Domnul Goe traieste! Emisiune speciala cu el si Elodia!
Stim cu totii ca domnul Goe nu a murit. E în operele lui Caragiale. Cel mai suparator este însa prin ce mijloace parvenite a putut supravietui si câte si mai câte întruchipari a luat.
Va povesteam în numerele anterioare ca am întâlnit felurite exemplare de mutanti care încearca sa se înmulteasca exact ca soarecii. Noroc ca asta de care va zic acum nu mai are multe, da ortu’ în urmatorii ani, dar înca se mai crede cocosel potent, bietu’ de el. La cei 81 de anisori ai sai, are tupeul sa strige sus si tare ca el o îmbrobodeste pe casierita daca aceasta îndrazneste sa nu-i scoata din casa de marcat un aliment deja cumparat de Dânsul: “ Auzi aicea, stoarfa mica ce esti! Asta a mea e înca potenta si s-ar putea sa avem un copilas daca nu faci ce-ti zic eu si anume sa-mi scoti urgent de pe bonul de marcat estea doua pachete de biscuiti, ca m-am hotarât ca nu-mi mai trebuie.†Buuuun, domnisoara refuza, omu’ nostru iese din încapere, trânteste nervos usa de la intrare si bolboroseste încontinuu, îndepartându-se, cu promisiunea ca se întoarce sa-i faca copil fetei. Nu ar fi parasit magazinul daca nu aparea un tânar care nu mai avea multe si îl „curata†cu privirea. D-nul Goe nu avea un vocabular atât de dezvoltat, odata cu trecerea anilor a avut ce si de la cine prelua…
Pitipoanca mica cu dintisori de bull-dog.
Hotomana din trenul care ma ducea din Tîrgu- Mures la Deva mi-a dat bataita de cap, si la propriu si la figurat. Odata ca tinuta de mânuta de catre bunica-sa, implorata de aceasta sa nu mai urle ca o bezmetica, deranjând întreg compartimentul (stiti cum arata trenul Sageata Albastra ), îmi si spune mie pe un ton deloc prietenos, sa fac bine sa-i ridic sacosa de pe jos si sa i-o pun pe scaunul care ar fi trebuit sa-l ocupe ea. Comportamentul fetiscanei la o vârsta frageda denota lipsa totala a manierelor si a bunului simt. Bineînteles ca nu m-am sinchisit sa-i ridic sacosa, i-am aruncat doar o privire de bumerang, sperând sa o speriu cât de cât. si stiti ce raspuns am primit? Unul simplu si raspicat: „TÂMPITO!â€, îmi da una cu talpa în genunchi, se întoarce apoi catre femeia-însotitor si graieste: „Tu, eu nu mai vreau sa stau cu urâtii astia aici. Credeam ca suntem singure în vagon. M-ai mintit!†Baai, patratel! Aveai impresia ca taticu’ si mamica ti-au cumparat avion personal la aniversarea de 7 ani? Te-ai înselat, scumpo! Mie nu-mi place sa calatoresc cu avionul, nu as avea unde sa-mi arunc palaria cu beletul, sau sa trag semnalul de alarma! zise o voce interioara si trenul soseste în statia Deva, slava Domnului.
