Adevăruri incomode

După 15 ani de tranziție, societatea românească așteaptă încă multe răspunsuri. Câți au fost condamnați la moarte de regimul comunist între anii 1945-1989? Câți au fost executați fără condamnare? Câți arestați politici au fost în total? Câți au fost strămutați? Câți au fost deportați în URSS? Cei care ar putea răspunde la aceste întrebări nu sunt ascultați. Cei care au datoria să asculte și să mijlocească aflarea adevărului nu doresc acest lucru. În societatea românească există în momentul de față un imens hiatus. De ce tac autoritățile?

Simpozionul cu tema “Reconsiderații asupra istoriei, 1945-1989”, organizat de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, filiala Mureș și care s-a desfășurat la Grupul Școlar de Construcții “Constantin Brâncuși” în perioada 27-28 mai 2005, a prilejuit pentru toți cei prezenți, o întâlnire cu istoria. Pentru cei mai mulți o istorie trăită dramatic, pentru alții doar parțial cunoscută din lacunarele manuale de istorie, dar a căror lacune au început a fi acoperite în ultimii ani de o bogată publicistică. Organizatorii s-au simțit ofensați de faptul că, deși au fost invitate mai multe instituții din media mureșeană, cu excepția ziarului “Zi de Zi”, nimeni nu a onorat invitația la această manifestare, nici la conferința de presă din data de 26.05.2005 și nici în prima zi din cadrul simpozionului. Adevărurile nu numai că dor, dar cu siguranță sunt și incomode, iar mai presus de toate deranjează.

Comunicări interesante, atmosferă apăsătoare

Simpozionul a început pe data de 27.05.2005 cu o slujbă de pomenire la Monumentul foștilor deținuți politici din Parcul Eminescu. În prezența unor invitați din țară și din străinătate, pe parcursul celor două zile au fost susținute comunicări deosebit de interesante, printre care le-am remarcat în mod deosebit pe cele susținute de preotul protopop Ioan Roșca din Reghin (“Încălcarea drepturilor omului prin persecuția cultelor religioase”),

dr. Florin Matrescu, scriitor, cetățean german de origine română (“Regimul comunist, regim criminal”), prof. Nistor Man (“Experimentul comunist din România”), Ana-Maria Bucin (“Regimul de detenție din închisoarea Mislea”) și dr. Aurel Sabin Rusu (“Rezistența liceenilor mureșeni împotriva comunismului”). O prezență deosebită pe parcursul celor două zile a fost cea lui Gavrilă Ogoreanu, organizator al rezistenței armate din Făgăraș. A fost, de asemenea, prezent, dar pentru foarte scurt timp, Constantin Ticu-Dumitrescu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România. O atmosferă apăsătoare a caracterizat cele două zile ale simpozionului, fapt determinat cu siguranță de imaginile evocate în cuvintele lor, puține, sobre, dar sugestive, de toți cei care au trecut prin purgatoriul închisorilor comuniste. Pe parcursul acestor zile au fost prezentate cărți cu tematică vizând regimul concentraționar din România, iar pe holul Sălii festive a Grupului Școlar de Construcții “Constantin Brâncuși” au putut fi văzute lucrări expuse de elevii Liceului de Artă din Târgu Mureș, având aceeași tematică.

O persoană non grata

Prezența la simpozion a scriitorului german de origine română Florin Matrescu, autor al unei cărți fascinante și contestate, în același timp, “Holocaustul roșu”, a provocat un real interes din partea celor prezenți. “N-am cunoscut detenția. Eu am plecat din țară în anul 1980 și am devenit în scurt timp un membru activ al exilului românesc din Germania. Am plecat deoarece devenisem incomod pentru cel care îmi era șef la Spitalul municipal din București și pe care am avut îndrăzneala să-l contrez și să-l contest profesional de câteva ori”, a spus Florin Matrescu într-o discuție privată. “Era o nulitate, fost medic de lagăr de muncă, devenit director pe bază de dosar. Îl chema Fica și a fost socrul lui Sorin Oprescu, unul dintre liderii actuali ai PSD”, și-a continuat relatarea Matrescu. Potrivit acestuia, cartea pe care a

scris-o, “Holocaustul roșu”, și care “atacă” două mari probleme pe care le pune în relație, masoneria și comunismul, a avut până în prezent un destin paradoxal. Deși a cunoscut un succes nebănuit, cartea n-a ajuns în prea multe librării, fiind cumpărată direct din tipografii. Cu excepția lui Laurențiu Ulici, nici un alt critic literar nu a amintit această carte. “Subiectul abordat și afirmațiile cuprinse în carte sunt probabil prea îndrăznețe, chiar terifiante, și e mai comod să te abții, chiar mai comod decât să le combați”, a afirmat Florin Matrescu despre atitudinea criticilor, vis-a-vis de cartea sa. Destul de pesimist în finalul discuției, Matrescu a mai afirmat: “Ne-am prăvălit așa de mult, așa de jos și așa de repede încât nu știu zău dacă ne vom mai reveni vreodată ca popor”.

Simbol al rezistenței anticomuniste

O prezență care a impus un respect deosebit pentru toți cei veniți la simpozion, a fost cea a lui Gavrilă Ogoreanu, un simbol al rezistenței anticomuniste din România. După ce întregul său grup a fost lichidat de Securitate, Ogoreanu a reușit în mod miraculos să se salveze. Condamnat la moarte în contumacie, Ogoreanu a fost prins în 1976, după 26 de ani de la lichidarea grupului. A evocat cele trăite cu multă sobrietate și fără patimă. Nu-și explică cum, în cele două adeverințe de cazier judiciar eliberate de IPJ Brașov, în anul 2003 și 2005, mai figurează încă cu condamnare, deși normal ar fi fost ca la 15 ani de la revenirea la democrație, să fie reabilitat din oficiu. Simpozionul a fost emoționant și prin faptul că a prilejuit întâlnirea după mai mulți ani, a unor foști colegi de detenție politică. Din păcate, din ce în ce mai puțini.

Nicolae BALINT