“Patimile lui Hristos”

48 de ore până la premiera celui mai controversat film din istoria cinematografului

“El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:4-5)

Acesta este motto-ul care introduce “Patimile lui Hristos”, filmul celebrului actor şi regizor Mel Gibson, care a cheltuit 25 de milioane de dolari pentru a produce cea mai exactă descriere cinematografică a ultimelor 12 ore din viaţa pământească a lui Iisus Hristos. Peste două zile, pelicula va fi prezentată în 2000 de săli de cinematograf din Statele Unite, 500 din Marea Britanie şi 500 din Australia, urmând ca până la începutul verii să fie difuzată în toată Europa. Deşi aproape nimeni nu l-a văzut, filmul a generat un interes uriaş, din cauza controverselor stârnite în jurul său. Scandalul a debutat încă din vara trecută, la doar câteva luni după terminarea filmărilor. Pe baza unei copii a scenariului “Patimilor”, obţinută fraudulos, un grup de teologi evrei şi catolici din cadrul Comitetului Secretariatului Episcopilor din Statele Unite pentru Relaţii Ecumenice şi Interreligioase a publicat un raport acuzator la adresa filmului. Concluzia documentului a fost că Mel Gibson a făcut un film “anti-istoric, anti-intelectual, anti-semit despre crucificare”. Împotriva lui Gibson a fost pornită o campanie mediatică fără precedent, care a determinat marile studiouri de la Hollywood să refuze distribuirea filmului. Mai mult, regizorul australian a primit numeroase ameninţări cu moartea. Contestatarii lui Gibson au adus obiecţii şi calităţii artistice a filmului, reproşându-i mai ales violenţa grafică. Nu mai departe decât săptămâna trecută, directorul american al Ligii Antidefăimare, Abraham Foxman, s-a deplasat la Vatican pentru a cere oficialilor Bisericii Catolice să ia poziţie împotriva filmului. Foxman a solicitat emiterea unei declaraţii în care să se specifice faptul că filmul încalcă învăţăturile Conciliului al II-lea al Vaticanului, mai precis documentul “Nostra Aetate” din 1965, care a deplâns antisemitismul în orice formă şi a repudiat acuzaţia de deicid adusă evreilor.

“Criticilor mei…”

De la început, Mel Gibson a precizat că cea mai bună replică oferită criticilor săi va fi chiar vizionarea “Patimilor lui Hristos”. Totuşi, în cadrul mai multor interviuri, regizorul australian a ţinut să răspundă detaliat reproşurilor privind calitatea filmului. Gibson a spus că decizia de a prezenta cu lux de amănute suferinţele îndurate de Hristos în ziua crucificării a fost deliberată. În film, numai scena flagelării lui Iisus de către soldaţii romani durează 15 minute, iar cea a crucificării peste o jumătate de oră. Grija pentru detalii a mers până acolo încât dialogul este purtat în aramaică şi latină, limbile vorbite în acea vreme la Ierusalim. Gibson, care a crescut într-o familie catolică conservatoare, fiind tatăl a şase copii, a explicat că ideea ecranizării cât mai realiste a patimilor lui Iisus i-a încolţit în minte în urmă cu 10 ani: “Am trecut printr-o perioadă în care am căzut foarte jos. Viaţa de la Hollywood m-a îndepărtat de credinţă. La un moment dat, am crezut că singura soluţie este să mă arunc pe geam. Am simţit că numai Evanghelia mă mai poate salva. Am recitit-o şi mi-am spus… toate acestea s-au întâmplat cu adevărat, sunt realitate… am început să mă gândesc cum trebuie să fi fost atunci, prin ce a trecut Hristos. Apoi m-am gândit cum ar putea fi transpus totul într-un limbaj cinematografic. Toate filmele pe această temă pe care le văzusem până atunci mi s-au părut foarte “igienizate”. Versiunile semănau mai mult cu nişte basme. Eu am insistat asupra modului în care Iisus a fost brutalizat pentru ca oamenii să realizeze amploarea sacrificiului pe care L-a făcut pentru noi. Spectatorii vor fi, practic, “martori oculari” a celor întâmplate. Ştiu că imaginile nu vor fi uşor de suportat, dar nu cred că oamenii se vor supăra din cauza asta.”

Piatra de poticnire

În ce priveşte acuzaţiile de antisemitism, Gibson a fost foarte tranşant: “Nici eu, nici filmul nu este antisemit. “Patimile” sunt menite să inspire, nu să supere. Nu urăsc pe nimeni, cu atât mai mult pe evrei. Antisemitismul este opus nu numai convingerilor mele personale, dar este şi contrar mesajului central al filmului. Păcatele tuturor, inclusiv al meu, l-au crucificat pe Hristos. (n.n. – în scena crucificării, mâna care ţine ciocanul şi împlântă cuiele în palmele lui Iisus este a lui Mel Gibson) Am pus în film tot ce aveam mai bun: bani la discreţie, prestigiu, timp, rigoare, carisma unor mari actori, înţelepciunea cărturarilor, inspiraţia misticilor, experienţă, tehnologie avansată. Mai presus de toate, am pus în film convingerea că merită făcut, că ceea ce s-a întâmplat în acele ore implică pe fiecare om. Destinul nostru etern este legat pentru totdeauna de acest Evreu. Dacă nu scoatem în evidenţă acest lucru, cine va putea face acest lucru? Dar sunt sigur că nu vom da greş: munca noastră a fost însoţită de prea multe semne care ne confirmă acest lucru.”
Într-adevăr, în timpul filmărilor, zeci de persoane, dintre care unele agnostice, s-au convertit la creştinism. Alţii au renunţat la droguri, la relaţii adulterine sau s-au împăcat cu duşmani de-o viaţă. Un fulger l-a lovit pe cruce pe actorul James Caviezel, fără ca interpretul rolului lui Iisus să păţească ceva.
Din toate aceste motive, Mel Gibson crede că “cei care vor vedea “Patimile lui Hristos”, “vor fi obligaţi să ia o hotărâre în legătură cu Hristos. Nu vor mai putea ignora cele văzute. Sper ca oamenii să conştientizeze că Hristos este Dumnezeu încarnat, că propriile noastre păcate L-au ţintuit pe cruce. El este mesajul iubirii absolute, care ne spune: “Iată ce am făcut pentru voi – pentru fiecare în parte. Urmaţi-mă acum, nu mai păcătuiţi şi iubiţi-vă unul pe altul!.”