Muntele Athos a venit în Mureș

Dacă mureșenii nu prea ajung la Muntele Athos, Sfântul Munte vine în mijlocul mureșenilor! “Minunea” s-a întâmplat în zilele de 11 și 12 octombrie, când starețul Efrem Vatopedinul s-a aflat în județul nostru, alături de un important grup de călugări atoniți și de corul de muzică bizantină condus de Lycurgos Anghelopulos, din Atena. Arhimandritul Efrem, aflat la cel de-al treilea pelerinaj al său în România, a sosit în țară pe 4 octombrie. Pelerinajul din acest an a cuprins întâlniri, conferințe și concerte de muzică psaltică în București, Craiova, Arad, Alba-Iulia și în mai multe mănăstiri. Vizita în județul Mureș a început în seara zilei de 11 octombrie, cu o conferință ținută la Sala Mare a Palatului Culturii din Târgu-Mureș. După ce ÎPS Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia, a salutat prezența starețului Mănăstirii Vatopedu, Părintele Efrem s-a adresat celor aproape 300 de credincioși prezenți la eveniment. “Am venit aici ca să vă transmit binecuvântarea Sfântului Munte, locul vieții tainice întru Hristos, spațiul în care domnește pacea lui Hristos, tărâmul ce îi ademenește pe oamenii care îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu!”, a spus Părintele Efrem.
Rostul monahismului
Înaltul oaspete a precizat că monahii de la Athos sunt oameni care nu doresc să se arate lumii, preferând anonimatul și vederea lui Dumnezeu: “Harul lui Dumnezeu îi cheamă pe monahi pe Sfântul Munte, le dă puterea suprafirească să se despartă de rude și de prieteni, să depășească legile firii, pentru că viața monahală aceasta înseamnă – viață mai presus de fire, mai presus de cuvânt… Monahul nu pleacă din lume pentru că urăște oamenii. Monahul se desparte de fapt de cauzele căderii din lume, protestează față de modul de viață incorect care există în lume. Sfinții Părinți spun că, pentru ca cineva să reușească să lupte și să biruiască patimile, trebuie să plece din mijlocul cauzelor care le provoacă. Tocmai de aceea, celor care au vrut să trăiască în mod desăvârșit, să-l urmeze întrutotul pe Hristos, nu le-a plăcut să se îndeletnicească cu cugetarea lumească. Retrași  în pustie, singuri cu Dumnezeu, viețuind în ascultare desăvârșită față de părintele lor duhovnicesc, monahii trăiau pocăința, trăiau adevărata realitate. Iar această realitate înseamnă a înota în oceanul dragostei și al harului lui Dumnezeu.”
Întrebări și răspunsuri
După ce a prezentat istoria Muntelui Athos și a Mănăstirii Vatopedu. Starețul Efrem a intrat în dialog cu publicul, răspunzând întrebărilor celor aflați în sală. Temele discutate au fost variate: sfârșitul lumii, accesul femeilor la Sfântul Munte, posibilitatea înființării unei mănăstiri românești  pe Muntele Athos, smerenia, trăirea creștină în familie sau ecumenismul.  
Referindu-se la vremurile din urmă, Părintele Efrem a spus : “”Realitatea ne convinge că păcatul s-a înmulțit foarte mult, și nu vă ascund că noi, la Sfântul Munte, avem o neliniște continuă. Simt că de aici înainte nu vom mai avea mult timp pace, iar apoi lucrurile vor începe să se precipite. Vedeți ce se întâmplă astăzi cu terorismul. La intervale mici de timp toată lumea este speriată, și lucrul acesta nu va înceta. Eu nu am harisma profeției, însă simt că lucrurile înaintează într-un mod pe care nu-l dorim, din cauza multului păcat ce există în lume.” Pe de altă parte, starețul de la Vatopedu a exclus posibilitatea înființării unei mănăstiri românești pe Muntele Sfânt, datorită regulilor foarte stricte. În ce privește accesul femeilor la Muntele Athos, arhimandritul Efrem a declarat că este îngrijorat de presiunile care se fac în cadrul Parlamentului European, pentru a desființa tradiția ce interzice accesul femeilor în Sfântul Munte:” Până acum hotărârile Consiliului European nu au avut caracter obligatoriu, însă mă tem că pe viitor vor fi multe probleme.” La întrebarea “Cum vede problema ecumenismului?”, Părintele Efrem a răspuns ferm: “Nu am nădejde că acesta va reuși”. (Ziarul de Mureș va publica fragmente ample din cuvântul Starețului Efrem în numerele viitoare). Întâlnirea de la Palatul Culturii s-a încheiat cu un concert de cântece religioase susținute de corul de muzică bizantină condus de Lycurgos Anghelopulos, din Atena.
