Noaptea de cristal

În 1938, emigrarea masiva a evreilor germani si austrieci devenise pentru autoritatile naziste un obiectiv politic de maxima însemnatate. Din cauza ca emigrarea se desfasura prea lent, cei mai multi dintre evrei neavând suficiente fonduri pentru a-si plati transportul, si cum multe dintre tarile europene si de pe continentul american refuzau sa-i accepte pe cei ce doreau sa emigreze, autoritatile naziste au trecut la masuri radicale.

A doua parte a anului 1938 a cunoscut o radicalizare a politicii antisemite din Reichul german. Acutizarea s-a produs în perioada imediat urmatoare anexarii Austriei la Germania când, asupra evreilor din Viena, au fost lansate atacuri fara precedent.

Actiunile antisemite naziste au culminat cu pogromul din Noaptea de Cristal (Kristallnacht în germana), care s-a desfasurat pe tot teritoriul Germaniei si Austriei în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1938. Pretextul pogromului a fost asasinarea secretarului de legatie Ernst von Rath al reprezentantei diplomatice germane de la Paris, de catre un tânar evreu polonez, Herschel Grynszpan (nascut Grünspan). Tânarul evreu a vrut astfel sa razbune suferintele si umilintele îndurate de parintii sai, în urma politicilor orchestrate si implementate de nazisti. Atantatul asupra diplomatului german s-a petrecut pe 7 noiembrie. A doua zi, în urma ranilor primite, diplomatul german a murit, iar vestea mortii sale a ajuns în Germania o zi mai târziu.

O razbunare sângeroasa

Pe 27 octombrie 1938, familia lui Grynszpan a fost expulzata din Germania fara nici un avertisment prealabil. Ajunsi la granita poloneza, evreii au avut însa surpriza sa constate ca autoritatile poloneze, în ciuda asigurarilor facute anterior, nu au mai acceptat sa-i primeasca. Puse în fata acestei situatii, autoritatile germane au hotarât “internarea” evreilor într-o mica localitate de granita, numita Zyboshin. Familia Grynszpan facea parte dintr-un lot de 17.000 de evrei.

Evreii au fost supusi unui tratament umilitor si obligati sa suporte frigul si foamea. Parintii lui Grynszpan i-au scris o scrisoare fiului lor, cerându-i ajutorul. Germanii le permiteau evreilor sa corespondeze, în speranta ca va exista o reactie a comunitatii internationale împotriva deciziei adoptate de polonezi de a nu-i primi. Dupa asasinarea diplomatului german, ministrul propagandei naziste, Joseph Goebbels, a dezlantuit o virulenta campanie antisemita prin care a cerut germanilor “ridicarea împotriva evreilor si o razbunare sângeroasa”. Nazistii si Adolf Hitler au denuntat asasinatul ca parte a conspiratiei mondiale evreiesti împotriva germanilor. În ziua de 9 noiembrie 1938, la München, în cadrul unei întâlniri de mare amploare a liderilor nazisti, s-a luat hotarârea de a se da mâna libera oricaror actiuni îndreptate împotriva evreilor. În seara zilei de 9 noiembrie, în multe orase din Germania si Austria au avut loc rabufniri violente ale populatiei, incitata de membrii ai Gestapoului, SS-ului, NSDAP-ului si ai Hitlerjugend-ului. Violentele au început la Berlin si s-au raspândit rapid în toata Germania. În acea noapte, grupuri de nazisti, mai cu seama batalioanele de asalt SA, au asasinat peste 90 de evrei (unele surse vorbesc de 108), au batut alte câteva sute de evrei, au demolat 76 de sinagogi, au incendiat alte zeci de lacasuri de cult mozaic, au distrus si vandalizat mii de magazine si birouri de afaceri detinute de evreii germani.

Politia germana nu a intervenit, iar pompierii au avut grija ca focul sa nu se extinda la alte cladiri. Majoritatea cetatenilor germani nu a participat la violente si jafuri, dar nici nu s-au opus acestora. Violentele au durat 24 de ore. Cartile religioase ale comunitatilor evreiesti au fost arse în strada. Numele de

Noaptea de cristal a fost folosit ulterior deoarece numeroasele geamuri si vitrine sparte au facut ca, în lumina tortelor, trotuarele sa para acoperit cu cristale. Acestia au fost martorii tacuti, indiferenti, ai pogromului, în mijlocul exploziei de brutalitate necontrolata.

Începutul Holocaustului

În afara Reich-ului, evenimentul a fost urmat de un val de proteste. Germania a fost izolata de catre natiunile civilizate. SUA si-au retras ambasadorul de la Berlin. Acesta a fost motivul pentru care Hitler, desi multumit de rezultatul actiunii si de atitudinea populatiei civile, sa reproseze maniera necivilizata în care procedasera acolitii sai, maniera ce scandalizase opinia publica internationala si o parte a cetatenilor germani.

În raportul înaintat lui Hermann Göring si lui Joseph Goebbels, privind impactul în plan economic si social al Kristallnacht, Reinhard Heydrich raporta distrugerea a 7.500 de magazine si ateliere evreiesti, incendierea a 267 de sinagogi din care 177 în totalitate, uciderea a 91 de persoane si solicita emiterea unor noi decrete care sa-i izoleze si mai mult pe evrei de restul societatii prin ridicarea dreptului de a se folosi de transportul în comun, eliminarea lor din scolile publice, împiedicarea accesului la sistemul medical national. Toate acestea ar fi trebuit sa-i determine pe evrei sa emigreze.

