UE ne ia pâinea

Brutăriile și micii producători de carne sau produse de panificație vor dispărea pe capete, după 1 ianuarie 2007. Cauza o reprezintă noile norme europene, care ridică standardul de calitate și condițiile de producție la cote prea înalte pentru mulți din cei care trăiesc din vânzarea produselor alimentare. Marii câștigători sunt firmele care au făcut investiții majore în tehnologie și spațiul de producție.

Acquis-ul comunitar în ceea ce privește produsele alimentare a fost adoptat în România. Singura problemă rămasă nerezolvată este aplicarea legilor. România are termen abia până în 2007 să pună în aplicare toate normele. Cu alte cuvinte, în momentul 1 ianuarie 2007, toți cei care nu se încadrează în noile norme vor muri, din punct de vedere financiar.

“În ceea ce privește măsurile legate de insecuritatea produselor, legislația ce transpune acquis-ul a fost în mare parte adoptată. Capacitatea administrativă este corespunzătoare, dar sunt necesare în continuare îmbunătățiri ale echipamentelor tehnice”, se arată în Raportul Comprehensiv de Monitorizare pentru România, din 2005. Acest lucru înseamnă că atât Ministerul Sănătății cât și Ministerul Agriculturii au impus legile care să ne aducă, din acest punct de vedere, la același nivel cu cel din Uniunea Europeană. Numai că aceste legi drastice sunt încă aplicate cu indulgență, pentru că, dacă ar fi aplicate pentru toți prorudcătorii, ar aduce un val uriaș de falimente atât în rândul firmelor, cât și în gospodăriile țărănești. Legile UE sunt atât de dure, încât puțini din producătorii alimentari au puterea să afirme că vor rezista pe piață, după aderarea României.

Probleme cu spațiul

Normele europene în domeniul producției alimentare se referă nu numai la igienă, ci și la organizarea spațiului de producție sau la protecția muncitorului. Astfel, firmele care produc pâine sau carne trebuie să se înscrie în anumite standarde minime în ceea ce privește spațiul de producție, tehnologia folosită, care să asigure calitatea, precum și o serie de alte elemente care decurg din cerințele de calitate și transport ale produselor.

“Normele UE stabilesc un anume spațiu pe cap de lucrător. Sunt niște norme care te obligă să îți mărești capacitatea de producție, de aceea noi am făcut și încă facem acest lucru. Noile reglementări stabilesc ca firma producătoare să aibă spălătorie, laborator și o serie de alte utilități, pentru care este necesar un spațiu mare de producție. De aceea, patronii care nu vor reuși să se adapteze, vor muri”, arată Vasile Presecan, director general al Trans Agape, una din cele mai importante firme de panificație din Transilvania. Presecan consideră că Guvernul poartă vina pentru dispariția multora din micii producători din domeniul alimentar.

“Vor muri multe brutării. De altfel, unele au fost deja închise, pentru că nu respectă normele de igienă. Sunt norme de producție drastice, iar noi eram cu mult în urma Europei, din acest punct de vedere. Am avut un timp foarte scurt să le punem în aplicare, iar aici vina pică pe Guvern și pe cei care au făcut negocierile”.

Negociere slabă

Majoritatea capitolelor, inclusiv libera circulație a mărfurilor, au fost negociate sub guvernare PSD, de negociatorul șef Vasile Pușcaș. România nu a obținut avantaje de care alte state membre se bucură încă, în ceea ce privește standardele privind producția de alimente. Astfel, integrarea în UE, din 2007, aduce cerul peste capul micilor producători, care nu au timp și resurse să respecte noile norme europene. Vasile Presecan consideră că România trebuia să ceară termene de amânare mult mai mari, pentru ca micii întreprinzători să aibă o șansă pe piață. “Germanii au obținut amânare până în 2010, pentru aceste norme din domeniul producției alimentare. La noi, termenul este 2007, total insuficient pentru majoritatea producătorilor”, arată patronul Trans Agape.

