Papiist, IT-ist de elita în Bangkok

Mircea Cantar, un târgumuresean în vârsta de 29 de ani poate fi considerat, pe buna dreptate, unul din putinii “pionieri” români plecati pe continentul galben. Fost absolvent al Colegiului National “Alexandru Papiu Ilarian” si al Universitatii “Dimitrie Cantemir”, sectia Finante Banci Contabilitate, Mircea detine în prezent functia de manager de proiect în cadrul firmei Inetasia Solutions Ltd. din Bangkok, Thailanda, care ofera servicii web cum ar fi dezvoltarea de site-uri si portaluri, precum si servicii de online marketing si analiza traficului. Firma este distribuitor oficial în 12 tari din Asia pentru Webtrends Analytics, lider în analiza traficului pe internet.

Din Târgu-Mures la Bangkok

Pasionat de calculatoare de când se stie, Mircea a simtit întotdeauna o atractie irezistibila pentru domeniul IT. “Lucrez de mai mult de zece ani în IT dar cu legaturi strânse cu viata economica, nu doar pur IT. În România din 2002 pâna în 2005 am lucrat la Banca Comerciala Carpatica pe pozitia de informatician. Da … stiu ca studiile mele nu prea au legatura cu IT-ul dar pozitia asta mi-a dat sansa de a lucra cu toate departamentele bancii si m-a facut sa înteleg cum functioneaza o banca atât pe ansamblu cât si în cele mai mici detalii. În ansamblu sunt foarte multumit de experienta aceasta”, ne-a explicat Mircea. În anul 2005, el a decis sa paraseasca România nu din considerente financiare, ci mai degraba dintr-un impuls de a cunoaste cât mai multe despre cultura asiatica. “Povestea plecarii… sincer nu stiu daca am o poveste sa spun sau e doar ceva ce am simtit ca trebuie sa fac. Fiind în România, traind în România tot ce stiam despre Asia era de la televizor, internet sau alte articole scrise. Într-un fel ma fascina, în alt fel ma gândeam ca totusi nu am nici cea mai mica idee despre ce se întâmpla în Asia si asta din toate punctele de vedere. Cred ca atât familia cât si prietenii nu m-au crezut ca o voi face desi i-am anuntat cu ceva timp înainte de intentiile mele”, îsi aminteste Mircea despre momentele de dinaintea plecarii.

A învatat graiul thailandez

Ajuns în Bangkok, târgumureseanul a gasit o cu totul alta lume, mult diferita de modelul european de trai. “Adaptarea nu a fost usoara, cultura, stilul de viata sunt diferite în Thailanda în comparatie cu România. Bangkokul e un oras imens, aglomerat, poluat atât climatic cât si sonor… si totusi, cu toate astea are sarmul sau, are parti frumoase, interesante pe care oricât ti le-ar povesti cineva nu se pot cuprinde în vorbe”, marturiseste Mircea, unul din putinii români, exceptând turistii, din capitala thailandeza. “Sincer sa fiu singurii români cu care m-am întâlnit sunt angajatii de la ambasada României pe care tin sa-i salut si sa le multumesc pentru suportul acordat. Alti români nu am întâlnit nici din greseala si nu am cunostinta cum ca ar fi pe aici”, spune Mircea.

Fiind o persoana sociabila si deschisa catre noi experiente, Mircea a fost “adoptat” rapid de catre noii sai colegi, mai ales ca s-a încapatânat sa învete cuvinte si expresii thailandeze, pentru a comunica mai eficient cu bastinasii. “Thailandezii în principal sunt prietenosi, chiar daca limba engleza se cunoaste doar în zonele turistice. Învatând un pic din limba lor mi-a dat posibilitatea, pe lânga a ma face înteles, sa înteleg o parte din cultura lor, sa înteleg comportamentul si actiunile lor. Limba unei tari, expresiile folosite, situatiile în care anumite cuvinte sunt folosite îti dau posibilitatea de a întelege si de a avea raspunsuri la o multitudine de întrebari cu privire la comportamentul locuitorilor respectivei tari sau zone”, explica Mircea.

