Ziua Gimnaziului de Stat „Cornel Regman” din Daneș

La sfârșitul săptămânii trecute, vineri 21 noiembrie 2008, a fost marcată în mod festiv Ziua Gimnaziului de Stat „Cornel Regman” din comuna Daneș, județul Mureș. La manifestare au participat doamna Zorina Regman, soția criticului literar Cornel Regman, Nicolae Mosora, primarul comunei Daneș, Cristian Cristea, viceprimarul comunei Da­neș, foste și actuale cadre didactice al școlii. „Începând de astăzi școala noastră va avea o zi de naștere. În fiecare an vom sărbători în data de 28 noiembrie ziua numelui școlii. Să purtăm cu cinste numele criticului literar Cornel Regman care s-a născut în Daneș și a urmat școala tot în Daneș și care a dus mai departe numele satului cu cinste.”, a spus Maria Mureșan, directoarea Gimnaziului de Stat „Cornel Regman”. Cu acest prilej elevii școlii au primit câte o cravată vișinie pe care este înscris numele școlii și care va face parte din ținuta obligatorie. În semn de recu­noaștere pentru sprijinul acordat școlii, cât și în calitate de foști elevi, directoarea Gimnaziului de Stat „Cornel Regman” a înmânat câte o cravată și primarului și viceprimarului comunei Daneș.

Școala generală din Daneș poartă numele criticului și istoricului literar Cornel Regman, născut în data de 28 noiembrie 1919 în comuna Daneș. S-a stins din viață în data de 14 iulie 1999 la București. Cornel Regman a aparținut uneia dintre cele mai greu încercate generații de intelectuali români, a făcut parte din Cercul de la Sibiu, fiind coleg cu Nicolae Balotă, Radu Stanca, Ion Negoițescu, I.D. Sârbu, Ștefan Augustin Doinaș, Ovidiu Cotruș, Eta Boeriu, Eugen Todoran, nume importante ale culturii române, care în anii de mari privațiuni nu au abdicat și au slujit, fiecare după puterile lui, limba si spiritul românesc. Cornel Regman a absolvit, în 1942, Facultatea de Litere și Filosofie a Universității „Regele Ferdinand” din Cluj, mutată temporar la Sibiu. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza „Agârbiceanu și demonii” în anul 1973. A fost redactor la ESPLA, cercetător la Institutul de Lingvistică, conferențiar universitar la Institutul Pedagogic din Constanța, precum și redactor la revistele „Viața românească” și „Tomis”, unde a susținut cronica literară.

Prezentă la Daneș, la festivitatea prilejuită de Ziua Gimnaziului de Stat „Cornel Regman”, doamna Zorina Regman, soția lui Cornel Regman, a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări.

Reporter: Stimată doamnă Zorina Regman, spuneți-ne câteva cuvinte despre viața și activtatea regretatului Cornel Regman, al cărui nume îl poartă școala din Daneș…

Zorina Regman: L-am cunoscut pe Cornel în anul 1950 la Cluj unde mi-a fost asistent la facultate. De atunci am fost colaboratori amândoi și redactori la revista Steaua unde ne-am cunoscut mai bine și ne-am căsătorit în anul 1953. Eu sunt din Turda, acolo m-am născut și tot acolo am făcut și liceul, după care am urmat facultatea de filologie la Cluj, deci am fost amândoi de aceeași breaslă. Ne-am înțeles perfect pentru că aveam și aceeași profesie, acealeași gusturi și înclinații. Am trăit împreună până în anul 1999 când a murit Cornel. Nu împlinise 80 de ani, mai avea puțin până împlinea 80 de ani și până intra în noul secol, dar așa a fost să fie. Ne-am mutat în București odată cu ceilalți prieteni și colaboratori ai fostului seminar de estetică din Sibiu condus de Liviu Rusu și de Lucian Blaga, acel cerc literar despre care astăzi se vorbește tot mai mult pentru că mult timp au fost persecutați. Ei au trebuit să se mute, și noi am fost siliți să ne mutăm la București, adică Negoițescu, Balotă, Doinaș, Sârbu și alții din cercul literar. Am rămas toată viața cu acest cerc, împreună am trăit dar din păcate toți

s-au prăpădit. Au fost și vremuri grele pentru că nu aveai deloc o deschidere spre occident.

