Nostradamus şi profeţiile lui

Singurul profet al lumii, cu adevărat interesant, a fost Michel de Nostredame, zis Nostradamus. S-a născut la Saint-Rémy-de-Provence (Franța), în 1503, într-o familie evreiască obligată de autoritățile vremii să treacă la religia catolică. A studiat medicina la Universitatea din Montpellier unde și-a susținut examenele finale în 1525.

Viața unui prezicător

Izbucnirea unei epidemii de ciumă a făcut ca Nostradamus să-și întrerupă studiile și să călătorească prin toată Franța pentru a-i ajuta pe bolnavii loviți de flagel. În timpul călătoriilor, a schimbat idei cu numeroși medici mai puțin cunoscuți din Renaștere, cu alchimiști, kabaliști și mistici, practică pe care a continuat-o în cea mai mare parte a vieții sale.

În 1529 s-a întors la Montpellier pentru a-și lua doctoratul. Julius-Cesar Scaliger, considerat un protagonist al Renașterii, l-a invitat în 1534 la Agen. Acolo s-a căsătorit cu o femeie al cărei nume a rămas necunoscut, dar despre care se știe că i-a făcut lui Nostradamus doi copii. În 1537, soția și cei doi copii ai lui Nostradamus au murit, probabil de ciumă.

Într-o încercare de a se regăsi după tragedia pierderii familiei, Nostradamus a făcut mai multe călătorii în Italia și Franța. În timpul acestor călătorii, și-a descoperit puterea de a face profeții. O vreme a practicat medicina la Toulouse înainte de a fi chemat de Parlamentul din Aix, în timpul ciumei din 1546, ca să-și exercite meseria timp de 3 ani, pe spezele municipalității.

Apoi s-a instalat în orașul Salon-de-Craux unde s-a căsătorit a doua oară cu o văduvă bogată, Anne Ponsarde Gemelle. În 1550, a scris un almanah, după care a demarat proiectul de a scrie 1000 de catrene despre viitorul probabil.

Fără să aibă nimic spectaculos în ea, moartea lui Nostradamus s-a produs în 2 iulie 1566. A fost înmormântat în zidul Bisericii Cordelierilor din Salon. În 1791, mormântul lui a fost deschis și osemintele reîngropate în Biserica Sf.Laurent din Salon. Se zice că pe sicriul său era gravată data exactă a deschiderii mormântului.

Profețiile sibilinice

A studiat astrologia din niște cărți pe care mai apoi le-a ars și și-a început Centuriile, catrene profetice repartizate în serii de câte o sută. Multă vreme a ezitat să le publice. Prima ediție, intitulată Les Prophéties de Me Michel Nostradamus, a apărut în editura Macé Bonhomme din Lyon, în 1555; ea cuprindea trei Centurii și 53 de catrene din cea de a patra, toate dedicate fiului său nou-născut, César.

Ediția princeps completă a celor 10 Centurii a fost făcută de Pierre Rigoud în două volume (în 1558 și 1566); după moartea lui Nostradamus. Benoit Rigoud a reeditat-o, în 1568, cu variante extrase din manuscrise. În 1000 de catrene, Nostradamus a prezis evenimentele care aveau să se întâmple până în anul 3797. Pentru ca profanii să nu le poată înțelege, el și-a redactat oracolele folosind modalitățile sintaxei latine, cu inversiuni, antiteze, anagrame (Rapis pentru Paris, Nersaf pentru Franța, Norlaris pentru Loreni etc.), calambururi (Dort-léans pentru Orléans), metafore, cuvinte celtice, romane, spaniole, latine, grecești și ebraice.

Faptul că Nostradamus și-a redactat profețiile într-un mod greu de decriptat a fost și din cauza presiunilor Inchiziției. Era perioada în care mulți dintre cei care vorbeau sau scriau despre lucruri pe care Biserica nu le accepta erau torturați sau arși pe rug.

Interpretările Centuriilor

O mulțime de comentatori au încercat să pătrundă în enigmele Centuriilor.

Susținătorii lui Nostradamus îl creditează cu predicția unui număr impresionant de evenimente din istoria lumii: moartea regelui Henric al II-lea al Franței, Revoluția franceză, asasinarea lui Abraham Lincoln, explozia primei bombe atomice, ascensiunea lui Adolf Hitler, președinția lui Charles de Gaulle dar și un război al Rusiei și Statelor Unite împotriva Chinei etc.

În secolul al XIX-lea, Torné-Chavigny (preot în Clotte, lângă orașul La Rocchelle) a fost preocupat (într-o lucrare în trei volume) de anunțarea evenimentelor viitoare conform Centuriilor: astfel a văzut că Napoleon al III-lea va restaura regalitatea în Franța. Dar sub cea de-a doua Republică, acest preot tumultuos a spus că Nostradamus prezicea urcarea la tron a lui Napoleon al IV-lea și a scris ziarului “Le National”, la 8 aprilie 1878, o scrisoare prin care propunea o recompensă de o mie de franci celui care va dovedi că Nostradamus nu avea dreptate.