Drumurile dau bătăi de cap

Pasul 2007 și dispariția multora din brutării sau abatoare care nu respectă normele europene va trebui acoperit de cei care au puterea să facă față valului uriaș al integrării. Marii producători se bucură de deschiderea unor noi piețe, mai ales pe spațiu rural, însă se lovesc de o mare piedică, drumurile. Pentru a transporta pâinea, carnea sau ouăle la sute de kilometri, ai nevoie de drum întins, de autostrăzi și trafic zero. Ceea ce în România lipsește, deocamdată. Normele privind producția alimentară intră în vigoare în 2007, însă drumurile vor arăta “european” abia peste 20 de ani.

“La o capacitate de producție mare, poți transporta pâinea până pe distanțe foarte mari. Însă numai dacă îți permite infrastructura. În Germania, producătorii de pâine vând produsele pe o rază de 3-400 de kilometri. Noi ducem pâine la Făgăraș și la Mediaș. În acest moment, nu poți livra pâine din Sibiu în București decât dacă prinzi zile fără trafic și ai drum bun”, afirmă Vasile Presecan. Acesta consideră că performanțele din Germania, ale producătorilor de alimente pot fi egalate în România, în timp. “Dacă infrastructura se va pune la punct, vom putea vinde prin magazine proprii, la 300 de kilometri distanță”, mai arată Presecan.

Comoara din sate

Dispariția unor brutării va lăsa loc pe piață pentru cei tari. Inclusiv pentru firme străine, care se arată interesate să deschidă spații de producție în România, tocmai pe acest considerent, că “nu mulți vor rezista”. Satele și localitățile din jurul orașelor, unde există ceva producători locali, vor apela la capacitatea de producție și transport a celor autorizați de Minister.

“Concurența va fi strânsă, însă mă întreb ce se va întâmpla pe zona rurală. Aici vor dispărea mai toate brutăriile. Pâinea și alte produse alimentare sunt produse acum în condiții inimaginabile. După 2007, se va crea un gol pe piață, care va fi umplut de cei care au capacitatea de producție și transport necesară”, arată Presecan.

Prin urmare, integrarea va aduce nori negri peste micii producători, peste brutăriile din comune și localitățile mici, dar va umple buzunarele managerilor care au știut să privească spre oportunitățile aduse de integrare. “Am știut din timp de normele europene și ne-am pregătit ca atare. Am făcut mereu investiții și am adus tehnologii. Dacă noi, care suntem printre cei mai importanți producători alimentari din Transilvania, nu putem să ne adaptăm la normele UE, atunci cine poate? Vor urma vremuri grele pentru mulți”, mai spune directorul Trans Agape.

Reguli stricte la carne

Normele europene își fac simțită prezența și în rândul producătorilor de carne, cu toate că legea încă nu se aplică pentru toți, deocamdată. Acum, mai mult de jumătate din cantitatea de carne de porc produsă în România nu trece prin lanțul comercial oficial. După aderare, carnea, indiferent dacă este de miel sau porc, nu va mai putea fi comercializată decât de către abatoare autorizate. Ciobanii și țăranii care au încă obiceiul de a tăia porcul după metodele tradiționale și a se duce cu el în târg, se vor trezi legați la mâini de normele europene. Nici producătorii industriali nu stau prea bine. Aceștia au nevoie de investiții majore pentru a putea atinge standardele de calitate și igienă impuse de UE.

“Noi deja am făcut investiții în acest sens și ne declarăm mulțumiți de rezultate. Siguranța alimentară este o prioritate și dacă vrem să mai existăm pe piață și după integrarea în Uniunea Europeană, trebuie neapărat să respectăm toate regulile impuse de ei”, declară reprezentantul departamentului marketing al companiei IndLacto Mureș.

România importă, în acest moment, aproape 40 la sută din carnea de porc vândută.

Laurențiu PARNICÄ‚

Vlad ZAHARAGIU