Reporter: Dar cu toate încorsetările vremii a reușit totuși să scrie și să se afirme…

Zorina Regman: Lui Cornel i-a apărut primul volum abia când a împlinit 47 de ani, deși scrisese încă din 1940 când publicase La curțile dorului, la revista cercului literar de la Sibiu și la Lucefărul, la România Literară, apoi la revista Tomis unde făcea cronica literară, pentru că el a fost de fapt mai mult cronicar literar. Aceasta a fost și vocația lui încă din liceu unde l-a avut profesor pe Ion Chinezu, un excelent profesor de română și un stimulator de talente, și datorită lui a pornit pe această cale care a fost singura cale pe care și-a dorit-o și pe care a dus-o până la capăt. Cornel a fost un cronicar literar în primul rând, și chiar și în perioada proletcultistă trebuia să scrie, pentru că era cronicar literar, și a scris despre toate cărțile mai importante ale acelui timp, căutând totuși să scoată în evidență ta­lentul unor autori sau criticându-i și atrăgându-și asupra lui deseori supărarea colegilor care nu suportau critica lui. Critica lui Cornel Regman era absolut profesionistă, obiectivă, și cred că era singurul care citea până la capăt o carte sau chiar o citea de două ori. Cărțile pe care le-a citit sunt toate cu însemnări iar cronicile le scria foarte greu, el scria doar o cronică literară pe lună, dar aceea cuprindea și părerea confraților pe care de multe ori îi critica pentru că fie nu citiseră cartea ca lumea fie exagerau în laude, ceea ce nu-i plăcea. El avea acest spirit al lui Titu Maiorescu de a fi obiectiv și de a nu încuraja non-valorile și mediocritățile.

Reporter: Considerați că după anul 1989 lucrurile s-au schimbat în bine în această privință?

Zorina Regman: Perioada imediat de după revoluție a fost benefică și a putut să scrie și să publice aproape în fiecare an un volum de cronici. În afară de volumele de cronici, pe care el le-a numit explorări critice, a scris și despre clasicii români, Bolintineanu, Alecsandri, Junimea, fie în prefețe fie în ediții. În curând sper să apară la Cluj, la editura Casa cărții de știință, volumul lui care a mai fost publicat la Editura Eminescu, dar care nu fost deloc răspândit, volum intitulat „Întâlnire cu clasicii”. Această lucrare îl arată pe Cornel Regman și ca un istoric literar, nu numai ca pe un critic literar, deși el era împotriva istoriilor literare. El spunea că istoria literară nu scoate în evidență cu adevărat valoarea ci aplatizează sau exagerează.

Reporter: Care era legătura lui Cornel Regman cu satul în care s-a născut?

Zorina Regman: Cornel Regman iubea Daneșul foarte mult, aici a trăit mama lui până târziu și este legat de Daneș și prin bunici și străbunici. Bunicul lui era un fel de cărturar al satului, citea abecedarele de altădată, citea cărțile care apăreau atunci pentru uzul țăranilor, era un om cu dragoste de carte. Și mama lui Cornel, Victoria Regman, citea Tolstoi, citea Dostoievski, era o femeie foarte inteligentă. Cât a trăit ea noi veneam mereu de la București să o vizităm. Acum mai venim doar în vacanțe și locuim în casa ei din Daneș. Fiul meu Ștefăniță Regman, care este profesor de portugheză și de engleză în Franța încă de pe vremea lui Ceaușescu, ține mult la această casă și nu vrea să schimbăm nimic la ea, deși nu e o casă tipic țărănească. Așa că totul este în casă așa cum a fost, am pus doar o placă comemorativă în amintirea lui Cornel Regman.

Reporter: Ce părere aveți despre faptul că școala din Daneș poartă numele soțului dumneavoastră?

Zorina Regman: Directoarea Maria Mureșan a pregătitit această zi cu multă dragoste și însuflețire, și este o persoană foarte activă în direcția îmbunătățirii școlii și a activităților școlare care se desfășoară aici. Cred că este extrem de benefică și de bi­nevenită noua conducere a școlii și mă simt onorată că școala din Daneș poartă numele Cornel Regman.

Reporter: Vă mulțumim mult pentru amabilitate! (S.G.)