea transportatori nervoşi. “Rutierii” s-au oţărât pe o hotărâre de guvern, care prevede, de acum încolo, acordarea licenţelor pe Internet. Îi înţeleg pe şoferi, pentru că tasta Shift nu are aproape nimic în comun cu schimbătorul de viteză, dar parcă s-a exagerat. Aveam să aflu şi explicaţia. Aproape toţi transportatorii ieşiţi la „una mică” în faţa guvernului erau simpatizanţi sau membrii ai Opoziţiei. Cei ai Puterii au ascultat şi ei ordinul şi nu s-au mişcat din faţa volanului.
Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns. Nimic în ţara asta pare a nu mai fi întâmplător. Politicul şi-a băgat coada în toate, iar partidele îşi dispută întâietatea în orice domeniu, precum un drac transformat într-un clovn ce jonglează cu nervii noştri. Totul pute a caracatiţă siciliană. Azi-mâine vom ajunge să mâncăm pâine pesedistă, unsă cu untură penelisto-pedistă şi presărată cu sare peremistă şi boia udemeristă. Să nu ne stea în gât?!
Radu BĂLAŞ
