Miracolul economic chinez

Având în prezent cel mai înalt ritm de dezvoltare economicã din lume, cu obiective extrem de ambițioase, dar în același timp realiste, China reprezintã în momentul de fațã nu numai o țarã care face o politicã externã extrem de activã și inteligentã, ci, în primul rând, un model economic de succes. Å¢arã imensã, având cea mai numeroasã populație de pe planetã, China surprinde și prin faptul cã a gãsit – cel puțin pânã în prezent – un mod de “coabitare” a douã doctrine economice diferite: cea comunistã și cea capitalistã.

Încã din mileniul al III-lea î.Hr., China reprezintã leagãnul uneia dintre cele mai strãlucitoare civilizații care se impune prin unitate și coeziune. În pofida pustiitoarelor revolte sociale, a conflictelor dinastice, a rãzboaielor civile sau a repetatelor invazii externe, care au determinat diviziuni ale unitãții sale statale, mai mult sau mai puțin durabile, consecințele geopolitice nu au fost ireparabile, așa cum, spre exemplu, s-a întâmplat în Europa dupã prãbușirea Imperiului Roman când, pe ruinele acestuia, s-au format mai multe state distincte. În prezent, în China trãiesc circa 1.300.000.000 de locuitori, fiind cea mai populatã țarã a globului, având peste 1/5 din populația planetei. Aceastã populație este concentratã în mod deosebit în zona rãsãriteanã a țãrii, întâlnindu-se regiuni cu o densitate foarte mare (pe valea inferioarã a fluviului Chang Jiang, zona litoralã și, în general, în Câmpia Chinei de Est). Cu cât înaintãm spre vest, populația este tot mai rarã, mai ales în Tibet. Din cele mai vechi timpuri, chinezii au cunoscut prelucrarea bronzului, irigațiile și felul cum se producea mãtasea. De asemenea, au inventat busola, praful de pușcã și hârtia. Dintre marile construcții se pãstreazã și astãzi Marele Zid Chinezesc, cu o lungime de 5.000 de km.

Obiective economice ambițioase

Prin politica economicã pe care o promoveazã, statul chinez încurajeazã investițiile strãine, acestea cifrându-se în prezent la circa 200 mld. de dolari. China ocupã în momentul de fațã locul I la producția mondialã de huilã, la minereu de fier (cu circa 250 mil.tone/an) și este, în acelși timp, primul producãtor mondial de cereale (grâu, orez), bumbac, tutun, rapițã și ceai. Principalul obiectiv economic stabilit de statul chinez pentru intervalul 1980 – 2000 a fost mãrirea de patru ori a produsului național brut. Acesta fiind atins cu cinci ani mai devreme, China și-a propus un alt obiectiv și mai ambițios: dublarea pânã în 2010 a produsului național brut realizat în anul 2000. Participarea Chinei la circuitul economic mondial, a fost înlesnitã și de situarea țãrii în zona Pacificului, cea mai importantã în prezent. Portul Shanghai, situat la gura fluviului Chang Jiang, se numãrã printre cele mai mari orașe ale lumii, fiind și cel mai important oraș al țãrii, chiar înaintea capitalei Beijing. Un atu important pentru China se dovedește a fi și acela cã prin racordarea rețelei feroviare chineze la cea din Asia Centralã ex-sovieticã se asigurã un acces terestru mai rapid al mãrfurilor europene cãtre Extremul Orient.

Turismul, o sursã inepuizabilã de câștig

Având o strãveche culturã și civilizație, cu importante vestigii istorice foarte bine conservate, dar și o calitate excelentã a serviciilor pe care le oferã în turism – fapt ce demonstreazã capacitatea managerialã a chinezilor – turismul internațional s-a dovedit o sursã inepuizabilã de câștig. În turism, China a încasat numai în ultimii ani circa 20 mld. de dolari. Numãrul turiștilor strãini care au vizitat China a sporit de cinci ori în intervalul de timp 1983 – 1995, iar încasãrile din turism s-au dublat între 1993 – 1995. Cele mai importante puncte de atracție turisticã vizitate de strãini se dovedesc a fi: Marele Zid, metropola Beijing, grotele Yun’ gang, cu peste 50.000 de statui sculptate ale lui Budha, palatele de la Shengang, strãvechiul oraș Hofei, Nanjing, vechea capitalã a Chinei, locul unde se gãsește și mausoleul lui Sun – Yat – sen, dar și alte locuri interesante, precum stațiunea balnearã Dalian sau “orașul porțelanului”, Jingdezhen. Pentru orice european, China reprezintã o enigmã, dar și un miracol. Conceptul economic chinez, “o țarã, douã sisteme”, pare a fi trecut cu bine de faza experimentalã, reprezentând în acest moment o adevãratã reușitã, dar, în același timp, și o perpetuã provocare.

Nicolae BALINT