O mie de oi păstorite de Ioan Man pe Valea Gurghiului

 Incursiunea noastră printre crescătorii de animale din judeţ a ajuns pe Valea Gurghiului, mai exact la stâna lui Ioan Man din Gurghiu, oier destoinic cu un efectiv de 1000 de capete, aspect care îi conferă şi statututl de preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine Tocaru din Gurghiu. La aşa multe animale, şi munca este una pe măsură, la fel şi greutăţile care par să nu se mai termine pentru cei care încă ţin la tradiţia oieritului.

Şef de stână

Totul a început în urmă cu 15 ani, când Ioan Man a fost ales şef de stână, cum cere tradiţia, fiind ales să păstorească un efectiv de 600 de oi, cât avea comuna Gurghiu la vremea respectivă. “Aveam un unchi care era şef de stână. Cum era destul de în vârstă, a fost nevoie de un înlocuitor. La căminul din sat se alegea cine să preia această funcţie. Au fost cinci cereri, şi cel cu mai multe voturi trebuia să fie şeful de stână. Eu am fost cel mai tânăr dintre toţi, şi lumea ma ales pe mine ca şef de stână. Asta se întâmpla în urmă cu 15 ani. A fost destul de greu la început, erau ole satului, nu erau ale mele, erau în jur de 600 de oi în total. Am ajuns şef de stână, aveam în jur de vreo 20 de oi, iar în cei 15 ani am ajuns la un efectiv de o mie de animale”, povesteşte Ioan Man.

 Animale multe, muncă pe măsură

Încet şi cu treabă bună, Ioan Man a început să-şi mărească efectivul de animale, ajungând în prezent unul din cei mai avuţi ciobani, ca şi număr de animale. “Am mai cumpărat animale, plus că în fiecare an îmi ţineam mieluţele care le aveam. Aşa am ajuns astăzi să am o mie de animale. Munca la aceste animale e foarte multă şi grea. Munca la ele e practic non stop, zi şi noapte, nu contează că e vară, iarnă, trebuie să fi lângă animale non stop. La 5 dimineaţa scularea, iar culcarea după miezul nopţii. Munca cu animalele o facem mai mult noi, cei din familie, eu, soţia Mirela şi fata Alexandra”, spune Ioan Man.

Subvenţia, cât un pachet de ţigări

Pe lângă munca grea, vremea şi problemele cu  subvenţiile dau mari bătăi de cap oierilor din zonă. “Primăvara din acest an ne-a creat mari probleme. A venit mai târziu cu aproximativ o lună, a trebuit să mai cumpăr fân, că nu prea era de ajuns, plus că nu te poţi baza pe nimic. Nici pe miei, nici pe brânză, pe nimic. Crescătorii nu sunt mulţumiţi absolut deloc, din cauză că sunt prea multe taxe şi impozite . O dată plătim impozitul pe teren, la primărie, apoi ne-au pus taxă pe cap de animal, la ANAF, iar în ce priveşte actele, oamenii nu prea ştiu ce trebuie să facă , şi nu-s lămuriţi cât o să fie impozitul, după casă, după miei, după lână.

Plătim după lână, după caş, după lapte, după toate, şi nu mai şti ce să faci. Mai mult decât atât, subvenţia pe cap de animal ne-au redus-o la jumătate, ea fiind acum de 27 de lei. De acolo îţi mai trage impozit banca, la finanţe trebuie să mai plătim aproape 10 lei, şi rămânem cu o subveţia cât un pachet de ţigări pe cap de animal. În Ungaria valoarea acesteia este de 100 de lei, de trei ori mai mare ca la noi.Din păcate la noi subvenţiile se dau tot aiureea  ”, povesteşte ciobanul din Gurghiu.

