Reportaj

Valea Beicii, tribut pe altarul Primului Război Mondial

Foto 1 - Ioan HabaComuna Beica de Jos a fost atestată documentar în secolul al XV-lea, fiind menţionată pentru prima dată în anul 1453. Întinsă pe o suprafaţă de 4.569 ha teren cu şase localităţi în componenţă, Beica de Jos, Beica de Sus, Căcuciu, Nadăşa, Sînmihaiu de Pădure şi Şerbeni, comuna oferă nu doar un peisaj pitoresc, ci şi locul unde istoria şi-a pus amprenta asupra locuitorilor, greu încercaţi în negura istoriei. Nu face excepţie nici Primul Război Mondial, fiecare localitate aparţinătoare comunei păstrând vie memoria celor căzuți atunci, dovadă stau monumentele din fiecare localitate, unde la loc de cinste sunt trecuţi cei care în urmă cu un secol plecau pe front, mulți dintre ei fără să se mai întoarcă acasă.

Monument ridicat în 1936 la Beica

În semn de cinstire pentru cei căzuţi în Primul Război Mondial din Beica a fost ridicat un obelisc construit în anul 1936 la iniţiativa localnicilor credinci, urmaşi ai eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul a fost renovat în 1946, când au fost încrustaţi în piatră şi Eroii celui De-al Doilea Război Mondial.

Amintiri despre moşul căzut pe front

Altă localitate care a plătit tribut de sânge în Primul Război Mondial este Nadăşa, 29 de tineri din sat plecau pe front fără să se mai întoarcă înapoi. În cinstea lor a fost ridicat un monument în anul 1936, la iniţiativa credincioşilor şi a Bisericii, cu sprijinul doctorului Eugen Nicoară. Printre aceştia se numără şi Vasile Haba, memoria acestuia fiind păstrată vie de nepotul acestuia, Ioan Haba. “Pe moşul meu îl chema Vasile Haba, plecat pe front în Primul Război Mondial alături de alți mulţi consăteni. Cei mai mulţi dintre ei nu s-au mai întors acasă pierind pe front. În memoria lor, doctorul Eugen Nicoară, de la Reghin, a ridicat o troiţă. Ungurii când au văzut tricolorul românesc, cei de aici, nu cei din Ungaria, au dărâmat troiţa care nu mai există în ziua de azi, e doar monumentul. Din câte am auzit de la părinţii mei, era atunci jale mare, toţi feciorii au fost duşi pe front şi nici unul dintre cei care au plecat nu s-au mai întors. Bunicul meu, din câte ştiu, a luptat pe frontul din Galiţia, a fost luat prizonier, dar mai multe date nu cunosc. Când a plecat pe front a lăsat acasă trei copii, doi băieţi şi o fată, băiatul murind şi el în al Doilea Război Mondial şi a rămas doar tata şi cu o fată. Erau vremuri grele, lumea era foarte necăjită. Au fost duşi 39 de tineri bărbaţi la război doar din sat, de la noi, lucru care a lăsat o gaură mare. Lumea care a rămas se aduna la vale, plângea şi nu aveau ce să facă, ştiau că dacă au plecat pe front nu aveau să se mai întoarcă. Vestea morţii bunicului meu pe front a ajuns printr-o înştiinţare trimisă de pe front, pentru fiecare, care cum murea în război. Chiar dacă ştiau că merg la război, aveau un sentiment de datorie că merg să lupte împotriva duşmanului. Mergeau cu nădejdea că se vor întoarce, dar din păcate nu s-a mai întâmplat aşa”, povesteşte Ioan Haba.

 Cinste eroilor din Căcuciu şi Sânmihaiu de Pădure

Foto 2 - Monument eroi Serbeni Altă localitatea care compoletează tributul celor de pe Valea Beicii la Primul Război Mondial este Căcuciu, în centrul localităţii fiind ridicat un monument pentru cinstirea eroilor căzuţi, în anul 1936, la iniţiativa Bisericii şi a credincioşilor, urmaşi ai eroilor din Primul Război Mondial. Monumentul a fost renovat în 1946 când au fost trecuţi şi eroii căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial. Cinstire adusă celor căzuţi, o regăsim şi în localitatea vecină, Sânmihaiu de Pădure. În memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial din Sânmihaiu de Pădure a fost ridicat în 1936 un monument având înscris: “În memoria eroilor morţi pentru neam şi credinţă şi ţară” , unde sunt trecuţi cei 23 de eroi din Primul Război Mondial, la care se adaugă cei trei eroi din al Doilea Război Mondial

Amintiri despre eroul Ioan Oprea

În centrul localităţii Şerbeni, la loc de cinste, stă monumentul ridicat eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, tributul Şerbeniului la Primul Război Mondial fiind de 25 de eroi. Îm cinstea acestora a fost ridicat un monument în anul 1936. Printre cei care au plecat pe front şi nu s-au mai întors se află şi Ioan Oprea, memoria eroului fiind păstrată la loc de cinste de urmaşi. “Străbunicul meu a participat la Primul Război Mondial lăsându-şi acasă o fiică de un an şi nu s-a mai întors. Bunica şi străbunica mea au suferit foarte mult deoarece la vârsta de 21 de ani, bunica a rămas văduvă cu un copil în braţe. Îi păstrăm vie memoria străbunicului meu, pe locul în care dânsul a construit o casă veche eu am reuşit să înalţ alta şi să mă bucur de tot ce a făcut pentru părinţii mei. Nu ştim frontul pe care a murit, singura veste primită a fost cea a morţii sale pe front. Întregul batalion din care făcea parte a fost distrus şi a pierit pe front. Bunica mea, întotdeauna îmi spunea : tatăl meu este la mijlocul listei eroilor de pe monumentul din centrul satului şi să nu-l uiţi niciodată, când se face o slujbă la biserică să-l treci şi pe tata. I-am urmat sfatul, e mereu în mintea noastră, alături de soţul meu care m-a lăsat în urmă cu patru ani este pomenit mereu la slujbă”, spune profesoara pensionară Saveta Breşfelean, strănepoata lui Ioan Oprea, erou mort în Primul Război Mondial.

 

 

 

 

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close