Mic ghid pentru antifrauda electorală

Există o amplă dezbatere în România generată de o afirmație întâlnită tot mai des în preajma și, mai apoi, în timpul campaniilor electorale. Cu țintă directă ziua votului propriu-zis :”Vor fi fraude în alegeri !”.

Aceasta e una din afirmațiile aflate pe buzele tuturor celor care sunt, cât de puțin, interesați de viața politică din țara noastră. Unii, de regulă cei de la putere, spun ca afirmația e o absurditate. Alții, cei din opozitie, o susțin, încercând să aducă argumente în susținerea ei. În opoziție, vremelnică, sau la putere, vremelnică și ea, toți știu că în România zilei alegerilor se fură. Ceea ce se spune mai puțin e cum se întâmplă exact acest lucru. Și asta pentru că de fiecare dată când se aduce în discuție această temă, în studiourile de televiziune se iscă un puternic zgomot de fond, în urma căruia rămân doar acuzele. Și nu se mai aud argumentele. Metodele sau mijloacele folosite. Și care merită a fi prezentate. Nimeni nu mai vorbește de metode, mijloace sau mecanisme puse în mișcare cu singurul scop acela de a fura. Cât de puțin.

Suveica

Fie prin utilizarea “suveicii’ – introducerea în urnă a unei hârtii de aceleași dimensiuni și colorit ca a unui buletin de vot, privit din spate, îndoit în așa fel încât să nu se vadă că nu are pe ea ștampila de control a secției de votare, profitând că cel de lângă urnă nu a cerut să-i fie arătat dacă e buletin de vot sau o simplă hârtie, după care buletinul real primit în secție și neîntrebuințat de cel ce fură e scos afară, în buzunar, la organizatorul suveicii. Acesta, după ce plătește primul hoț, îl dă unui al doilea participant plătit la acțiune, care intră cu el în buzunar în secție, ia buletin de vot, îl bagă în buzunar iar în urnă va introduce buletinul dat de afară, gata ștampilat. Schimbarea buletinelor se petrece în cabina de vot, unde nimeni nu îl poate supraveghea. Dovada pentru plată, cel de al doilea o face cu buletinul de vot primit de el în secție, pe care îl predă curat celui ce organizeaza suveica. Și care la fel îl va preda unui al treilea și așa mai departe. La o suveică pot participa de la doi, la zeci, sute sau chiar mii, funcție de câți bani are de dat organizatorul acesteia, în comunități.

Genunchiul cu tuș

O altă metodă folosită e aceea “a genunchiului de pantalon albastru, udat cu tuș”. Prin această metodă, la finalizarea selectării buletinelor în secție, înainte de ultima numărare și trecere ulterioară în PV al secției a rezultatului votării/numărării, cel ce participă la ea, așezat în genunchiul pe care a pus tuș, atinge cu degetul genunchiul și apoi cât mai multe buletine de vot, votate cu un alt candidat decât al lui, astfel încât, la identificarea finală a acestora este știut faptul că acele buletine „murdărite” vor fi considerate nule, sub pretextul că și urma lăsată cu tuș pe buletin poate fi o a doua intenție de vot, ceea ce prin lege e interzis.

Furtul din teancuri

O altă metodă întâlnită e aceea constând în sustragerea, înainte de numărarea finală a buletinelor, a unui număr de buletine din teancul vecinului din dreapta sau din stânga, profitând de neatenția acestuia, fie chiar și o secundă, știut fiind că după așezarea lor pe teancuri de voturi pentru candidați în parte, dupa o primă verificare, nu mai sunt buletine ci „hârtii simple”, care se numără. Lenea, oboseala sau graba de a încheia și a ajunge acasă, ori alte cauze, determină gestul ca, după prima așezare în teancuri, pe candidați votați, și numărare, să nu se mai treacă o dată la identificarea celui votat, în interiorul tuturor buletinelor valabile, pe fiecare teanc de buletine în parte, astfel încât, „din eroare” buletinele cu mențiunea votat ale unui candidat să se fi mutat în teancul altui candidat, care a avut în secție un reprezentant mai “iute de mână”.

Turismul electoral

O ultimă metodă, foarte des utilizată e aceea constând în utilizarea “de turiști”, care votează în mai multe localități. Ei sunt de regulă angajați ai societății de transport, aflate sau nu în asociere, sau oameni de încredere ai conducerii acesteia. Acești oameni, într-un tur de România, cu plecare la 4-5 dimineața – dacă votarea multiplă se va face din localitatea de domiciliu către una din marginile țării – sau cu o zi înainte – dacă traseul e stabilit din exterior spre localitatea de domiciliu, aceeași cu localitatea din provine societatea de transport care pune mașinile la dispoziție – în 12 ore cât e durata zilei votului pot vota în minim 50 de localități/secții de pe traseul de transport stabilit de la destinație. Un simplu calcul ne arată că un microbuz cu 12 oameni, în astfel de condiții, poate produce partidului sau candidatului organizator un minim de 600 de voturi/traseu. Iar mijloace de transport, așa cum au declarat deja unii oficiali sunt deja în dotarea sau proprietatea acestora, la nivel local.

Avantajul președintelui de secție

De știut că au mai existat și cazuri, în care, în mod brutal, s-a modificat, de către președinții secțiilor de votare, pe drumul către prefecturi, conținutul proceselor verbale încheiate în secții. Aceștia pot fi depistați doar dacă în paralel, partidele sau candidații organizează în noaptea de după vot numărătoarea paralela a voturilor, cu date conținute în procesele verbale aduse de către reprezentanții acestora în secțiile de votare. Dacă aceștia au oameni în toate secțiile de votare, din tot județul. În caz contrar, depistarea fraudei din datele procesului verbal al secției e imposibilă, și rezultatul trecut după bunul plac al președintelui secției va fi cuprins în acest mod în PV final al județului respectiv.

Toate acestea, dar și altele sunt mijloace sau metode cotidiene de furat în alegerile din România. Și atunci, putem cere ca zgomotul de fond al dezbaterii televizate pe această temă, a furtului în alegeri, generat, de regulă, numai de aceia care au mai făcut acest lucru și care o vor mai face și de această dată, să înceteze. Ca să știm cum, de către cine și mai ales cât se va mai fura și de această dată în România, care își alege Președintele.