Moscova nu crede în lacrimile lui ION Iliescu si Domokos Geza

Primul presedinte al UDMR, Domokos Geza, s-a născut pe 18 mai 1928 la Brasov. Scoala primară a făcut-o la Azuga si în satul Zagon. A urmat apoi cursurile Colegiului Secuiesc Miko, iar în 1948 si-a început pregătirea academică la Universitatea Bolyai din Cluj. Un an mai târziu, în 1949, este trimis la studii în URSS la Institutul de Literatură Maxim Gorki. La întoarcere, în 1954, devine reporter la ziarul Elore. Îsi continuă munca în presa scrisă, atingând apogeul în 1961, când devine redactor sef la Editura pentru Literatură din Bucuresti. Ulterior, partea dedicată minoritătilor primeste numele Editura Kriterion, iar Domokos Geza este numit director. Încă înainte de Revolutie intră în politică, fiind membru supleant în CC al PCR. Imediat după Revolutie, o dată cu înfiintarea UDMR, este numit director fondator, post de unde va si iesi la pensie la începutul anului 1993. Cu această ocazie se va întoarce la Sfântu Gheorghe, după 30 de ani petrecuti în Bucuresti.
L-am găsit pe fostul presedinte UDMR îmbrăcat în trening, relaxat, dar moderat atât în declaratii, cât si în gesturi. Înainte de a începe interviul propriu-zis am avut o mică problemă cu reportofonul. Zâmbind, ne-a dat replica: “Dacă e să adun toată vremea cât am stat după jurnalisti până si-au aranjat sculele, s-ar strânge încă o viată de om…”. Până la urmă ne-am descurcat si am început…

Rep: Domnule Domokos Geza, cum se vede, din postura unui senior, evolutia UDMR din ultimii 15 ani?
Domokos Geza: După cum stiti această organizatie are un dublu caracter. Este o organizatie de reprezentare si apărare a intereselor si a drepturilor comunitătii maghiare din România. Sub acest aspect ar avea un caracter de miscare. Pe de altă parte, un al doilea aspect este cel de partid parlamentar. Ca urmare, se bazează pe ideologii ca si celelalte partide. În cazul UDMR este vorba mai degrabă de un conglomerat de ideologii. Ca urmare, în UDMR, este o puternică platformă crestin-democrată. În plus există si un cerc liberal, dar am cunostintă si de o platformă social-democrată. În legătură cu primul aspect, eu cred că UDMR a obtinut multe din acele scopuri pentru că le-a reabilitat de la înfiintare, de la sfârsitul anului 1989, în Proclamatia de Crăciun. Dacă ne gândim la cele cuprinse în acest document, vom vedea că multe, cum sunt cele legate de păstrarea identitătii nationale, cultura proprie, limba maternă, sistemul educational, de exemplu, au fost treptat, în decursul anilor, realizate. În general, prezenta UDMR în politica românească a tării cred că a fost destul de marcantă, era un factor de progres, de adâncire a democratiei, de schimbare în structura economică a tării si, în general, în transformarea României într-un stat în care să se aplice principiile democratice ale tărilor dezvoltate din Occident. Eu cred că această perioadă a fost importantă si pentru UDMR, în sine. Atunci când eram eu presedinte, între Â’90 si Â’93, organizatia nu avea experienta necesară unui organism politic local sau regional, ci una care avea un caracter national, cu organizatii în toate judetele unde au fost comunităti ale minoritătii maghiare si chiar si în diaspora maghiară de la noi.
(Sună telefonul. Rezolvă destul de repede problema si revine încercând să-si regăsească firul povestirii)
Domokos Geza: S-a mai dus această dispută, prezentă încă de la primul moment al existentei UDMR si al cărui rezultat a fost, de fapt, o spargere, o despărtire a adeptilor acestor curente, respectiv a aparitiei Uniunii Civice Maghiare, care reprezintă această categorie mai radicală si Uniunea Democrată Maghiară în sine, care s-a dezvoltat pe parcurs, s-a întărit, a încercat mai multe instrumente si posibilităti în atingerea scopurilor sale si, până la urmă, a ajuns la concluzia de a căuta căile colaborării si atingerea scopurilor, bineînteles, numai pe cale democratică, parlamentară, dacă este posibil, în alianta cu cele mai importante forte politice ale României.
În concluzie au fost 15 ani de căutări, de frământări interne, dar s-a desprins această strategie, această conceptie de a face politică, ce azi defineste UDMR, cunoscută de opinia publică de la noi.

