Musgociu si adunarea nu-i ca scaderea

Nu mi-as dori sa fiu profa de româna a rudelor de la scoala ale multimilionarului în euro, Mircea Musgociu. Si nu pentru ca as avea ceva cu stapânul casei, ori cu pruncii, dar nu as stii cum sa îi trimit la librarie sa cumpere spre exemplu o carte, da o carte, – acel lucru neînsemnat din epoca lui Ai carte, Ai parte, – o carte scrisa de Romulus Guga. Nu as sti cum sa le explic faptul ca volumele lui Guga sunt în biblioteci publice, private si personale, dar ca o întreaga librarie cu numele Romulus Guga a fost ucisa de dezvoltatorul imobiliar Musgociu. Cartea nu aduce bani, deci cartea nu-ti aduce partea, în consecinta, în acceptiunea lui Mircea de la Sedcom Librarii, simbolul poate fi ucis fara mustrari de constiinta din ratiuni matematice. Adunarea nu-i ca scaderea. Una e sa pierzi bani în centru prin cultura, vânzând carte, si alta sa numeri lunar 10.000 de bistari, euroi, dolari ori ce ori mai fi ei, virati de banca ce tocmai calca pe cadavre literare. E corect, sunt banii lui. E libraria lui. La fel si cu Lumina din centrul Reghinului. Nu stim ce scrie în contractul post privatizare. Dar prea le închide pe toate. Dar, a auzit oare de badea Cârtan? Cu certitudine da, dar poate avea 4-5-6 la Literatura. Sigur 10 la Mate, ca nu degeaba a luat de la Dinu Patriciu vreo 4 milioane de euro înainte de vânzarea Rompetrol. Felicitari sincere. Într-o buna zi, sa fie cât mai departe vremea aceea, cu totii, suntem nevoiti sa cerem, la final de mandat pamântean, sa vina un om.

Omul cu Cartea.

Si daca acea carte e un fâsic de euroi…

Adunarea nu-i ca scaderea!