Paradisul florilor

“Mi s-a cam încheiat termenul de garanție”, spune zâmbind Vasile Nagy, fostul învățător din sat, care se odihnește pe băncuța de lemn din grădina casei din Săbed. La 84 de ani este săteanul cu cei mai mulți copii. A fost învățător timp de 42 de ani și, cu toate problemele de sănătate, își păstrează mina de povestitor. Soția îi stă alături mereu. Ileana Nagy a fost și ea învățătoare timp de 36 de ani, alături de soțul său. Acum, cea mai mare plăcere pe care cei doi o au sunt cei trei nepoți, dar și grădina, de care au grijă cu sfințenie.

Săbed, satul noroios de la câțiva kilometri de Râciu, se transformă în fiecare primăvară într-o oază cu flori. Lalele, liliac, bujori și stânjenel, toate sunt îngrijite cu dragoste de ani buni. “Oamenii au mai văzut și ei că este nevoie de o anumită artă și în grădină și de câțiva ani lumea se ia practic la întrecere, cine are cea mai frumoasă grădină”, povestește Ileana.

Adăpost de oraș

“Pe vremuri, în sat erau doar vreo trei-patru familii cu situație materială excelentă, restul erau pe la mijloc”, povestește bătrânul învățător. Acesta își amintește una dintre zicalele preferate de tatăl său: “Băiete, avem de toate, numai bani nu! De fapt tata avea dreptate, pentru că pe vremea aia lumea care muncea avea legume, fructe, carne și lapte. Altceva nu trebuia”, spune Vasile, care vede cum lucrurile s-au schimbat considerabil în ultimii ani. “Încă de pe vremea lui Ceaușescu au tot plecat mulți din sat. Majoritatea erau care nu vroiau să lucreze la CAP”, spune Ileana. Satul numără 350 de familii, din care doar șase sunt mixte, români și maghiari, restul fiind în totalitate maghiari. “Sunt și țigani mulți acum, au venit aici cei care și-au vândut apartamentul pentru că nu aveau destui bani pentru a-l întreține. Acum lucrează și ei ce pot”, explică bătrâna.

Piața de luni

Sătenii cu stare au la dispoziție toate utilitățile moderne, dar, cu toate acestea, Ileana Nagy spune că “satul este îmbătrânit”. Oamenii se ocupă și acum cu agricultura, iar în fiecare luni merg la piața din Râciu pentru a-și vinde marfa. Unul dintre lucrurile pentru care sunt extrem de cunoscuți cei de aici sunt fructele: “Încă de mult creștem soiuri pure, sănătoase tun, care nici nu trebuie date cu soluții d-ăstea chimice. Copacul din curtea casei l-am plantat cu tata. Are acum 50 de ani”, spune fostul învățător.

Preotul cu zece copii

“Pe vremuri era un preot în sat care a vrut să dea exemplu de viață sătenilor. Și și-a crescut cei 10 copii din munca lui. Acum, nici măcar preoții nu mai au mai mult de doi copii”, spune cu tristețe bătrânul. Una dintre nepoate va pleca la Strasbourg,

în timp ce nepotul este portar în Divizia C de fotbal. Cei doi bunici păstrează în toată casa amintiri pline de viață despre trecut, dar și dovezi ale prezentului. “Pe vremuri, se organizau multe baluri. De exemplu, Balul culesului era cel mai frumos. Se făcea toamna. Mai erau, apoi, obligatoriu, Balul de Anul Nou și cel de Crăciun”, spune zâmbind Ileana. Acum școala din sat are tot mai puțini elevi, iar Căminul Cultural este folosit pentru discoteci și nu baluri. Sătenii au rămas de-a lungul timpului credincioși. Satul are două biserici impresionante. Cea unitariană e sus, pe deal, iar cealaltă, cea reformată, este momentan în renovare.

Un sat rupt practic de lume, ascuns de un deal și munți de flori. Miros de liliac și bujor. Amintiri și dragoste de viață. Toate simțite de fiecare din locuitorii Săbedului. Pe mulți îi întâlniți la Râciu, în piață, lăudându-și marfa.

Corina ALBOTA