Opiul, regele afganilor

La cinci ani de la izgonirea regimului taliban de tristă amintire, Afganistanul se confruntă cu o problemă de o gravitate pe care nimeni nu o anticipa în momentul eliberării de sub strânsoarea sufocantă a fundamentalismului islamic. Pe lângă faptul că a redevenit cel mai mare producător de opiu din lume, Afganistan numără în prezent un milion de consumatori de droguri, situație fără precedent în istoria acestei țări

De-a lungul istoriei, afganii au fost protagoniștii unei situații paradoxale: prevalându-se de conținutul textelor coranice care interzic toxicomania, dar nu emit vreo interdicție în privința producției de narcotice, ei au cultivat imense suprafețe cu mac fără să cadă în mrejele falsului extaz procurat de stupefiante. Mai mult, în 2001, ultimul an în care tali-banii s-au aflat la putere, Afga-nistanul a devenit, datorită metodelor radicale folosite de adepții mulahului Omar, un tărâm eliberat de flagelul drogurilor – de la peste 80 de mii de hectare de lanuri cu mac s-a ajuns la numai 7500, iar consumul de substanțe narcotice era, practic, inexistent.

Învinși de ispită

Între timp însă, lucrurile s-au schimbat radical. Nu numai că Afganistanul a ajuns să furnizeze 92 la sută din cantitatea de heroină prizată în Asia și Europa, dar locuitorii săi sunt pe cale să cedeze ispitelor care răsar din mijlocul celor peste o sută de mii de hectare cultivate cu mac în prezent. Potrivit datelor culese de ONU în cadrul primului studiu național privind consumul de droguri în Afganistan, la nivelul țării există aproape 50 de mii de dependenți de heroină, 150 de mii de persoane care fumează opiu și alți peste 500 de mii de oameni înrobiți hașișului. Numai în capitala Kabul numărul consumatorilor de heroină s-a dublat din 2003, ajungând la 14 000. Aceste cifre i-au alarmat atât pe oficialii ONU cât și pe cei locali. Astfel, Elisabeth Bayer, fost membru al Biroului Națiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor și Crimei în Afganistan, a declarat că “pentru afgani, abuzul de droguri a devenit o mare problemă. Nimeni nu credea că dependența de stupefiante este atât de răspândită”, în timp ce ministrul sănătății pu-blice, Amin Fatimie, a precizat că “pentru cei din Occident, aceste cifre s-ar putea să nu spună prea multe. Dar pentru mine reprezintă un număr mare. Este un avertisment”.

Inițial, s-a crezut că explozia ratei toxicomaniei în primii ani de după plecarea de la putere a taliba-nilor s-a datorat afluxului mare de refugiați întorși din taberele din Pakistan și Iran, unde consumul de heroină pe cap de locuitor este cel mai ridicat din lume. Cu toate acestea, chiar și după ce numărul celor întorși a scăzut, rata toxicomaniei a continuat să crească. Se estimează că, la această oră, aproximativ 12 la sută din totalul bărbaților afgani utilizează diverse tipuri de derivate ale opiului. “Refugiații constituie doar o parte din acest număr”, susține Elisabeth Bayer, care a constatat, la fața locului, că în multe sate din nordul Afganistanului întreaga populație este dependentă de droguri. Până și femeile care se ocupă cu țesutul covoarelor iau opiu pentru a-și alina durerile musculare do-bândite în urma orelor nesfârșite petrecute în fața gherghefului, iar mamele îl administrează copiilor lor pentru a-i ține liniștiți. Ceea ce este și mai îngrijorător, susține fostul re-prezentant ONU, este că “nu există nicio educație, nici o informație în privința daunelor pe care le provoacă opiul. Oamenii de aici au fost traumatizați. Dacă găsesc vreo substanță care să le ușureze sufe-rința, o vor lua”.

O bătălie pierdută

În ciuda operațiunilor anti-drog întreprinse de guvernul de la Kabul și de armata americană, rezultatele sunt cu mult sub așteptări. Pentru prima dată, centre de rafinare performante a opiului au fost puse în funcțiune în Afganistan, făcând din heroină un produs din ce în ce mai ieftin și mai ușor de găsit. Doctorul Tariq Suliman, directorul Centrului Nejat, unul din cele trei centre de reabilitare a toxicomanilor din capitală, este neliniștit de predominanța heroinei de înaltă puritate pe piața drogurilor: “Înainte, puteai găsi doar “zahăr maro” (referire la heroina nerafinată care trebuie dizolvată în suc de lămâie, mai degrabă decât în apă, pentru a putea fi injectată). Acum văd pacienți care folosesc cristale. Nu au un efect atât de dur asupra corpului, dar creează o dependență mult mai mare.” Rata galopantă a toxicomaniei este în-soțită de o creștere la fel de accele-rată a numărului cazurilor de SIDA. Ministerul sănătății estimează că jumătate din cei 2000 de bolnavi infectați cu HIV și cele 61 de cazuri confirmate de SIDA au fost cauzate de transmiterea pe cale intravenoasă a virusului. Acest lucru nu reprezintă o surpriză pentru doctorul Tariq Suliman, care spune că, în multe cazuri, se întâmplă ca până la zece toxicomani să folosească aceași seringă. Nejat Center și câteva organizații neguvernamentale stră-ine au început distribuirea de prezervative și seringi de unică folosință în locurile în care se adună narcomanii, dar oficialii sunt conștienți că astfel de acțiuni nu reprezintă decât o soluție pe termen scurt. În plus, cu doar zece paturi în dotare (în toată țara există mai puțin de 200 de paturi pentru reabilitarea drogaților), Centrul Nejaf este foarte departe de a satisface cererile de tratament existente. La aceste neajunsuri se adaugă lipsa banilor și a metadonei, substanță eficace în tratarea simptomelor de sevraj. De altfel, chiar și în cazul bolnavilor îngrijiți medical, rata succesului dezintoxicării se situează undeva între 20% și 35%. Pentru doctorul Suliman, perspectivele sunt sumbre:” Suntem în prima linie a bătăliei împotriva dependenței, dar pierdem războiul”.

La fel de pesimist este și Bagh Ali Mardan, un toxicoman de 27 de ani din Bamiyan, care a încercat să renunțe la droguri de câteva ori, dar nu a reușit să-și învingă dependența. Singura sa dorință este ca tânăra generație să nu se lase acaparată de viciul narcomaniei:”Este o problemă mare pentru Afganistan, mult mai gravă decât terorismul sau talibanii. În război, dacă dușmanul te ucide, mori o singură dată. Dar dependența de droguri ucide viitorul”.

Ioan BUTIURCÄ‚