Normalul anormalității
Parchetul Curții de Apel Târgu Mureș a obținut un rușinos ultim loc după volumul de activitate înscris în raportul Consiliul Superior al Magistraturii. Și nu e prima dată, după cum aveam să aflăm. Curtea de Apel Târgu Mureș îl urmează îndeaproape. Reprezentanții celor două cimitire a dinozaurilor justiției comuniste au găsit repede explicații pentru efortul nedepus. Datele transmise au fost false, probabil ne-am încurcat, dar cu siguranță am lucrat mai mult. Din păcate, statistica spune altceva și timp de o săptămână cifrele nu suferiseră modificări de îmbunătățire. Mai pe șleau spus, procurorii de Curte rămăseseră tot cu vreo 25 de dosare/cap de anchetator.
Nu pot să nu îmi aduc aminte, recitind raportul (nu vreau să cred că CSM are ceva cu instanțele și parchetele târgumureșene), de activitatea, așa trunchiată, pe care am studiat-o a procurorului Liviu Moica. Îmi amintesc și acum de dosarul Simion Frandeș, îngropat timp de 15 ani în sertarele lui Moica. A, că el nu recunoaște, că a cerut CSM apărarea onoarei și integrității – nu m-am lămurit dacă din disperare sau dintr-o ipocrizie fără limite, este o altă poveste. Cum este o altă poveste că în procesul de calomnie pe care mi l-a intentat l-a luat de martor pe procurorul general Petru Dan, care, întâmplător sau nu, știa că Liviu Moica la acea dată se afla în concediu, că numărul său nu apare în vreo carte de telefon, iar și mai mult avea cunoștință pe unde se plimba dosarul. Sau pe Vasile Tohănean, facil de convins aș spune pentru “codițele”, ca să folosesc un jargon polițienesco-infracțional, pe care le-a adunat de când cu onoare poartă epoleți pe umăr.
Dacă vă miră cumva că parchetul a ieșit pe ultimul loc în țară din cele 21 de parchete de curte, vă mai dau un indiciu pentru a înțelege că nu e imposibil, cu toate că statistica, nu-i așa, e falsă. Trei dosare pe numele Primăriei, a primarului Dorin Florea au zăcut aproape doi ani la Parchet pentru a fi rezolvate. Bineînțeles cu un NUP, sper că nu v-ați gândit la altceva. E drept este stufoasă legea achizițiilor publice, iar de cujus-ul Călin Ștefănescu și adjunctul generalului Otilia Abram au avut nevoie de timp îndelungat pentru a produce o soluție pe lege de neîncepere a urmăririi penale.
Nu mă mir, de asemenea, că, per ansamblu, Curtea de Apel a ieșit pe ultimul loc după același criteriu volumul de activitate.
Dar într-un județ în care reprezentanții parchetului nici nu citesc rapoartele Camerei de Conturi pentru a investiga dacă există latură penală în rapoarte, într-un Mureș în care un Dorin Florea amenință cu judecată un șef de instituție pe motiv de prejudiciu de imagine, de parcă nu s-au lămurit târgumureșenii cum li se cere șpaga la intrarea în Primărie, nu mă miră jalnica situație în care se află justiția de apel. Mai vreți exemple? Suntem curioși ce ar avea de spus parchetul legat de deturnările de fonduri de către primarii Covrig de Ungheni, Cornea de Iernut și alții ca ei? Că nu s-o fi descoperit prejudiciul, că nu o fi fost infracțiune?
Poate asta o fi normalitatea. Cine știe… Într-o anormalitate normal un procuror precum Moica, un dinozaur al Parchetului, vrea să mă tragă de limbă nu legat de cele susținute în articol, ci asupra persoanelor care mi-au furnizat informațiile. Judecată ușoară.
Ligia VORO