“Ştiu doar să pună taxe şi impozite”

“ Dacă vor merge tot aşa, în următorii ani se va reduce efectivul de animale la 20 %, după cum văd că se discută. Oamenii preferă să lase baltă creşterea animalelor, să plece în altă ţară şi să câştige cât să le ajungă de mâncare şi băuztură. Ar trebui să se ia măsuri de cei de la Ministerul Agriculturii, cei care ar trebui să conducă destinele agriculturii. Din păcate cei de la minister nu se prea interesează de problemele reale ale noastre, ale celor care facem agricultură. Nu cunosc situaţia reală din teritoriu, ştiu doar să pună taxe şi impozite. Nu-i interesează niciodată pe nimeni cum să putem da mieii direct, nu-i interesează să facă ceva pentru lână. Nu înţeleg de ce nu se poate face o fabrică mare de lapte unde să să meargă toată lumea, să aibă omul o siguranţă în ce priveşte desfacerea. Am dori ca cei de sus să se implice mai mult. Să vină unul de la minister să-l pun la lucru măcar o zi în locul meu, să vadă cât e de greu. Să facem schimb o săptămână, el să vină la fermă şi eu să stau la minister, şi cu siguranţă mă descurc, dar pe el nu-l văd bine cu munca la animale. Problemele sunt comune pentru toţi oierii din zonă.”, spune Ioan Man.

“Primim tot aiurea subvenţiile”

Problemele nu se opresc aici, costurile cu motorina, plus desfacerea în piaţă, îngroşesc şirul problemelor pentru crescătorii de animale. “După cum au decurs lucrurile în acest an, suntem pe minus. Problema e că noi folosim motorina cu taxă de drum inclusă. Nu ştiu de ce nu se iau măsuri în această privinţă. Costurile cu motorina sunt pe primul loc. În alte ţări este motorină agricolă, iar noi folosim cea cu taxa de drum inclusă, Au fost perioade când era motorină subvenţionată dar doar pentru cei care arau terenul, dar nu pentru noi. De asemenea ar trebui făcut ceva să ne putem vinde produsele în piaţă. Nu putem vinde mieii direct, doar să îi dai la intermediari. Vrem să-i dăm direct, să aibă un preţ real. Aşa îi dăm la intermediari, el îi vinde mai departe cum vrea, Şi ei nu prea mai ştiu ce să facă cu atâtea taxe. Noi tot sperăm că o să fie bine o dată şi o dată, dar nu se ştie când se va întâmpla asta. E nevoie de o mai mare implicare a celor de la minister.Cei care cresc animale sunt interesaţi de cine răspunde de agricultură prin minister, nu neapărat de o anumită persoană, ci de cineva care să facă ceva. Crescătorii de animale din comună au tot scăzut în ultimii 15 ani. Au rămas poate undeva la 10 %, din câţi erau acum 15 ani. Acum suntem trei persoane care avem un număr mai mare de oi. Oamenii renunţă, zic că nu se mai merită să mai ţină animale. Dacă tot aşa merg lucrurile, cu subvenţia pe suprafaţă redusă, la fel şi cea pe cap de animal, chiar dacă ei spun că o tot măresc, nu ştiu ce vom face. Păşunatul la oaie la noi în zona de munte nu se compară cu păşunatul din zona de câmpie. La noi nu poţi să bagi porumbul că-l mănâncă mistreţii. Subvenţia ar fi ok dacă ne-au băga-o la timp, şi ai găsi porumbul mai ieftin, dar o primim după o jumătate de an. Dacă toamna ar veni subvenţia la timp, crescătorul şi-ar putea face provizii, direct din câmp, şi ar mai ieşi ceva şi de acolo. Dar primim tot aiurea subvenţiile”, aformă Ioan Man.

Prioritate pentru producătorii locali

Noua hală agroalimentară care va fi construită în Piaţa Mare din Reghin speră să rezolve şi problema vânzării în piaţă pentru producătorii locali, trecuţi pe plan secun de cei din Bistriţa care au invadat piaţa. “Speranţa noastră este ca producătorul local, să poată să-şi vândă marfa în piaţa din Reghin. Să nu vină tot felul de producători din alte judeţe şi să ocupe piaţa. Să vină, nu avem nimic împotrivă dar prioritate să aibă cei de aici din zonă. Ne-ar ajuta foarte mult să avem prioritate. Dacă noi mergem în alte judeţe una două ne scot afară. Din judeţul Mureş nu merge nimeni cu brânză în piaţă Bistriţa fiindcă nu te lasă. De ce să nu se facă la fel şi aici. Dacă eşti din zonă, să ai posibilitatea să vinzi în piaţă. 70 % din cei care vând în piaţă sunt bistriţeni. Prin asociaţia care o conduc sperăm să rezolvăm şi acest aspect. Facem o cerere, o depunem la primărie şi să vedem ce se poate face. Dacă nu, mergem la Prefectură, nu lăsăm lucrurile aşa”, concluzionează Ioan Man.