Dialog cu Horațiu Dumbravă, membru al Uniunii Naționale a Judecătorilor

„Politicul blochează reforma în justiție!”

Rep.: Care sunt probleme grave ale judecătorilor și procurorilor, civili și militari, din România de azi?

H.D.: Sunt două categorii de probleme grave cu care se confruntă sistemul.

Prima categorie e legată de subfinanțarea justiției, din punctul de vedere al alocării bugetare. După doi ani de relativă finanțare adecvată pentru sistem (2005, 2006), în ultimii ani, și mai ales prognoza pentru anul 2009, sistemul suferă de subfinanțare. Cauza pare a fi lipsa de importanță pe care clasa politică o acordă, ca importanță, reformei justiției. Adică, după ce clasa politică s-a văzut cu sacii-n căruță, respectiv după momentul intrării României în Uniunea Europeană (01.01.2007), politicienii au înțeles fie să neglijeze justiția, nevoile ei, fie să o atace sistematic public (deși, s-ar putea spune că unele critici, puține din păcate, au fost întemeiate).

A doua categorie de probleme sunt cele privind evaluarea justiției, lipsind un mecanism clar, transparent și eficient de evaluare atât a judecătorilor, cât și a sistemului. Cu alte cuvinte, evaluarea este una pur formală, fără a avea ca efect firesc îmbunătățirea calității actului de justiție. S-a realizat, în anul 2008, o evaluare a judecătorilor, însă punerea în practică a fost una deficitară și formală lăsând loc ca incompetența să nu fie depistată și înlăturată. Ca atare, se poate spune că problema gravă cu care se confruntă azi justiția este cea în care judecătorul profesionist, care-și dedică întreg timpul pentru a fi cât mai bun în profesie, este pus pe același plan cu judecătorul slab pregătit și cu cel pe care nu-l interesează munca, ci doar salariul.

Rep.: Cum scăpăm de monitorizarea Comisiei Europene?

H.D.: În primul rând, determinarea clasei politice de a lua acele decizii politice care să dinamizeze eforturile pentru o reformă reală în justiție. Aici, toți decidenții politici sunt obligați în a înțelege interesul României de a evita clauza de salvgardare.

Problema este că, așa cum reflectă și raportul intermediar publicat azi, 12.02.2009, blocajul reformei justiției aparține clasei politice românești. Din păcate, se pare că actuala clasă politică, cu puține excepții, nu se ridică la înălțimea momentului istoric în care se află România azi, respectiv la obligațiile politice pe care România și le-a asumat prin intrarea într-o alianță economică și politică cum este Uniunea Europeană.”

Rep.: Care ar fi soluția pentru profesionalizarea și deschiderea de noi posturi în magistratură?

H.D.: Raportul intermediar publicat azi de Comisia Europeană reclamă lipsa de determinare a CSM în a găsi acele pârghii pentru ocuparea posturilor (multe) libere din sistem: 344 judecători și 433 procurori. Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât pe rolul CSM se află foarte multe cereri de pensionare, datorate în primul rând iminentei schimbări a statutului magistraților (ce se bănuiește ca va crește vârsta la care se pot pensiona magistrații), astfel că sistemul în curând se va confrunta cu o acută lipsă de personal în justiție.”

Rep.: De ce soluționarea dosarelor la Parchete este destul de greoaie? Rămâne eterna întrebare, unde sunt marii corupți?

H.D.: Ca judecător cu apetențe, de aproximativ 6 ani, în alte domenii decât penal, nu pot identifica în mod exact cauzele. Însă, UNJR în repetate rânduri a indicat ceea ce azi Comisia Europeană precizează în raportul intermediar: clasa politică a încercat, prin diferite metode, să blocheze justiția să se pronunțe, cu respectarea tuturor garanțiilor și libertăților fundamentale ale omului, asupra acelor acuzații aduse de Ministerul Public unor politicieni. Or, acest lucru dăunează în egală măsură justiției, întrucât se formează prejudecata că justiția nu are putere în a se pronunța în acele cauze de corupție în care aparent sunt implicați politicieni, cât și clasa politică, întrucât este percepută ca încercând să acopere politicienii acuzați de corupție.”

Rep.: Scoatem pe bandă rulantă absolvenți de Drept și, totuși, sistemul suferă. E școala slabă, oamenii sunt slabi? Sunt prea puține locuri la Institutul Național de Magistratură?

H.D.: Școala românească de drept s-a diluat foarte mult datorită creării a sute de facultăți de drept fără a exista un mecanism de verificare a calității acestora, a celor care au statut de cadru didactic universitar, precum și a absolvenților lor.

Rep.: Sunteți unul dintre liderii reformatori ai sistemului. Ați accepta o funcție publică din care să puteți pune în practică ce v-ați propus în cadrul SoJust și UNJR?

H.D.: „Mulțumesc pentru apelativul de „reformator”, însă, pentru rațiuni ce țin de dinamica în timp a procesului în sine, azi prefer termenul de „modernizare” a justiției. Cred că o critică constructivă, în ce mă privește, alături de colegii mei, este binevenită azi. Ce s-ar întâmpla dacă toți ne-am dori funcții publice? Ar rămâne sistemul gol și nu ar mai fi cine să lucreze…”

Rep.: Ați avut un traseu interesant. De ce Filosofie mai întâi, apoi Drept, de ce procuror și apoi judecător?

H.D.: Probabil ține de natura mea: nu-mi convine „osificarea” într-un anume loc dintr-un foarte simplu motiv. Nu vreau să ajung să sufăr de sindromul chirurgului (care funcționează perfect și în sistemul de justiție), și anume, prin practicarea ani și ani de zile a aceleiași meserii se pierde parte din umanitate și din sensibilitate, pacientul devenind un simplu obiect.

A consemnat Alin BOLBOS