Rep: De ce credeti că am fost printre ultimele popoare ce au iesit de sub comunism?
Domokos Geza: Da, asa se spune. Eu, care am trecut prin acest regim si îmi amintesc foarte bine de cele întâmplate în ultimii 10-20 de ani ai dictaturii, am simtit foarte bine acea apăsare care se simtea în mai toate categoriile sociale de la noi.
S-a întâmplat acest lucru, spre nenorocul nostru, al întregii societăti românesti, pentru faptul că aici erau structurile comuniste cele mai (cel putin asa părea) puternic asezate, ancorate în realitatea natională. Controlul societătii era cel mai pronuntat si, se părea, destul de bine pus la punct prin sistemul de ascultare, de urmărire, de strângere de informatii despre institutii, colectivităti, indivizi. Mai e o trăsătură. În celelalte tări din vecinătatea României s-a adus acuzatia că regimul comunist era unul antinational sub semnul că puneau interesele internationale mai presus de ideea natională. Aici era putin altfel situatia. După căderea regimului stalinist, Gheorghe Gheorghiu Dej si apoi Ceausescu au înteles că în sentimentul national există o puternică bază de energie, de coeziune. Această idee a nationalismului, s-a transformat apoi într-un nationalism agresiv fată de minorităti. Acest program al PCR a făcut ca acesta să difere în multe privinte de celelalte partide, făcându-i pe oameni să-si dea foarte greu seama care-i situatia reală din tară si unde sunt adevăratele probleme ale natiunii. Eu cred că si astăzi, ne confruntăm cu urmele acestui concept de educatie al societătii, al natiunii române. Vreau să fac aici o remarcă. Nu de mult am citit în declaratia Ministrului de Externe că România ar dori ca românii ce trăiesc în diasporă să se bucure de acele drepturi de care se bucură maghiarii din România. Acest lucru are o logică, fără nici o îndoială, dar trebuie să spun cu regret că multe din aceste drepturi la care astăzi se face trimitere, legat de acordarea căreia România este pe drept cuvânt pătrunsă de mândrie si care este un atu important în dialogul international, au fost obtinute contrar vointei multora din societatea românească si din partidele politice din Parlamentul României.
(Sună din nou telefonul. De această dată este o discutie amicală)
Domokos Geza: Nu ajunge să-i dai posibilitatea copilului să învete, trebuie să te îngrijesti tu de conditiile ca el să învete în limba maternă, cultura să se dezvolte, limba să tină pasul cu schimbările intervenite în viată. Deci, trăind de multi ani în mediul românesc, cunosc destul de bine trecutul, istoria natională a românilor, felul lor de a fi, totdeauna mi-am dorit mai mult spirit de initiativă. Nu mi-a plăcut situatia de a fi tot timpul în defensivă.  Speranta mea este si în acest sens UE, unde pe plan continental multe dintre vechile traume pe care le-a suferit fiecare natiune european, să înceapă să se micsoreze si acele natiuni să trăiască în întelegere. Pentru aceasta nu este de ajuns acordarea unor drepturi, important este ca natiunea să dorească acest lucru. Să vrea, nu să cedeze.

Rep: În legătură cu evenimentele din martie Â’90, credeti că ati proceda la fel? Nu ati face nimic pentru a schimba ceva?
Domokos Geza: Păi… Aici trebuie să încep prin a spune că eu nu eram în tară atunci, în ziua de 19 martie. Eram la Budapesta unde se organiza o întâlnire a intelectualilor maghiari si români, cei mai cunoscuti, în ideea de a dialoga, de a se asculta reciproc, de a întelege gândurile, argumentele sau temerile celuilalt. 19 martie a fost o grimasă a istoriei, un paradox din lungul sir de paradoxuri pe care le-am trăit noi în acest deceniu si jumătate, că tocmai atunci s-a întâmplat.
Nu cred că am schimbat ceva în gândirea mea sau în cea de a privi lucrurile. Această întrebare ar trebui mai degrabă pusă oamenilor care au contribuit la ivirea situatiei si, mai ales, la desfăsurarea evenimentelor.
Nici acum, după atâtia ani, de fapt, cei care au fost răspunzători pentru ceea ce s-a întâmplat nu au fost trasi la răspundere. Asta seamănă cu problema celor întâmplate în decembrie Â’89. Problema teroristilor.
Va veni vremea când aceste chestiuni vor fi lămurite, ca un obiect al istoriei contemporane. În ultimii 20 de ani eu mi-am făcut un titlu de glorie din a traduce cărti reprezentative din limba română în limbile minoritătilor (maghiară si germană, în primul rând), dar si din limbile nationalitătilor în limba română. Nu a trebuit să revizuiesc nimic pentru că asa m-a educat realitatea mea, poate felul meu de a fi, impresiile pe care le aveam, posibilitătile de informare, de discutie, de a afla si a transmite în acelasi timp lucrurile pe care le stiam eu mai bine, mediului care mă înconjura,  prietenilor mei. Asta m-a făcut să nu am probleme de încrâncenare, de neîncredere sau chiar de ură. Nu a fost si nici nu poate exista asa ceva în mine.

