Minunea bujorilor de la Zau de Câmpie

Locurile de baștină ale bujorului de stepă erau întinsele câmpii pontice din Rusia, Ucraina, fosta Iugoslavie, litoralul Bulgariei și litoralul românesc. În România, Paeonia Tenuifolia creștea odinioară în județele Buzău și Caraș-Severin. Astăzi, unica rezervație de bujori de stepă din Europa se găsește la Zau de Câmpie. Aceasta este împărțită în două suprafețe, una pe 2,5 hectare de teren, datând din 1932, cealaltă, pe 1 hectar, în partea de jos, declarată rezervație în 1960. Rezervația mai cuprinde 270 de specii de plante rare și foarte rare.

Cine are grijă de rezervație?

Octavian Călugăr este economist, dar a „furat meseria” de la fostul custode al rezervației, Marcu Sîncrăianu. Întreținerea rezervației necesită o muncă titanică, pe care fostul primar Călugăr o face cu mare plăcere, fără nici un suport financiar. El culege an de an semințele și le plantează cu speranța că în viitor firele se vor înmulți. „Mă trezesc în fiecare dimineață la ora șase, fac cinci kilometri pe jos, pentru că trebuie să fac mișcare. Dimineața merg la salcie, pentru că de acolo se vede cel mai frumos răsăritul, când toate florile sunt îndreptate către soare. E ceva unic, atunci nu e nimeni aici, doar eu vorbesc cu florile. Pe urmă mă duc în cel mai înalt punct al rezervației, de unde văd toate plantele, cu spatele la mine. Pe urmă cobor și aștept lumea, pentru că după ora nouă încep să se adune turiștii”, ne-a povestit Octavian Călugăr. În afară de zilele în care plouă, custodele își petrece tot timpul la rezervație. Acum are un ucenic, însă nu vorbește despre el. Va păstra secretul până va fi convins că îi va duce îndeletnicirea mai departe.

Totul despre flori

„Planta pe rădăcină are niște nodozități, asemeni lalelelor, unde acumulează înainte cu un an hrană. Acum le merge foarte bine, deși nu a plouat deloc primăvara asta aici la Zau. Dar au avut hrană de anul trecut, au acumulat-o în nodozitățile din rădăcină și s-au dezvoltat. Are o tulpină, frunze specifice stepelor pontice, apoi face floarea cu semințele care se găsesc în capsule”, ne învață custodele. Îi face plăcere să povestească despre plante, și deja știe totul despre ele. Perioada de vegetație, adică momentul din care floarea este plantată și până când înflorește, este de șapte până la zece ani. Bujorului de stepă nu îi place umiditatea, dar are nevoie în schimb de multă căldură. „Dacă ai rupt un bujor, nu ajungi cu el în sat și se ofilește. El trebuie să rămână aici, frumos, aici e locul lui”, ne-a mărturisit custodele.

Caiet de impresii pentru turiști

La rezervația de la Zau de Câmpie au fost anul trecut peste 7.000 de turiști din Olanda, Franța, Belgia, Japonia, China, Ungaria, Statele Unite. Turiștii din România vin atât din zonele apropiate cât și de mai departe, de la elevi, până la oameni de specialitate. Pe aceștia Octavian Călugăr îi roagă să-și scrie impresiile în caietele pe care le poartă mereu la el.

Au înflorit mai repede anul acesta

O plantă trăiește 60 de ani, iar florile rămân deschise timp de 12 zile. Anul trecut, prima floare din rezervație s-a deschis pe 20 aprilie, iar ultima pe 20 mai. Anul acesta, florile s-au deschis mai repede, datorită căldurii. În 15 aprilie a înflorit prima dintre acestea, iar după trei-patru zile, câmpul s-a umplut de flori.

O dată la cinci ani, custodele face inventarierea bujorilor din rezervație. Înainte să apară iarba, bujorul poate fi văzut ușor datorită culorii maronii. Prin repere numai de el știute, Octavian Călugăr numără timp de șapte zile fiecare plantă de sine stătătoare. În rezervația de jos sunt 30.000 de fire, iar în cea de sus, custodele a numărat 20.000 de fire de plante mature.

Încărcătura de energie

Fostul custode Marcu Sîncrăianu a îngrijit rezervația timp de 60 de ani, din 1944 până în 2004. Octavian Călugăr și-a făcut ucenicia din 1974 și până în 2004, devenind custode în 2005, în urma unui examen. Nu trece zi să nu treacă pe la rezervație, de când a apărut prima floare și până se scutură ultima. „E o minune, când te gândești că nu mai există nicăieri pe lume asemenea flori într-un număr atât de mare. Străinii toți se miră de frumusețea asta. Deși financiar nu primesc nimic, bucuria mea e enormă când văd ce impresionați sunt ceilalți”, ne-a mărturisit Călugăr.

Laura VIMAN

Foto Cristina GÂNJ