Dragi frați și surori!
De la prima Vinere Mare încoace, vibrează în aer ca un ecou strigătele “răstignește-l, răstignește-l, să fie răstignit!”, alături de cuvintele pe care le-a rostit Isus pe cruce: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac! … Tată, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul! … S-a împlinit!” Care e mai tare? Puterea violenței care în aparență mătură totul sau dăruirea de sine, potrivit voinței lui Dumnezeu? Puterea poate înfăptui orice, este stăpâna vieții și a morții, care hotărăște una sau alta după bunul plac: Îl omor, înainte de a se naște, pentru că am acest drept, sau îl răstignesc când vreau, iar peste mormânt îi rostogolesc o piatră. Cine este mai tare? Satana care susține despre sine că toată pute-rea e a lui? Sau Cristos, care supunându-se voinței Tatălui, după ce a înde-plinit totul, și-a dat sufletul?
Marea bătălie s-a decis. Dar nu în Vinerea Mare, ci în a treia zi, de Paști.
“De ce îl căutați pe Cel Viu între cei morți? Nu este aici, a înviat! – Dacă fe-meile ar fi avut curajul sa-l oprească pe înger și să intre cu el în vorbă, cu toată siguranța că i-ar fi spus: Scuzați-ne, dar noi nu-l căutăm pe Isus cel Viu, ci pe cel mort, pe care L-am înmormântat aici. Am adus și miresme, dovedindu-ne, printr-o ultimă cinstire, dragostea.
Frați și surori! Au trecut 2000 de ani. O parte a omenirii îl caută încă și acum pe Isus cel mort. Ba, mai mult, o face atât de gălăgios și ostentativ, încât avem impresia că toți trebuie să ne aliniem ei, fiindcă orice atitudine con-trară este lipsită de sens, este o nebunie. Să-l căutăm pe Isus cel mort! Ce încercare prostească a celui Rău și, totuși, pe câți îi înșeală, atunci când vrea să ne facă să credem că totul s-a terminat în Vinerea Mare. Mormântul lui Isus nu este gol! Nu a înviat, căci au găsit oase într-un astfel de mormânt, pe al cărui capac se poate citi acest nume: Isus. și câte morminte asemă-nătoare mai pot să fie!
Adevărata nebunie ar fi fost, din partea femeilor, să nu dorească să ia la cunoștință ceea ce au văzut: mormântul este gol! Să nu înțeleagă ceea ce le-a spus îngerul: de aceea nu este aici pentru că a înviat! Dovada funda-mentală a învierii lui Isus este mormântul gol, dar nu singura. Martore sunt și acele femei care s-au întâlnit primele cu Isus, ducând vestea apostolilor. Apoi Isus i-a apărut lui Petru, apoi celor Doisprezece. În final, la peste 500 de frați deodată (1Cor 15,5-6). Învierea n-a fost inventată de apostoli, căci lu-crul acesta le părea o absurditate: însuși Isus le-a reproșat necredința. Cu toate că învierea lui Isus este un fapt dovedit istoric, constatat și demonstrat pe baza semnelor și mărturiilor, totuși, reprezentând trecerea naturii umane a lui Isus întru slava lui Dumnezeu, depășește și transcede istoria, ca mister al credinței. De aceea, Isus cel Înviat nu s-a arătat lumii, ci discipolilor, făcându-i martorii Săi înaintea tuturor.
Dragi frați și surori în Cristos! Am fi vrednici de compătimire dacă nu i-am pu-tea crede pe acei martori care au văzut mormântul gol. Care L-au văzut pe Cel Înviat. Pe aceia care au trăit împreună cu El. L-au atins și s-au convins că acela pe care-L vedeau era același Isus pe care-L cunoșteau atât de bine. Trupul înviat este același cu cel care l-au răstignit, prezintă stigmatele suferinței, dar este deja părtaș al vieții dumnezeiești, dobândind însușirea unui trup glorios.
Învierea este punctul culminant al Întrupării. De aceea Paștele este cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Dovedește dumnezeirea lui Cristos și tot ce-ea ce a făcut și predicat, și realizează promisiunile pe care Dumnezeu ni le-a făcut. De asemenea, Cel Înviat, învingătorul păcatului și al morții, este iz-vorul îndreptării și învierii noastre: odată cu învierea Sa ne oferă harul de a fi copiii săi, făcându-ne părtași autentici ai vieții sale de Fiu Unul-născut; și, în fine, la sfârșitul vremurilor, El va învia și trupurile noastre.
Noi, creștinii, nu pe Isus cel mort îl căutăm. Să ne grăbim înaintea Celui Înviat cu un triumfător Aleluia! Cristos, speranța noastră, a învins moartea. Din partea Lui, doresc dragilor mei credincioși și fraților preoți Sărbători fericite de Paști!
Episcop Eugen Schönberger
Satu Mare, Sărbătoarea Paștelui 2007
