„Nu știam că am murit!” … Între timp a aflat

Dialog realizat marțea trecută. Era liniștea dinaintea furtunii

Marius Ichim fumează pipă. Învață să fumeze pipă. E relaxat, parcă s-a scuturat de o grea povară. Funcția de viceprimar. Stăm cocoțați pe o masă fără scaune la etajul de la Conti, unde ne-au trimis ospătarii ca să putem priza. Și prizăm. Nicotină, politică și administrație. Amintiri. Ce ar fi putut fi dacă nu ar fi fost…Ce este… De ce nu este…Cine l-a … De ce nu-i mai pasă…Discuția a avut loc acum o săptămână. Între timp, a aflat că „a murit”. Politic. A fost împins să demisioneze de către „greii” filialei. Jocul lui de glezne din Primărie nu le-a tihnit capilor PNL Mureș.

Rep.: De ce nu ați supraviețuit în Primăria lui Florea și a lui Maior?

Marius Ichim: Nu știam că am murit! Am plecat pentru că m-am săturat și pentru că nu pot să trăiesc, din punct de vedere public, fără un proiect. Fără sens. Am așteptat câteva luni să am și eu niște atribuții, nu s-a întâmplat acest lucru iar nimic din ce întrevedeam în viitor nu-mi spunea că atitudinea executivului primăriei se va schimba. Am decis să demisionez dintr-o funcție care, de fapt, nu a existat niciodată!

Rep.: A fost vorba de 50.000 de euro? Culisele spun că atât s-a plătit pentru „debarcarea” dvs…

M.I.: Unde s-au plătit banii ăștia?

Rep.: Se pare că vi s-au achitat dumneavoastră, ca să plecați, să aibă liniște acolo…

M.I.: Aveau liniște și până acum! Eu eram și sunt cu ochii pe ei în calitate de consilier local și nu în calitate de viceprimar fără atribuții. Deci nu le stricam eu liniștea acolo, la vârf… Deci asta e … o prostie!

Rep.: Și în câte feluri poți să-ți dai demisia? Nu trebuia depusă în scris, înregistrată, de ce nu ați procedat așa?

M.I.: Ultima ședință a Consiliului Local din anul trecut a fost împărțită în două, o parte joi, a doua parte marți. Mi-am dat seama că e o tentativă de debarcare a mea, care dacă nu avea sorți de reușită joi, ar fi urmat să fie realizată marțea următoare, când ar fi strâns cvorum. Eu mi-am anunțat demisia în plenul CL. Nu comentez ce zic colegii mei de partid, că demisia nu e valabilă dacă nu a fost depusă în scris. Eu mi-am dat demisia, verbal. În rest, sunt discuții mai mult juridice, care nu mă interesează în acest moment. E foarte clar că eu nu mai doresc să fiu viceprimarul orașului într-o asemenea conjunctură.”

Rep.: Acum vă lingeți rănile… în plutonul al doilea… Cu ce vă umpleți timpul?

M.I.: Nu mă văd deloc rănit… Am demisionat înainte să se producă vreo rană!

Rep.: Epoca Nicolăescu în PNL a avut și un câștig politic, sau a fost doar o perioadă în care tinerii liberali s-au umplut de bani?

M.I.: Eu sunt tânăr și nu sunt bogat. Iar în legătură cu prestanța lui Eugen Nicolăescu pentru filiala PNL Mureș aceasta a fost benefică… Și, evident, a știut să se retragă la timp.

Rep.: Brișcaru v-a eliminat de la șefia PNL Târgu Mureș cu acceptul lui Nicolăescu și Dobre…

M.I.: Eu nu am candidat niciodată la această funcție. Am fost numit interimar și am fost demis de pe această poziție. Brișcaru este și el interimar. Nu el m-a…(își caută cuvântul potrivit, apoi renunță n.n.) ci, pur și simplu, aceasta a fost decizia „înțeleaptă” a conducerii de partid de atunci ca să fiu înlocuit. În legătură cu Brișcaru, toată aprecierea… nu este o problemă între mine și el.

Rep.: N-au apreciat deloc activitatea dvs…

M.I.: Nu cred că n-a fost apreciată. Părerea mea e că aici a existat o problemă: aceea că făceam prea multe lucruri. Mă gândesc că nu m-au schimbat pentru că nu eram benefic pentru PNL, ci pentru că cineva de la conducerea partidului avea altă strategie politică…Oricum, nu-mi pasă..”