Goebbels s-a limitat sa adopte alte masuri: evreilor li s-a impus sa curete ramasitele distrugerilor, tot evreii au fost amendati cu un milion de marci, în vreme ce statul german a confiscat asigurarile ce reveneau proprietarilor evrei ce trebuiau despagubiti. Tot cu acest prilej a fost luata hotarârea transferarii proprietatilor evreiesti catre arieni cu acordarea unor minime compensatii. La o întâlnire organizata la doua zile dupa pogrom, liderii nazisti au decis ca evreii din germania sa suporte costurile distrugerilor, indiferent de acoperirea pe care o aveau prin asigurari.

Evreii au fost siliti sa accepte de la cumparatorii “arieni” preturi ce reprezentau doar o mica parte din valoarea reala a proprietatilor. 33.000 de evrei au fost arestati si internati în lagarele de concentrare de la Dachau, Sachsenhausen si Buchenwald.

Noaptea de cristal este considerata începutul Holocaustului si prima încercare de distrugere a evreilor de catre nazisti. Istoricul german Hermann Graml vorbeste în legatura cu aceste evenimente despre “geneza solutiei finale”. La doua luni de la aceste evenimente, într-un discurs adresat Parlamentului, Hitler a lansat urmatoarea amenintare: “În viata mea am fost adesea profet si… astazi voi fi înca o data profet: daca evreimea financiara internationala din Europa si din afara ei va reusi sa arunce popoarele din nou într-un razboi mondial, atunci rezultatul nu va fi bolsevizarea pamântului si implicit victoria evreimii, ci nimicirea rasei evreiesti în Europa.”

Evenimentele declansate în seara zilei de 9 noiembrie au reprezentat si un semnal pentru evreii din Germania si Austria, sute de mii de evrei luând hotarârea si reusind sa se refugieze în alte tari. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, noaptea respectiva a fost considerata o “noapte a rusinii”. Pogromul Noptii de cristal a marcat un punct de rascruce în actiunile împotriva evreilor într-o tara vest-europeana. În fiecare an, în data de 9 noiembrie, reteaua UNITED organizeaza o campanie europeana pentru a comemora trecutul si a protesta împotriva formelor contemporane de fascism si antisemitism.

Ioan BOTIS

Preludiul Noptii de cristal

Din 1933, guvernul german a emis ordonante prin care îi priva pe evrei de drepturi civile si de mijloace economice de subzistenta. Parlamentul german a adoptat o lege prin care guvernul era abilitat sa îi înlature pe evrei din serviciile administratiei publice. Ulterior au fost adoptate masuri legislative suplimentare prin care se limita numarul evreilor admisi sa studieze în învatamântul superior.

În 1935, Reichstagul s-a întrunit la Nürnberg si a adoptat doua legi, cunoscute sub numele de Legile de la Nürnberg. Prima, Legea cetateniei Reichului, prevedea ca numai persoanele “cu sânge german” puteau detine cetatenia germana, ceea ce însemna ca evreii nu mai puteau fi cetateni ai tarii. Cea de-a doua lege, Legea pentru protectia sângelui german si a onoarei germane, formaliza barierele dintre evrei si germani, interzicând casatoria si relatiile sexuale între evrei si “arieni”.

Treptat, nazistii i-au lipsit pe evreii germani de drepturi civile si i-au exclus din viata sociala si culturala a Germaniei. Politica nazista a avut în vedere si exproprierea evreilor, cu scopul de a-i forta sa paraseasca Germania. În 1938, evreilor li s-a interzis sa profeseze ca medici si avocati si au fost obligati sa-si înregistreze proprietatile, ca masura preliminara a confiscarii si “arianizarii”, respectiv a vânzarii fortate catre germani. Pâna în 1938, doua treimi din evrei parasisera Germania si 60% din cei ramasi îsi pierdusera proprietatile.

O ipoteza halucinanta

Într-un articol intitulat Anatomia unei conspiratii. Noaptea de cristal, un român, Vladimir Alexe, a încercat sa acrediteze ideea ca Noaptea de Cristal a fost o conspiratie organizata de persoane necunoscute cu scopul de a-l compromite pe Hitler. Alexe afirma ca Hitler, imediat ce a aflat de pogromul împotriva evreilor, ” a devenit furios, pentru ca o conspiratie ca Noaptea de cristal îl luase pe neasteptate. L-a chemat pe seful politiei müncheneze si i-a ordonat sa stinga incendiul de la sinagoga si sa opreasca manifestatiile antievreiesti din oras, dar totul era tardiv.” Alexe mai sustine ca Goebbels ar fi exprimat în particular “parerea ca evenimentele au fost puse în scena de o organizatie secreta, bine organizata, si ca ele fusesera organizate mai demult.”

“Nu toate sinagogile din Germania au ars în acea noapte, nu toate magazinele evreiesti au suportat daune. În 1938 existau în Germania 1.400 de sinagogi, dintre care numai în 180 s-au înregistrat avarii si distrugeri. Tot în 1938, evreii germani detineau circa 100.000 de magazine; numai 7.500 au avut vitrinele sparte si alte pagube. Adevarul istoric difera mult, cum observam, de ceea ce s-a întâmplat în realitate. Politia a fost de partea evreilor germani”, afirma Alexe.