Rep: Cum apreciati duplicitatea UDMR în alegerile din această toamnă si, în general, a politicii de până acum?
Domokos Geza: Cred că se face o confuzie. Am citit si eu în mai multe ziare despre această duplicitate. La această concluzie se ajunge pentru că se uită de următorul lucru: înainte de alegeri, presedintele Marko Bela si alti oameni din vârfurile organizatiei au accentuat că UDMR este deschisă si va fi deschisă si după alegeri spre ambele forte politice care se prefigurau atunci, pentru că, din experienta pe care a trăit-o pe drumul parcurs, a înteles că cel mai bine poate să obtină unele drepturi, să-si îndeplinească programul, chiar si partial, în conlucrare cu cei care guvernează tara.

Rep: Da, dar din punct de vedere moral…?
Domokos Geza: Stati putin că ajung si la moralitatea din politcă. Mai întâi vreau să vă spun că în Finlanda există un partid al suedezilor. Ei, acest partid a fost prezent în absolut toate guvernele Finlandei de după al doilea război mondial. A fost un moment când ministrul Apărării al Finlandei a fost un membru al acestui partid si, în plus, si o femeie. Deci nu e ceva nou, numai pentru oamenii de la noi, care nu întotdeauna sunt destul de bine lămuriti si destul de bine informati de ce se întâmplă în lume. De câte ori am auzit eu fraze de genul: “Nicăieri în lume nu este acceptat asa ceva… Unde s-a mai întâmplat asa ceva?” Ei, acesta este un… fel de a vorbi. Nu este asa. În lume se întâmplă foarte multe lucruri de care noi,  din păcate, nu am avut cunostintă. La un moment dat era explicabil, dar astăzi, când avem posibilităti de informare mai multe…
Iar acum, în legătură cu moralitatea. Nu vorbim despre moral, vorbim despre politică. Mă bucur că am ajuns la acest subiect, care explică de ce am iesit eu în 1993 din politică. Pentru că mi-am dat seama despre ce urmează acum. Mi-am dat seama că în politică lucrul cel mai imporant este eficienta, ceea ce înseamnă să-ti îndeplinesti scopurile pe care ti le-ai propus, să-ti îndeplinesti programul cu care te-ai prezentat în fata electoratului. Nu as afirma că politica este o preocupare imorală sau care nu are nici o legătură cu moralitatea. Foarte important este ca programul UDMR să se regăsească partial sau să se asemene cu programul acelora care purtau discutii. Deci acest lucru a fost anuntat din timp. A fost un pragmatism politic, ceea ce este un lucru de înteles la un partid modern. Este chiar un lucru obligatoriu si, de aici, vine realismul politic care face să nu se gresească. În ceea ce mă priveste eu as cere opiniei publice românesti mai multă atentie atunci când îsi formează o părere, mai ales când formulează o critică.

Rep: Credeti că este normal ca în conditiile în care vrem să ne integrăm în UE, UDMR să-si dorească o răcire a relatiilor cu comunitatea română, cel mai bun exemplu fiind cazul de la Liceul Bolyai?
Domokos Geza: Si asta de ce e un exemplu? Vedeti, aici iarăsi este vorba de o neîntelegere. Aceasta este problema scolilor, a despărtirii lor, care a fost impusă cu forta de Ceausescu, când au fost unificate scolile, spunându-se că asa copiii se vor întelege mai bine. A sunat foarte bine, dar a adus foarte multe deservicii comunitătii maghiare. Sectiile maghiare s-au transformat încet încet în niste vitrine, cu tendinta de a scădea numărul elevilor din aceste clase si chiar de renuntare la aceste clase. Asta se întâmpla în ‘88-Â’89.
Dacă porneam după această idee puteam ajunge si la unificarea religiilor ca să fim toti o apă si-un pământ în ideea unor principii înalte. Populatia maghiară nu a văzut nici la Târgu Mures, nici în restul tării un lucru de afront, de fortare, de a stârni un conflict. Gânditi-vă că această scoală care are patru sute si ceva de ani, este, probabil, cel mai vechi colegiu din Transilvania, Colegiul Reformat din Târgu Mures (acesta era numele). Fiecare comunitate care-si cunoaste traditiile, vrea să si le păstreze. Eu revin la ce am mai spus. Aici trebuie mai multă întelegere. În această scoală la un moment dat nu se admitea ca pe pereti să fie portrete ale scriitorilor maghiari…

