Nu mai bem ”Bem Bem”

Chiar dacă nu toți tienerii au prins renumitele sucuri produse la Târgu Mureș, cu siguranță au auzit vorbindu-se de ele. Cel mai renumit produs a fost siropul “Bem Bem”, sirop din care ieșea cel mai bun suc natural de la vremea aceea.

Părintele sucului, cel care a inventat rețeta care se va dovedi mai târziu de mare succes, a fost mureșeanul Petru Vaida. Ideea de a fabrica un suc natural i-a venit după ce a observat că la acea vreme județul Mureș avea o producție însemnată de fructe și morcovi. Din această cantitate rezulta și o parte care se situa sub normele STAS, aceasta nefiind valorificată în nici un fel.

Pe bază de lecitină cu un adaos de vitamina C, din mere și morcov, el a reușit să găsească rețeta unui sirop ce a devenit în scurt timp valută forte. Primul loc unde s-a fabricat renumitul suc a fost pe strada Lăcrămioarei, într-o sifonărie, dar întregul proces era manual.

Însă prima fabrică unde s-a îmbuteliat “Bem Bem” a fost pe strada Apaductului, la nr. 12, unde în prezent funcționează o fabrică de margarină. Acolo a fost instalată la vremea aceea o linie modernă de îmbuteliat, singura existentă atunci în țară, unde ieșeau 7.000 de sticle pe oră. Se făcuse un mare pas înainte, întrucât întrega linie era automatizată.

Febra sucurilor naturale

După acest început, Petru Vaida a inventat și alte rețete. Socata, sucurile răcoritoare de mentă sau sucul Turist au fost tot creația lui. A început apoi și fabricarea concentratului, care era transportat la fabricile de la Brașov și Pitești, deschise ulterior, sucurile devenind cunoscute și foarte căutate în toată țara. Chiar și la Târgu Mureș a fost instalată o a doua linie modernă de fabricație. Această linie îmbutelia în jur de 12.000 de sticle pe oră. În total, Petru Vaida a inventat șapte tipuri de sucuri și renumita cremă Puding cu diferitele arome. “Ceaușescu prefera sucurile Turist, în fiecare lună fiindu-i livrate câteva lăzi din acest suc. Tot ceea ce îi era livrat lui era produs sub stricta supraveghere a Securității. Stăteau lângă noi chiar și când se spălau sticlele”, își amintește inginerul Vaida.

Succesul sucurilor “Bem Bem” a crescut și mai mult după ce s-a introdus în compoziția acestuia un concentrat de citrice, importat din Israel. “Nu mergeai la București fără o sticlă de Bem Bem sau un radiator pe ulei de Electromureș. Erau un fel de valute, forte foarte căutate.”

De la suc la amintire

Deși s-au bucurat de un mare succes, sucurile au dispărut la scurt timp după Revoluția din 1989. Directoarul adjunct de la acea vreme, Florina Roman, își amintește că “Sucurile se fabricau din sucuri de fructe și morcov cultivate pe o suprafață de 700 ha. După Revoluție culturile mari s-au distrus pentru că vechii proprietari ai pământurilor și le-au revendicat. S-a încercat producerea și pe suprafețe mai restrânse, dar nu a mers. În plus, au apărut pe piață “sucurile colorate”, sucurile care nu aveau nimic natural. Au prins repede pentru că erau ceva mai ieftine.” Concurența și-a spus cuvântul, chiar dacă acum în vest se pune accent pe produsele naturale. Prin ’93 s-a oprit fabricarea siropurilor “Bem Bem”, însă Petru Vaida are o altă versiune în ceea ce privește declinul industriei sucurilor naturale: “La vremea aceea toată lume era într-un partid. S-au făcut presiuni pentru a mă înlocui de la conducerea fabricii. Până la urmă eu mi-am demisia în noiembrie ’93. La conducere a venit Tiberiu Zbârcea, însă nu a reușit să oprească declinul. În 1995 nu se mai producea nimic în fabrică.”

Pentru Vaida a mai spus că Zbârcea și-a câștigat în 1996 un mandat de deputat de Mureș, dar asta deja contează mai puțin. Renumitele sucuri erau deja amintire.

Cătălin HEGHEȘ

catalin@ziaruldemures.ro

“Nu știu… nu eram în domeniu la acea vreme.

Nu-mi mai aduc aminte prea multe despre ele. Știu doar că erau foarte căutate și lumea le lăuda pentru că erau bune. În general eu îmi fac singură sucurile de fructe.”

Emilia Leah, director O.J.P.C. Mureș.

“Bem-Bem Costa la vremea aceea un leu și 50 de bani, cam 15.000 de lei acum, deci erau destul de ieftine. Au fost sucurile copilăriei mele. Erau naturale și foarte bune, chiar dacă aprecierea mea este puțin relativă, pentru că atunci nu exista Pepsi sau Coca-Cola. Beam doar Bem Bem sau Fructo.”

Lucian Savu ,

director Direcția Finanțelor Publice Mureș.

Bem Bem mândria județului

Sucurile naturale produse la Târgu Mureș și, mai târziu, la Târnăveni, Sighișoara și Reghin, erau printre cele mai cunoscute produse ale județului. Cele mai mari cantități erau livrate la București și în județul Neamț. Cu Neamțul se făcea un fel de troc. Ei ne dădeau ardei sau gogoșari, iar noi le dădeam Bem-Bem”

Florina Roman.