Mureşeni asasinaţi de Securitate
Foștii deținuți politici din România nu doresc răzbunare, ci doresc să reconstituie și să recupereze în acest fel, un capitol de ”istorie furată.” O istorie tragică, ce nu are nimic senzațional. Dimpotrivă, pe măsură ce prinde contur, surprinde, stupefiază și lasă loc unei concluzii amare : Homo homini lupus (Omul este lup cu ceilalți). În același timp ei încearcă să descifreze mecanismul terorii, resorturile cele mai intime ale acestei transformări care i-au determinat pe unii oameni, semenii lor și ai noștri, capi de familie, chiar părinți iubitori mulți dintre ei, să se transforme în brute sadice, torționari și călăi. Din păcate însă, foarte mulți dintre noi sunt nu numai indiferenți, ci chiar ostili ideii unei examinări critice a trecutului și rememorării acestuia. Atitudinea multora dintre noi e determinată de cele mai multe ori de o așa-zisă ”armonie socială” pe care nu vrem să o tulburăm. Deci acceptăm ”pactul cu Diavolul”, din comoditate sau chiar din lașitate. Și chiar dacă n-am torturat, n-am întemnițat sau chinuit, n-am dat informații la Securitate, n-am depus mărturie falsă sau ucis, suntem într-un fel complicii morali ai celor ce au făcut aceste lucruri abominabile. Nu suntem încă pregătiți să acceptăm adevărurile dureroase.
Ironiile sorții: victime alături de călăi
Filiala Mureș a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România își are sediul în Târgu Mureș, pe strada Liviu Rebreanu. O încăpere puțin luminată, prin care se perindă zilnic, cu diverse probleme, zeci de oameni, români și maghiari. Cu rare excepții, pe cei ce au trecut prin pușcăriile comuniste, îi poți recunoaște după privire. Ceva aparte. Privire de oameni neîngenunchiați. Și care te privesc în față cu seninătate și curaj. Poate și cu resemnare. Mulți dintre ei au ajuns să locuiască după ’89, în aceleași localități cu foștii torționari ai Securității. O ironie macabră a sorții i-a așezat pe victime alături de călăi. Care călăi sunt bine mersi. Bătrânei (aparent) simpatici, foștii torționari își plimbă nepoțeii prin parcuri. Oare ce le-or fi povestind? Care sunt personajele pozitive și negative din poveștile lor ? Dar oare ei chiar știu povești?
”Ne încăpățânăm să demonstrăm că existăm!”
Alexandru Man, președintele asociației: ”Filiala Mureș a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România ființează din 1990. Avem în evidențele noastre, aici la Mureș, în momentul de față, 4.731 de membri. Sunt categorii diferite: deținuți politici, deportați politici în URSS, strămutați, cu domiciliu obligatoriu și prizonieri de război în URSS. Luptăm pentru recunoașterea drepturilor noastre, așa cum sunt ele prevăzute în cuprinsul Legii 118 din 1990. Strădaniile noastre au căpătat forme concrete. Am reușit să facem o listă, încă incompletă – cu torționarii din Mureș – dar și o listă cu victimele arestate de Securitățile din județul Mureș, care au fost asasinate în diferite locuri de detenție din România. Cei mai mulți dintre cei care ne-au maltratat – bestii cu chip de om – nu mai trăiesc. Însă sunt sigur că mai trăiesc copiii lor. Printre aceste bestii pot fi enumerați, cei care au ”excelat” în mod deosebit : Emil Simonis, Alexandra Buday, Petică, Loeb, Șipoș, căpitanul Francisc Bartosz, anchetator, căpitanul de justiție Ladislau Bartofi, Buzan, procuror militar în 1957, Eugen Dascălu (fost Davidovici), șef al Securității Târgu Mureș prin anii ’50… De asemenea, am ridicat – și sperăm să putem ridica în continuare – monumente comemorative pentru cei care au suferit în pușcăriile comuniste. Avem astfel de monumente la Răstolița, Ibănești Pădure, o placă comemorativă la Bahnea, una la Pogăceaua și, bineînțeles, monumentul sfințit anul acesta, în luna mai, aici la Târgu Mureș. Ne încăpățănăm să demonstrăm că existăm, atât ca persoane, cât și ca asociație !”
O listă incompletă încă…
Prin infernul concentraționar comunist au trecut un număr imens de persoane. Condamnați la diferite termene, unii au avut șansa ca după expirarea pedepsei să poată
să-și revadă familiile. Viața ”de după” a fost de cele mai multe ori un calvar. Definitiv marcați de grozăviile văzute și trăite în pușcării, unii nu și-au mai revenit niciodată. Dar au existat și alții care n-au mai apucat
să-și revadă vreodată casa, părinții și frații, soția sau copii. Au rămas în gropi comune, știute sau neștiute în diferite locuri din țară. Printre ei și mureșenii, a căror listă parțială o publicăm acum.