Rep: Dar aceasta se întâmpla înainte de Â’89…
Domokos Geza: Da, dar a fost o amintire dureroasă. Asa după cum si românii au amintiri dureroase. Cu asta cred că sunteti de acord că acestea nu pot să dispară cu una cu alta. Acestea au lăsat urme. Dar eu cred că pe viitor si la Târgu Mures si la Cluj vor fi scoli cu predare în limba română si în limba maghiară.

Rep: Aveti încredere în politica actuală a lui Marko Bela?
Domokos Geza: Da. Fără nici o îndoială. Vă amintiti la început când vorbeam de cele două curente care existau în UDMR. Eu cred că el a înteles foarte bine, fiind nu doar un politician oarecare, ci si un scriitor, un om de cultură, fiind mai sensibil fată de realitate, de trecut, de învătămintele trecutului ca un alt politician. Are alte posibilităti de a compara, de a cântări lucrurile, el este un politician chibzuit cu simtul măsurii si un om de bun simt. Nu este acceptat si este contestat în continuu de această nouă formatiune politică si de acei oameni care ar dori o luptă mai pronuntată în politica UDMR. Marko Bela nu este de acord cu acest lucru, doreste ca rezultatele care se vor obtine să fie rezultatul întelegerii cu partidele românesti.

Rep: Ce fel de autonomie îsi doreste UDMR?
Domokos Geza: Aici se fac foarte multe confuzii. Ideea autonomiei este, de asemenea, foarte veche. Si nu de a dracului, pentru a forta. Problema autonomiei este prezentă în istoria Europei de foarte mult timp. Astăzi în Europa sunt multe state unde este privită ca un lucru firesc. Spania, de exemplu.

Rep: Dar tocmai în Spania s-au iscat acele probleme…
Domokos Geza: Nu, s-au lămurit acele conflicte după acordarea autonomiei.

Rep: Nici acum lucrurile nu sunt clare, gruparea separatistă…
Domokos Geza: Da, ei vor să se separe. Dar nu de autonomia bască este vorba. E un lucru firesc. Bascii au  guvernul lor, parlamentul lor, cum are si Catalonia. Sunt multe feluri de autonomii, cu deosebiri între ele. Însă toate au fost obtinute după îndelungi discutii în Parlament. Unele au fost prefigurate de forme mai neplăcute ale exprimării părerilor. Aici e vorba de evolutie. În 2007 se va pune problema regionalizărilor. Se va impune, este în constitutia europeană si a început procesul de acceptare în tările membre. Regionalizarea va rezolva multe lucruri. Autonomia pe bază etnică nu este agreată de UE. Nici UDMR nu doreste acest lucru. Doreste o autonomie administrativă, economică, politică, culturală pentru toti. România se transformă într-un stat modern unde autonomiile vor fi acelea care vor influenta, în mod hotărâtor,  deciziile. Problema regionalizării nu se poate evita. Si Ungaria a fost atentionată că împărtirea în judete foarte mici nu va corespunde cerintelor UE. Si acolo s-au creat aceste regiuni. În acest context trebuie asezată toată această problemă. Autonomia va fi teritorială si nu etnică. Aici, în secuimme, când se vorbeste de autonomia Tinutului Secuiesc, în sens de regionalizare, este o chestie economică si, bineînteles, ca nimeni să nu fie hegemon pe criterii etnice sau nationaliste.

A consemnat Cătălin HEGHES

Regionalizarea va rezolva multe lucruri. Autonomia pe bază etnică nu este agreată de UE. Nici UDMR nu doreste acest lucru. Doreste o autonomie administrativă,
economică, politică, culturală pentru toti.
Domokos Geza