Sfintele moaște la Recea
A doua zi, delegația atonită a participat la liturghia de la Mănăstirea Recea, în timpul căreia IPS Andrei, Arhiepiscop de Alba-Iulia și Starețul Efrem au hirotonit doi diaconi. Credincioșii prezenți la slujbă au avut ocazia să se închine la o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului – “Izbăvitoarea de barbari” și la moaștele Sfântului Grigorie Teologul și ale celor doi doctori fără de arginți Cosma și Damian, aduse de la Muntele Athos. Semnificația sfintelor moaște a fost subliniată de Părintele Efrem, care a spus că “prin prezența lor ni se demonstrează îndumnezeirea totală a omului, a sufletului și trupului. Pentru mine, sfintele moaște, care au și o mireasmă, sunt o dovadă că în ele există harul Duhului Sfânt.”
Starețul mănăstirii Vatopedu, care a mai vizitat România în 2000 și 2002, a declarat că pelerinajul său urmărește să “întărească Biserica Ortodoxă Română, care a fost rănită în trecut. Cu fiecare zi petrecută în țara dumneavoastră am simțit cum crește bucuria noastră duhovnicească, deși suntem în afara Muntelui Athos. Există acea vorbă a Sfinților noștri Părinți: când monahul pleacă în afara Muntelui, este ca peștele care iese din apă. Cu toate acestea, fiecare liturghie pe care am săvârșit-o zilnic ne-a ajutat să rămânem în bucuria duhovnicească.”
“Îl mai cunoaștem
pe Hristos?”
Prezența călugărilor atoniți a fost salutată cu căldură de ÎPS Andrei, arhiepiscop de Alba-Iulia: “Între mănăstirea Vatopedu și eparhia noastră există o legătură sfântă. Sfântul Munte a rămas un loc arhierosit rugăciunii. Ne bucurăm că Sfântul Munte, unde mii de călugări se roagă în sute de biserici, a venit la noi.” De asemenea, stareța mănăstirii Recea, Cristina Chichernea, a subliniat importanța deosebită a evenimentului: ” Părintele Efrem a adus cu el încă o dovadă a existenței lui Dumnezeu, a adus sfintele moaște la care am avut ocazia să ne închinăm pentru a ajuta neputințelor noastre. Aș putea spune că trăim clipe aproape în afara timpului nostru. Mulțumim pentru această jertfă, căci oaspeții noștri au venit de la o distanță atât de mare. Ortodoxia e puțin înțeleasă sau este disputată de cei care nu o cunosc. Însă noi, cei care gustăm din ea, trebuie să fim cât mai râvnitori. Se pune întrebarea: de ce dintre noi, ortodocșii, se fac prozeliți ai sectelor, când avem o bogăție atât de mare? Avem un tineret bolnav sufletește…nu trec două zile fără să trecem în pomelnic nume de tineri bolnavi de nervi, de cancere care nu pot fi vindecate de știință. Trăim în vremuri de fariseism. Oare îl mai cunoaștem pe Hristos? Păcatele s-au înmulțit, fărădelegile s-au înmulțit, tineretul este departe, mult prea departe de Adevăr. Iată de ce este atât de important acest eveniment, pentru că asistăm la un moment de dragoste și jertfă. Avem aici exemplul viu al vieții sfinților Grigorie Teologul, Cosma și Damian, care au mers până la capăt pentru Hristos. Nouă, celor de astăzi, Dumnezeu nu ne cere să ne jertfim viața, ci să intrăm în viață.”
Luminile
Sfântului Munte
Delegația atonită a părăsit meleagurile mureșene în după-amiaza zilei de marți. Cuvintele credincioșilor care au avut privilegiul de a sta în preajma călugărilor de la Muntele Athos, rămân cea mai bună mărturie despre impresia pe care oaspeții au lăsat-o: “Totul a fost plin de sfințenie – chiar și aerul, și frunzele nucului care se scutură. Cred că monahii au sfințit până și șoseaua pe care au trecut.” ( Suzana Szabo, Cristești) ; ” Oamenii de la Athos parcă radiau, fețele lor erau atât de strălucitoare. M-a impresionat felul în care au vorbit, felul în care s-au purtat. Au fost atât de calzi…”
Ioan Butiurcă
Florin Marcel
Horia Bârsan