Moartea domnului Teatru

Marii actori de la Teatrul National din Targu Mures, Ioan Fiscutean si Aurel Stefanescu, au fost pensionati fortat de catre conducerea institutiei. Cei care au fondat practic acest Teatru si au primit nenumarate premii si aprecieri nationale si internationale nu mai sunt doriti in Targu Mures. Directorul Cristian Ioan nu a vrut sa comenteze aceasta decizie. Daca Fiscutean nu a dorit sa declare nimic despre acest subiect dureros colegul si prietenul sau Aurel Stefanescu a acuzat conducerea Teatrului National de lipsa de interes.

Cei doi actori de talie nationala si internationala de la Teatrul National din Targu Mures, Ioan Fiscutean si Aurel Stefanescu au fost pensionati fara voia lor. Daca Fiscutean, pe motive medicale, nu a dorit sa comenteze acest subiect dureros, Stefanescu si-a marturisit, pentru Ziarul de Mures, necazul. “Daca pana luna trecuta am fost pe schema teatrului din Targu Mures acum nu mai suntem doriti in ea. Se pare ca cei care au avut o cariera in teatru nu sunt doriti la noi. In alte zone ale tarii se practica un sistem prin care marile valori pot beneficia pana cand doresc ei de statutul de actor la teatrele de care apartin. Cei care sunt in forta si mai pot sa munceasca, cum sunt eu si cu Fiscutean ar trebui sa li se permita acest lucru. In meseria asta e nevoie si de batrani cu experienta pentru ca nu poti sa pui intotdeauna mustati la copii”, a declarat Stefanescu. Gestul conducerii Teatrului National i-a demoralizat pe acesti celebri actori. “Este trist ca o viata te dedici unei meserii, dai totul pentru ea si deodata nu mai esti lasat sa o practici. Este un sentiment de marginalizare”, a adaugat actorul. Se pare ca numai la Targu Mures problema marilor actori, care au atins varsta de pensionare, nu se poate rezolva amiabil. “Sunt teatre in care astfel de situati au fost rezolvate cat se poate de simplu”, a adaugat Stefanescu. Desi tine doar de hotararea conducerii Teatrului, pensionarea fortata a celor doi mari actori nu pare un lucru normal. “Acum cand suntem angajati cu bucata ne simtim ca zilieri pentru ca suntem chemati doar atunci cand e nevoie de noi”, s-a plans actorul.

Bucurestiul alaturi

de Fiscutean si Stefanescu

Ion Caramitru, fostul ministru al Culturii si-a exprimat mirarea fata de situatia din Targu Mures. “Pensionarea nu se face cu forta. Ea se face la cerere de catre respectivul actor, pe caz de boala sau de varsta. Daca nu doresc sa plece din Teatru nimeni nu poate sa-i oblige”, a declarat Caramitru. George Mihaita s-a aratat surprins de aceasta veste si a promis ca se va interesa de soarta celor doi actori targumureseni. “Trebuie sa avem grija cat putem de marii nostri actori care au ajuns la o anumita varsta. O sa ma interesez despre cazul pe care mi l-ati prezentat si o sa fac cat mai mult pentru Ioan Fiscutean”, a declarat Mihaita.

Cristian Ioan, no coment

“Nu vreau sa comentez niciun subiect pentru ziarul dumneavoastra”, a declarat directorul Teatrului National Targu Mures.

Ionel ALBU

“Cred ca Ion Fiscuteanu, în rolul domnului Lazarescu, face rolul vietii lui”, crede criticul Cristian Sever Oana. Calificativele acordate lui Ion Fiscuteanu pentru acest film sunt, de fapt, note pentru întreaga sa creatie artistica. “Surprinde prin firescul interpretarii (avantajul “artistului underground”) si prin refuzul de a se deda oricarui surplus histrionic”, spune Bogdan Geana, ” Aplauze domnului Ion Fiscuteanu pentru un rol senzational “, se scrie într-un articol din Softpedia. Aceasta dupa ce, în 2003, la propunerea ministrului Culturii si Cultelor, lui Ion Fiscuteanu i-a fost conferit, de catre presedintele României, “pentru îndelungata si prestigioasa activitate pusa în slujba teatrului si cinematografiei românesti”, Ordinul National “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.

Filmul “Moartea Domnului Lazarescu” a obtinut Marele Premiu “Un certain regard”, Cannes 2005, Premiul publicului la TIFF 2005, Cluj-Napoca, Marele Premiu “The Silver Orb”, Alba Regia 2005 Marele Premiu “The Golden Tower”, Palic 2005 Marele premiu al juriului Copenhaga 2005 “Lebada de Aur” – Cel mai bun actor Ion Fiscuteanu, Copenhaga 2005, Premiile Bayard d’Or pentru Cel mai bun film, si Cea mai buna actrita, Luminita Gheorghiu, Namur 2005.

Ion Fiscuteanu, nascut la 19 noiembrie 1937, la Sânmihaiu de Câmpie, Bistrita-Nasaud, slujeste Thalia de mai bine de patru decenii, dupa absolvirea Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, urmat între 1958-1962. Dupa ce timp de 6 ani, Ion Fiscuteanu a jucat pe scena Teatrului de Stat din Piatra Neamt, din 1968, el este actor al Teatrului National din Târgu-Mures, pe care l-a slujit cu talentul sau, cu devotament. Fidelitatea fata de acest teatru i-a permis sa creeze aici zeci de roluri memorabile. A facut-o cu eleganta si pasiune, cu modestie.

Din cele peste 60 de roluri din teatru, Ion Fiscuteanu s-a distins în piesele lui Caragiale – a fost si Ghita Pristanda si Nae Girimea si Dragomir si Jupân Dumitrache si Efimita – în travesti. Dar a jucat si în spectacole dupa piese de Eugen Ionesco, D.R. Popescu, Romulus Guga, Tudor Popescu, Aurel Baranga, Shakespeare, Eugene O’Neil, Arthur Miller, Cehov, Dario Fo.

Înca peste douazeci de roluri a interpretat si pe scenele altor teatre. Dar scena nu a fost niciodata de-ajuns pentru energia si talentul lui Ion Fiscuteanu.

Regizori, precum Mircea Danieliuc, Alexandru Tatos, Lucian Pintilie, Nae Caranfil, Nicolae Margineanu au valorificat disponibilitatile lui Ion Fiscuteanu si în filme, jucând câteva roluri memorabile.

Dintre cele douazeci de filme ale sale, remarcam, “Fructe de padure”, 1983, “Acordati circumstante atenuante”, 1984, , “Glisando”, 1985, “Emisie continua”, 1985, “Din prea multa dragoste”, 1985, “Iacob”, 1988, , “Undeva în est”, 1991, “Balanta”, 1992, “Turnul din Pisa”, 1992, “Timpul liber” (1993), , “Cel mai iubit dintre pamânteni”, 1993, “Asfalt Tango”, 1995, “Prea târziu”, 1996, “Mariana”, 1998, “Zapping”, (2000), “Turnul din Pisa”, 2002, “Ajutoare umanitare” (2002), “Sindromul Timisoara – Manipularea”, 2004, si “Moartea domnului Lazarescu”, 2005, film care îi aduce în sfârsit, o recunoastere internationala, iar pentru noi, regretul ca regizorii n-au avut inspiratia de a-l distribui în mai multe filme.