O pagină din istoria justiției mureșene – cazul judecătorului Gheorghe Bratu (II)

 (Urmare din numărul trecut)

Magistratul mureșean Gheorghe Bratu a fost victimă a abuzului de putere sau a propriilor sale inconsecvențe și slăbiciuni? E greu să ne pronunțăm acum, tranșant, la mai bine de 50 de ani de atunci, ce s-a întâmplat cu adevărat. Este însă cert faptul că Gheorghe Bratu a fost ”obiectiv de urmărire informativă” un timp destul de îndelungt. Adică atâta timp până când autoritățile s-au convins că este ”nesigur politic” și că nu mai au nevoie de el. Oricum, ”maurul își făcuse datoria…. deci maurul putea să moară.”

Prietenii care te lucrează…pe la spate

Chiar și anturajul lui Gheorghe Bratu s-a dovedit pentru acesta “o piatră de moară” menită a-l discredita. “…Primul președinte Gheorghe Bratu – scria într-un raport sinteză ofițerul Iordan Ludovic – zilele trecute stând de vorbă cu mai mulți funcționari din cei cunoscuți cu sentimente naționaliste, le-a spus următoarele: Dacă vrei să treci puntea te faci frate și cu dracul, iar apoi îi dai dracului…Dragi băieți puteți să vă înscrieți în PCR…”. Într-un alt raport informativ întocmit de același ofițer, se menționa: “În ceea ce privește afirmațiile atribuite d-lui prim președinte dr. Gheorghe Bratu de la Tribunalul Mureș, în convorbirea avută de acesta cu Ceușeanu Augustin (prim grefier – n.a.), acestea au fost confirmate prin convorbirile avute cu funcționarii…Tot la aceste convorbiri am aflat că la locuința d-lui Bratu se dau deseori cine la care participă numai prietenii lui de absolută încredere…” Cert este faptul că după un timp petrecut în înalta funcție de la București, magistratul militar Bratu a fost mutat la Tribunalul Militar de la Brașov. N-a stat prea mult nici aici, căci după doi ani a fost arestat, degradat militar și condamnat. După ispășirea pedepsei s-a reîntors la Târgu-Mureș unde a decedat discret în deceniul șapte al secolului trecut. Rămâne totuși dilema: Gheorghe Bratu a luat cu adevărat mită sau i s-a înscenat un flagrant fiind astfel o victimă a sistemului?

Asesorii populari, oamenii de încredere ai partidului

 Reorganizarea aparatului de justiție a presupus și încadrarea instituțiilor din sistem cu oameni devotați regimului, capabili să execute cu fidelitate indicațiile partidului de guvernământ. După ce într-o primă fază au fost “comprimați” (concediați – n.a.) un număr de 42 de funcționari judecătorești din oraș și din județ, a urmat apoi încadrarea aparatului de justiție, inclusiv a celui din Mureș, cu asesori populari. Printr-o lege specială se stabilea principiul “alegerii” magistraților, numiți și “asesori populari” aceștia fiind nominalizați de partid, iar în peste 90 % din cazuri asesorii aveau o pregătire precară, fiind însă “elemente de încredere” ale partidului de guvernământ. De două ori mai numeroși ca judecătorii lângă care stăteau la procese, asesorii aveau rolul ca prin numărul lor să asigure triumful partidului în toate cauzele judecate. Securitatea – cum a fost spre exemplu și cea din Mureș – a urmărit cu mare atenție alegerea acestor asesori populari. “Raportăm – scria într-un raport sinteză lt. de securitate Krausz – că în zilele de 16, 17 și 18 mai a.c. (1948 – n.a.) în orașul nostru a avut loc alegerea de asesori populari…Au votat membrii diferitelor sindicate…Asesorii aleși vor funcționa o parte pe lângă Curtea de Apel, Tribunal și Judecătorie. Alegerile au decurs în deplină ordine, iar starea de spirit a fost mulțumitoare deoarece au fost aleși elemente din clasa muncitoare, demni de încredere și care vor ști să apere interesele acestei clase, din care fac parte.”

Kincses Elemer, Stefanelli Radu, Sauber Bernard… – “elemente nesigure”

Pentru comuniști era vital să cunoască starea de spirit din rândul personalului care încadra aparatul de justiție mureșean. Atunci când informaiile obținute se și confirmau valoarea informației era deosebită. Se știa pe cine se poate conta cu adevărat și pe cine mai puțin sau chiar deloc pentru a fi îndepărtat din sistem. Spre exemplu, pe o astfel de listă întocmită în anul 1949, se afla și judecătorul Kincses Elemer, de la Judecătoria Populară Miercurea Niraj, despre care slt. de securitate Lote Vasile, scria: “….cunoscut ca reacționar și dușman al poporului… cunoscut ca apărător al elementelor bogate și chiaburești.” Pe o altă listă, întocmită de Securitate în anul 1951, îl regăsim din nou pe Kincses Elemer, de data aceasta în calitate de procuror la Parchetul Tribunalului Mureș, alături de Stefanelli Radu, procuror la Parchetul Curții de Apel sau de Sauber Bernard, “procuror la Parchetul Tribunalului Mureș, provenit din câmpul muncii care a afirmat că, odată raionați (reorganizați – n.a.) vom scăpa și de birocrație și de cei ce susțin aceasta.” Referindu-se la o anume stare de nesiguranță existentă în cadrul aparatului de justiție mureșean – urmare firească a unor permanente reorganizări și comasări – într-un alt raport sinteză din 10 noiembrie 1951, un ofițer de securitate preciza faptul că: “…această stare de psihoză se datorește unor elemente burgheze ca de exemplu Stefanelli Radu, procuror de curte, Stoica Simion….” Este greu de imaginat astăzi modul în care a fost conceput și realizat aparatul informativ al Securității locale, dar este de presupus după diversitatea informațiilor și a mediilor din care ele provin că se reușise penetrarea informativă a tuturor mediilor de interes informativ.

Corupție și trafic de influență…. la ”prețul” anilor 50 din secolul trecut

Spre exemplu, în cazul procurorului Monai Alexandru din Ministerul Justiției, venirea în inspecție la Târgu-Mureș s-a dovedit a-i fi fatală în carieră. Printr-o notă informativă, un informator din anturajul său imediat, ținea să semnaleze Securității faptul că procurorul ar fi promis să intervină pentru a se interesa de situația unui condamnat politic, fiul unui croitor din Târgu-Mureș. Mai mult chiar, procurorul Monai ar fi promis că va face toate diligențele necesare pentru ca fiul croitorului Fodor să fie eliberat. Și cum totul are un preț – potrivit aceleiași note informative din 1949 – procurorul Monai n-ar fi plecat cu mâna goală, ci ar fi primit un palton de iarnă și niște…ouă. Nu știm dacă informațiile s-au dovedit a fi reale și dacă la dosarul lui Monai se mai aflau și alte acuze, cert este faptul că ulterior a fost demis. Victimă a sistemului sau victimă a propriilor trăsături de caracter ? Incertitudinile de ordin politic, greutățile economice ale perioadei respective – era la mai puțin de un deceniu de când războiul luase sfărșit – la care se adaugă, în cazul unora, și anumite tare de caracter au favorizat cu siguranță acțiunile Securității.