În 1938, doctorul de Fontbrune a descoperit că Nostradamus vorbea de Hitler în versurile următoare:

“Nouă ani cel slab o va ține-n pace

Apoi cădea-va în sete atât de sângeroasă

Pentru el poporul fără crez și lege va muri

Ucis de un altul cu mult mai omenos.”

“Al treilea vers din acest catren este suficient ca să-l desemneze pe Hitler” spune Fontbrune. Dar de ce este supranumit “cel slab”? Foarte simplu: pentru că este vegetarian, nu bea decât apă și nu fumează. Nostradamus prevăzuse până și acest lucru, sau cel puțin așa credea Fontbrune.

Despre moartea Papei

Moartea misterioasă a papei Ioan Paul I reprezintă un subiect controversat al catrenelor lui Nostradamus. În seara dinaintea morții sale, papa Ioan Paul I i-a dat cardinalului Villot o listă ce cuprindea mai multe nume a unor prelați ce urmau să fie demiși și o reorganizare a structurii de putere a Vaticanului. A doua zi dimineața, papa a fost găsit mort. Lângă el se afla o sticlă de Effortil. Cardinalul Villot a ținut secretă lista și testamentul papei și nu s-a efectuat nici o autopsie, versiunea oficială rămânând aceea a sinuciderii. Nostradamus vorbește însă de o eliminare a papei, susținând teoria celor care afirmă că papa a fost asasinat.

Apropierea sfârșitului mileniului II a determinat un interes crescând față de profețiile lui Nostradamus. Mulți dintre cei care au studiat Centuriile consideră că Nostradamus a prevăzut atacul din 11 septembrie 2001 într-un catren în care vorbește despre “cerul în flăcări”, “new city”, “trăznet uriaș” și “doi frați răpuși”. În același catren se vorbește însă și despre faptul că “un mare lider va muri”.

Fulgerări de extraluciditate

Nostradamus a avut o serie de viziuni despre viitor în stare de autohipnoză, dar el le-a conceput după ideile timpului său și nu după ideile timpului nostru! În aceasta constă originalitatea operei sale, în faptul că ea conține suficiente generalități, cifre, nume ambigue pentru a da fiecărui secol iluzia că el este cel vizat de ea.

Dar un om de litere, un istoric serios își dă seama că el vorbește despre tot cea ce-i hărțuia pe contemporanii săi: războaiele religioase, Antihristul, Marele Monarh, viitorul potop, toate aceste evenimente fiind precedate de comete, de eclipse, de nașteri monstruoase, semne cărora nu li se mai conferă acum același sens. Este aberant să crezi că un om, în plin secol al XIV-lea, ar fi putut prevedea schimbări politice precise din secolele următoare și trăsături caracteristice ale unor șefi de state.

Alți profeți

Dintre profeții Evului Mediu și ai Renașterii, Johann Lichtenberg, în a sa Pronostication, apărută în 1488, la Strassbourg, și-a desfășurat previziunile pe o perioadă de 83 de ani. “A văzut tot ceea ce trebuia să se întâmple între 1484 și 1567, ciumele, războaiele, perioadele de foamete (…) numai realitatea n-a văzut-o, n-a văzut marele eveniment al epocii, nașterea protestantismului”, afirma abatele Lecanu.

Călugărul Savonarola a prezis apariția Reformei, cu doi ani înainte de a fi executat, iar Gerard Busch a revelat profeția lui Regiomontanus, profesor de astronomie și episcop la Regensburg, mort în 1476, după care sfârșitul lumii urma să se producă în 1588. Un ilustru profesor de drept din Toulouse, Blaise d’Auriol, își așezase lângă casă o barcă mare prevăzută cu cele necesare pentru a se refugia în ea cu familia când apele vor crește.

2012 – sfârșitul lumii!

Sfântul Malaka, născut în 1097 la Armagh, în Irlanda, și mort în 1148 la abația din Clairvaux unde-l vizita pe sfântul Bernard, i s-a atribuit o profeție privindu-i pe papii care se vor succeda la Sfântul Scaun până la Judecata de Apoi. El avea o întreagă listă de 111 papi, începând cu Celestin al II-lea (ales în 1143), fiecare dintre ei fiind desemnat cu o formulă în latină; un scurt comentariul vorbea de al o sută doisprezecelea și ultimul. Papa Ioan Paul al II-lea, numit papă “al eclipsei de soare” este antepenultimul din această listă. După el va veni un papă “al gloriei măslinului”, apoi ultimul papă, Petrus romanus, sub pontificatul căruia se va produce distrugerea Romei și judecarea lumii de un Judex tremendus, Un Judecător fără milă. Un teolog din Namur, René Thibeau, a făcut în 1950 o demonstrație uluitoare de aritmologie, calculând că acest sfârșit al omenirii este prevăzut pentru anul 2012.