Rep.: Erați acum deputat dacă Dobre candida la Senat?

M.I.: Eu am fost unul dintre cei care au susținut ideea ca Ciprian Dobre să meargă pentru Camera Deputaților, și nu la Senat, pentru că șansele lui la Cameră erau mult mai mari decât ale mele la Cameră, iar șansele lui să devină senator erau aproximativ egale cu ale mele.”

Rep.: Ați fost foarte bun la speech-uri în campanie, dar comunicatele de presă erau extrem de seci…

M.I.: Nu am prea dat comunicate de presă, pentru că în zona unde am candidat eu nu exista o media prea puternică. Acolo oamenii au acces restrâns la presa locală, deci am mers mai mult pe comunicarea directă.

Rep.: Ce se va întâmpla cu Festivalul Văii Mureșului și cu cel de pe Gurghiu? Le predați la PDL, precum postul de viceprimar?

M.I.: Aceste festivaluri nu sunt ale mele, cum nu sunt nici ale PDL-ului, ci sunt ale localităților care sunt grupate în asociațiile respective. Depinde de viziunea consiliilor locale respective și a primarilor de acolo cum înțeleg să ducă mai departe proiectul. Care de fapt nu înseamnă numai festivalurile, ci este un proiect mai mare de dezvoltare microregională. E adevărat, sunt ideile pornite și dezvoltate de mine la care nu pot să renunț.

Rep.: Nici liberalii nu au avut echipă pe proiecte europene, vă tentează să lucrați în privat pe acest sector?

M.I.: Da! E foarte greu să-ți faci propria companie în acest domeniu. Când ești un singur om care te-ai descurcat oarecum pe partea elaborării proiectelor ai nevoie de o echipă puternică de profesioniști, care să-ți întocmească proiectele. Ori acești oameni nu-i găsești nici în administrație, nici pe stradă. Ei sunt încadrați deja în firme de consultanță, și multe dintre acestea au deja succes.

Rep.: Sunteți cunoscut drept un fervent al discuțiilor de noapte, lăsate uneori chiar cu lovituri sub centură. Preferați karate sau judo?

M.I.: Nu întotdeauna folosesc tehnicile de apărare….

Rep.: Deci cele de atac sunt atuul dvs?

M.I.: „Nuuu. (râde n.n.) Nu atac niciodată … așa … direct!”

Rep.: Vecinătatea locativă cu Ovidiu Natea v-a adus în trecut vreo ofertă de la PSD?

M.I.: „Putem vorbi de o perioadă de 8 ani, în care, într-adevăr am avut bune relații cu Ovidiu Natea. Discutam chestiuni de politică, dar nu a existat niciodată vreo ofertă din partea PSD pentru că nu am lăsat să se înțeleagă că aș dori așa ceva.”

Rep.: La Clubul Presei a fost vorba de alegerea unui partener greșit?

M.I.: Pe mine m-a interesat la momentul respectiv înființarea acestui club și aducerea lui pe linia de plutire. E drept că partenerul nu a fost cel mai potrivit, dar nu l-am ales eu, a venit singur, deoarece nimeni nu vroia să bage bani în Clubul Presei. Drept pentru care când am avut posibilitatea să dau mai departe acest proiect l-am dat ziariștilor care au vrut să se implice.”

Rep.: În vremea revistei „X” și a manageriatului la Transilvania Jurnal vă simțeați mai puternic decât acum?

M.I.: Pe vremea revistei „X” da! Era o perioadă romantică, nu numai pentru mine și cariera mea, dar și în România, în general. Era imediat după momentul Piața Universității, când PDSR-ul, sau cum se mai numeau atunci, ocupase toate sectoarele vieții publice. Era foarte frumos ca student să lupți pentru niște idealuri care până la urmă s-au realizat. România s-a modernizat între timp. Am intrat în UE, pe vremea aceea dacă spuneai că trebuie să aderăm la UE erai considerat dușmanul poporului. Într-adevăr, ca student, pentru generația mea, mă simțeam un tip extrem de puternic. La Transilvania Jurnal eram angajat, am avut un contract de management pe un an, a fost o experiență bună, păcat că ziarul s-a desființat la nivel central.

A consemnat Alin BOLBOS

alin@ziaruldemures.ro