O ora pentru Fondane
Cinstit, nici n-are importanta. Numai ca exista si scriitori dintr-aceia pe care gândul postumitatii evocative îi îmbujoreaza în mormânt, iar vorbele bune spuse în urma le dau frisoane dulci înca din sicriu. Le vine sa dea din picioare ca pruncii în covata cu apa când li se face baita, întrecându-se-n gângureli de drag de viata.
Nu e cazul lui Fondane pentru ca el, cum bine e stiut, n-a avut nici macar sicriu. Lui i-a venit rândul sa piara în camerele de gazare naziste alaturi de alte mii si mii de evrei. Fusese arestat de Gestapo în martie 1944 împreuna cu sora sa Lina, în urma denuntului unui portar de bloc si închisi în lagarul de la Drancy. De aici sunt stramutati la Auschwitz în 30 mai 1944. Desi un grup de prieteni între care Paulhan, Lupasco, Cioran obtinusera eliberarea sa, pentru ca o pierduse pe sora sa Lina, Benjamin refuza sa paraseasca lagarul. În 2 octombrie este dus în camerele de gazare de la Birkenau. Destinul lui e curmat în acel mod sinistru în care actioneaza omnipotenta omului asupra semenului sau pe care-l uraste cu fanatism. Sa fii evreu era, în acele momente, o vina de neiertat si, mai mult, o plaga de care nazistii considerau ca lumea trebuie grabnic mântuita.
Este meritul lui Dorin stefanescu, conferentiar la Universitatea „Petru Maior†din Târgu Mures, de-a fi provocat scrierea unor articole si studii dedicate personalitatii defel netede si simple a poetului si gânditorului Fondane. Poezia si filosofia i-au fost deopotriva la-ndemâna, a scris si a publicat în româna si franceza literatura de mare expresivitate în ambele registre pâna la doar 46 de ani, când i s-a grabit sfârsitul. În urma lui a ramas un maldar de fise, note, schite de studii si carti pe care nici pâna azi posteritatea critica n-a reusit sa le valorifice în totalitate. La sediul USR Cluj, a avut loc pe 17 mai evocarea tristei figuri a lui Fondane de câtiva dintre cei mai priceputi critici literari ai momentului – Ion Pop, Mircea Muthu, evident coordonatorul volumului si Irina Petras. Între cei care ar fi trebuit sa completeze garnitura se afla filosofii clujeni Virgil Ciomos si Sandu Frunza, prezenti în antologie, însa absenti de la manifestare din pricini pe care precipitarea obligatiilor academice le scuza întrucâtva. Consistenta antologiei e garantata de numele si prestigiul celor care au scris, români si straini: Virgil Ciomos, Ion Dur, Michael Finkenthal, Sandu Frunza, Marius Ghica, Jad Hatem, Monique Jutrin, Hélène Lenz, Till R. Kuhnle, Silviu Lupascu, Gisèle Vanhese, Ann Van Sevenant s.a. Cititori avizati, comprehensivi, pasionati de obiectul lor, fata de care n-am decât rezerva de principiu valabila în orice relatie carte-cititor: cititorul se citeste pe sine, iar nu cartea, ceea ce înseamna ca si scrie despre sine, nu despre acea carte. De vreme ce nicio carte nu poate fi citita, îmi pare a deriva limpede ca nici n-are cum fi înteleasa. si atunci, ma întreb, ce asteapta de fapt scriitorii de la cititorii lor? Sa nu fi priceput ei atâta?
Deocamdata cred ca este cea mai închegata si relevanta colectie de studii dedicata în România autorului Constiintei nefericite si Privelistilor, printre altele. Orice amator, nesigur pe intuitiile si mersul liber al propriilor gânduri în momentul lecturii lui Fondane, s-ar putea ghida eventual dupa aceste studii. Personal n-as începe cu studiile, dar nimeni nu e obligat sa-mi adopte exemplul. E bine sa studieze fiecare în felul lui, dupa cum îl îmboldeste inima, pentru ca la urma urmei lectura e un fapt intim. Daca termenul n-ar fi prost înteles, as zice erotic. Cine nu se apropie de carti, de poezie si filosofie cu pasiune erotica mai bine s-o lase balta. Apuce-se de altele, nu e framântatul literei pentru el.