Fascinat de Asia,

deranjat de poluare

În ceea ce priveste diferentele dintre modul de lucru din România si cel asiatic, Mircea este de parere ca asiaticii au cultul muncii mult mai dezvoltat decât europenii. “Ca si piata, ca si dezvoltare, ca si dinamica e ceva fantastic, toate se întâmpla asa de repede, totul se dezvolta si ia amploare, e mult mai dinamic în comparatie cu ce eram obisnuit în România. De asemenea, este mult mai competitiv, în toate sectoarele de activitate. Concurenta e mare, de la angajat la angajator si pe toate fronturile”, spune Mircea, multumit totusi de nivelul de trai din Thailanda. Capitala, Bangkokul, e un oras în care nivelul de trai este ridicat, nivelul de securitate este rezonabil, doar poluarea e, dupa parerea mea, cam la limite înalte. De fapt, un studiu de acum doi-trei ani situeaza Bucurestiul si Bangkokul pe pozitii foarte apropiate din punct de vedere al nivelului de trai. Dupa cum am mai spus, nu am venit aici pentru ca în România nu mi-a placut sau pentru a cauta un nivel de trai mult superior. Totusi, recunosc ca aici e un pic mai avantajos cu toate ca, si aici, preturile cresc mult mai repede decât salariile. Se pare ca e o tendinta mondiala mai ales din cauza scumpirii carburantilor”, crede Mircea.

Aventura vietii,

în jungla cambodgiana

În urma cu doi ani, Mircea a trait aventura vietii pe tarâm asiatic. Totul s-a petrecut la sfârsitul lunii iulie, când a trebuit sa se deplaseze în Laos, pentru a obtine o viza noua de sedere în Thailanda. “Fiind în Laos, în capitala tarii Vientianne, cu prietena mea (n.a. thailandeza) , totul a început bine, locul e frumos, primitor, nu e scump si cu mâncare buna. Partea ciudata a fost când cei de la Consulatul Thailandei au hotarât sa nu îmi dea viza pentru a intra înapoi în Thailanda. Din Laos nu ma puteam întoarce direct în România, deci a trebuit, în decurs de doua-trei ore, sa gasim o solutie pentru viza mea. Ca si alternative aveam Vietnam si Cambogia. Vietnamul era mai departe si cu posibile complicatii, deci am ales repede varianta a doua. Planul a fost sa trecem din Laos în Cambogia, sa primesc viza în Phnom Penh si sa ne întoarcem în Thailanda, în Bangkok”, îsi aminteste Mircea.

Dupa o noapte de odihna si o vizita la un internet-cafe pentru a afla informatii despre noua destinatie, despre care stia doar din filme, Mircea si prietena sa au început inedita calatorie prin jungla asiatica. “Având o harta imprimata, am plecat spre Pak-Xe în sudul Laosului si apoi spre Cambogia. Pâna în Pak-Xe am luat un autocar si am calatorit toata noaptea pe o ploaie torentiala. Dimineata ploaia a încetat, am ajuns la destinatie si am cautat un alt mijloc de transport pentru a ne duce în Phnom Penh, capitala Cambogiei”, se destainuie Mircea.

Neexistând servicii oficiale de transport, cuplul a apelat la servicii particulare. Desi pretul cerut pentru trecerea granitei spre Phnom Penh a fost unul piperat, nu era loc de negociere, deoarece alta oferta nu era. “Am calatorit pe drumuri de padure, drumuri neasfaltate pâna la granita dintre Laos si Cambodgia care e în padure. O bariera, o cabana de lemn si câtiva militari cu arme automate compuneau tot decorul. Nu vorbeau limba engleza dar stiau sa citesca pasaportul. S-au uitat aproape cinci minute la pasapoartele noastre, cinci minute în care se uitau când la noi când la pasapoarte si tot ce auzeam era ciripitul pasarelelor în padure în contrast cu metalul armelor automate din fata ochilor nostri. A fost un moment interesant … nu pot spune de frica, pentru ca eram mult prea obositi pentru a ne fi si frica, si am ajuns mult prea departe pentru a ne opri”, îsi aminteste Mircea.

În cele din urma militarii le-au înapoiat pasapoartele stampilate si calatorii au intrat în Cambodgia, unde au rezolvat problema vizei.

“Nu îmi pare rau ca am fost nevoit sa vizitez Cambodgia, pentru ca este plin de istorie acolo. E o tara saraca, mai saraca decât mi-am putut imagina din ceea ce vedeam la televizor. Am vizitat obiective turistice din capitala precum si vestitele temple din Ankor, ruine ale unei civilizatii demult apuse, dar pline de istorie, de acel magic asiatic. Bineînteles ca m-am simtit mult mai relaxat de cum am pus piciorul pe teritoriul thailandez. Între Thailanda si tarile învecinate Myanmar, Laos si Cambogia diferentele sunt enorme”, conchide Mircea, care ne-a marturisit ca nu trece o zi în care sa nu se gândeasca la România si la Târgu-Mures. “Îmi e dor de prieteni, de familie, de… catel si sper sa revin în curând în tara”, a încheiat Mircea, care asteapta cu nerabdare viitorul concediu, pe care doreste sa si-l petreaca – evident – în România.

Alexandru TOTH