Cheţani – ultima frontieră

După cum bine ştiţi, mai multe comune ale judeţului au câştigat o serie de proiecte SAPARD, majoritatea obţinute pentru infrastructură. Acest lucru s-a întâmplat şi la Cheţani, comună aflată la limita dintre graniţele judeţelor Mureş şi Cluj. S-au câştigat proiecte de introducere a apei potabile, de instalare a curentului electric, de reparare a drumurilor judeţene, iar acum, bunicuţele fac şedinţe pe băncile din faţa caselor privindu-i pe străinii care vin să ne ia ţara şi gândindu-se la facturile de apă şi curent care vor trebui suportate.

O zi obişnuită de mai, în care toţi aşteaptă ploaia, mai ales pentru culturile de cereale. “Dacă nu va ploua, toată producţia viitoare de grâu e afectată”. Motto-ul zilelor trecute, zile care pot decide starea spirituală şi materială a ţăranului român, iar indirect şi a noastră. Lângă şoseaua proaspăt refăcută de pe ruta Luduş- Câmpia Turzii, satul Cheţani te primeşte cu imobilele rămase ale fostului CAP, şi imediat lângă, cimitirul satului. Pe hotar era plin de oameni care-şi semnau contractele cu cele două asociaţii agricole existente în reşedinţa de comună. Aceste asociaţii lucrează tot terenul Cheţaniului contra cost. Adică, cel care doreşte să-şi lucreze terenul, plăteşte toate lucrările către asociaţie, toamna colectând ceea ce i-a oferit pământul. E puţin ciudat pentru că n-am mai auzit asociaţii care nu lucrează în regim de arendă. Dar oamenilor le convine pentru că terenurile se lucrează pe suprafeţe mai mari şi fără lucrări executate la diferenţe mari de timp. O altă explicaţie ar fi şi faptul că satul nu deţine nici un tractor particular. Un lucru care avantajează foarte mult producţia. Toate aceste măsurători şi parcelări se întâmplau pe vechea fermă de hamei a Cheţaniului. Au reuşit deja să scoată şi stâlpii din fier, înalţi de opt metri care au adus, cu siguranţă, profituri majore unei firme “demolatoare”. Dar asta e moda la noi. Suntem plini de lichidatori şi demolatori.

Privatizarea

Clădirile şi halele fostei ferme n-au fost încă vândute, dar licitaţia bate la uşă. Se pare că va fi cumpărată de o fundaţie olandeză care doreşte construirea unui cămin de bătrâni. Preţul de pornire este de 14 miliarde.
Acel fost CAP, de care am amintit mai sus, este, din fericire, exploatat. Grajdurile sunt folosite de patru întreprinzători tineri, crescători de animale, care au reuşit o microfermă în adevăratul sens al cuvântului. Şi din câte am înţeles, le merge foarte bine. Aceeaşi soartă a avut-o şi SMA-ul din Cheţani. Iată că mai există şi oameni ce au ştiut să păstreze lucrurile pe care, oricât de comuniste ar fi fost, tot de ei le-au construit. Dar mai târziu, viceprimarul mi-a explicat că aveau aceeaşi soartă a nimicirii dacă, în cale vremi tulburi nu erau câţiva oameni care să-i conştientizeze pe “revoluţionari”.

Autorităţi

Instituţiile comunei se prezintă ca fiind bine îngrijite în comparaţie cu locuinţele localnicilor care nu mai au vreme şi “nervi” pentru aspectul exterior. Singura problemă mai acută o reprezintă dispensarul medical. Până în acest an a fost în gestiunea spitalului Luduş. Acum când a intrat în patrimoniul primăriei, consilierii vor trebui să voteze fonduri şi pentru acest sector. Dacă până acum majoritatea cheltuielilor au fost suportate de medici, acest lucru nu mai ţine, pentru că au rămas şi ei fără bani. Primăria va trebui să aloce cel puţin 80 de milioane pentru amenajarea interioară şi înfiinţarea unui cabinet stomatologic. În rest, şcoala, grădiniţa şi căminul cultural arată foarte bine în comparaţie cu alte localităţi. Asta datorită şi conducerii administraţiei care dă dovadă de pricepere. Se simte că “vicele” a fost independent şi pe vremea comunistă. Faptul că a trebuit să se gândească cum şi cu ce cheltuieli să execute o lucrare, şi nu doar să o pună în practică, se simte. Un exemplu edificator este şi lucrarea care urma să se finalizeze în curtea primăriei. Era vorba de un adăpător pentru animale. Au scos ţevile aparţinătoare vechiului sistem de irigaţii din Mureş, şi s-au apucat de lucru. Au împrumutat şi aparatul de sudură şi electrozii, şi uite aşa iese un lucru bun în folosul oamenilor.
În Cheţani puteţi admira unica bisericuţă din lemn, în stil maramureşean, din judeţ, care în curând a trecut în patrimoniul bisericii greco-catolice. Din păcate este neîngrijită şi pe alocuri modificată.

Cum e mai bine?

Problema cea mai acută o reprezintă proiectele cu finanţare externă. Este un subiect care va isca discuţii în toate comunele judeţului. Primăria Cheţani a câştigat un proiect de finanţare SAPARD, pentru introducerea apei potabile în reşedinţa de comună. Banii se vor aloca pentru instalare de cişmele la fiecare 20-30 de metri. Întreaga investiţie se ridică la peste 20 de miliarde. Asta ar însemna ca totul să se pună sub contor şi să se achite taxa de apă către Luduş, oraş va furniza apa. Întrebarea care se pune este următoarea: cine va plăti apa? Ea va trebui suportată ori de localnici, ori de primărie. Desigur, doar prima variantă poate fi luată în discuţie deoarece bugetul primăriei nu va putea suporta o asemenea cheltuială. Din câte am constatat apele din fântâni sunt bune. Cei care au dorit să-şi indroducă apa în casă au cam făcut-o. Şi atunci se naşte o altă întrebare: De ce aceste cişmele? Răspunsurile localnicilor sunt cât se poate de logice “Să mai plătim şi apa, că doar nu ne ajunge gazul, pământul, lumina” sau “Ca să se fure cu ţevi şi furtunuri şi să ajungem să ne scoatem ochii”. Iată şi răspunsul primăriei: “va trebui să angajăm câte un om lângă fiecare cişmea pentru a nota câtă apă a consumat fiecare”. Prin acest lucru se dovedeşte că uneori nici banii nu ne ajută la altceva decât să facem investiţii proaste şi să iscăm scandal.