AZO, în corzile GAZPROM și ale sindicatelor

Se închide sau nu combinatul? Rãspunsul la sfârșitul lunii

Cine a detonat bomba socialã la AZO? GAZPROM Rusia, sindicatele mânã în mânã cu patronatele, Guvernul român? Întrebãri și ipoteze la care ZIARUL de Mureș încearcã sã vã rãspundã

l Decizia (amânatã din martie) luatã marți de patronii turci, cu cetãțenie luxemburghezã, de la Transworld Fertilizers, lasã pe drumuri aproape 3000 de familii ale salariaților l Bugetul Târgu Mureșului va pierde zeci de miliarde încasate de pe spatele Combinatului l Paradoxal: autoritãțile locale și naționale, atitudine taciturnã fațã de problema socialã de la AZO

Acționarul majoritar al AZO, luxemburghezii turci de la Transworld Fertilizers Holding, au luat marțea trecutã decizia de a închide pe perioadã nedeterminatã combinatul, decizie care a mai fost dezbãtutã și în AGA extraordinarã din 17 martie acest an. Dincolo de bomba socialã detonatã, AZO producând de acum aproape 3000 de șomeri, nu putem sã nu ne întrebãm care sunt rațiunile pentru luarea unei mãsuri atât de radicale, în condițiile în care societatea a raportat profit de 130 de miliarde de lei, obținut pe fondul majorãrii prețului la gaz metan cu 20% și a scãderii prețului la îngrãșãminte pe plan mondial. Care este logica alocãrii unor fonduri uriașe investițiilor în protecția mediului, sumele cheltuite pânã acum cifrându-se la 14 milioane de dolari?

Acționari radicali

Marțea trecutã, Transworld Fertilizers Holding, acționarul majoritar al AZO, a votat în cadrul ședinței AGA Ordinarã și Extraordinarã pentru închiderea combinatului. “Ostilitãțile” s-au desfãșurat dupã principiile unei narațiuni care a avut de toate: introducere, intrigã, punct culminant și deznodãmânt. Introducerea a reprezentat-o ședința ordinarã a AGA, în care acționarii au votat șase hotãrâri din care patru cu efecte directe asupra salariaților și a activitãții combinatului. Turcii au hotãrât cã activitatea de asistențã stomatologicã și de fizioterapie va înceta, în timp ce cheltuielile pentru controlul medical periodic vor fi reduse la minim. De asemenea, salariații AZO au rãmas și fãrã cele 20-22 de tichete de masã suportate de patronat, dupã votul din ședința AGAO. Ultima decizie de impact, inclusiv asupra noastrã, a târgumureșenilor, este stoparea programului de investiții – toate vizând protecția mediului – care urmau sã se finalizeze în acest an.

Iar dacã am depãșit momentul introducerii, sã vedem care a fost intriga. Sindicatul Alternativa 2002 a acționat patronatul în judecatã pentru a forța mâna acestuia pentru aplicarea majorãrii de 9.5% la salariu, procent aprobat prin contractul colectiv de muncã pe ramura chimie-petrochimie. Așa ca fapt divers, procesul a început înainte ca cei doi parteneri, teoretic, sã se așeze la masa tratativelor. Și tot ca fapt divers, 66% din angajații AZO au votat pro-aplicarea majorãrii, cu orice risc implicat de aceastã decizie, adicã inclusiv încetarea activitãții de producție. Dincolo de plasarea salariaților în avangarda argumentelor care îi va determina – la punctul culminant – pe turci sã aprobe mãsura radicalã a închiderii AZO, se evidențiazã un alt motiv de intrigã: majorarea prețului la gaz metan și nesiguranța asigurãrii gazului din export, la un preț preferențial, problemã pe care o vom dezbate pe larg mai jos.

Ajungem la punctul culminant. Acționarii prezenți, în procent de 63,7031%, voteazã “încetarea activitãții de producție a SC AZOMUREȘ SA pe perioadã nedeterminatã”. Adicã ne apropiem de deznodãmânt: AZO nu va mai fi, urmeazã concedierile colective, proces care va fi încheiat pânã la sfârșitul lunii sau începutul lui septembrie. În cazul concedierii colective, salariații vor primi salarii compensatorii a cãror valoare va atinge 20 de milioane de lei, în condițiile în care 1.500 dintre ei puteau sã iasã la pensie în acest an, iar câteva sute au peste 45 de ani. Din toatã aceastã poveste dramaticã ne-a intrigat un singur aspect: ce portițã și-au lãsat deschisã patronii prin inserarea expresiei “pe perioadã nedeterminatã”. Nedeterminatã nu înseamnã neapãrat pentru totdeauna

800 de miliarde, cheltuieli suplimentare la gaz

Cea mai ardentã întrebare, dupã vestea șoc pe care ne-au aplicat-o acționarii majoritari ai AZO, este ce a determinat decizia dramaticã luatã de aceștia. ZIARUL încearcã sã vã rãspundã în cele ce urmeazã.

Nu mai reprezintã o noutate cã AZO este un consumator mare de gaz metan, fiind unul din consumatorii declarați eligibili în 2002, când a început liberalizarea pieței de gaze naturale din România. Adicã, conducerea AZO putea sã-și aleagã liber furnizorul și sã negocieze prețul la care urma sã achiziționeze 1000 de mc de gaz. Ceea ce s-a și întâmplat: AZO a renunțat la colaborarea cu Distrigaz Nord SA în favoarea ROMGAZ Mediaș. Parteneriatul a funcționat atât de bine încât, în 2002, cei doi semnatari ai contractului de furnizare gaze au înființat societatea DEPOMUREȘ, în care AZO și producãtorul de gaz dețin o cotã egalã din acțiuni – 50%. Parteneriatul DEPOMUREȘ a fost gândit pentru a permite înmagazinarea de gaze, adicã asigurarea necesarului de materie primã, prin stocare, vara când gazul este mai ieftin (societatea deține stația de comprimare de la Corunca, județul Mureș), afacere de 167 de miliarde de lei RON în 2003, cu un profit de 56 de miliarde de lei.

Creșterea prețurilor și tarifelor la gaz a fost unul din factorii care a afectat activitatea de producție a AZO. Astfel, dacã în 2002, cheltuielile de achiziționare a gazului metan se ridicau la 25 milioane de dolari, în 2003 acestea au ajuns la 65 de milioane usd, iar anul trecut la 95 de milioane usd. Anul acesta, dacã AZO va cumpãra gazul la prețul mediu negociat de 132 usd/1000 mc și ținând cont de consumul de 900 de milioane mc anual suma se va ridica la 118 milioane usd (3300 miliarde lei), adicã un efort financiar suplimentar de 800 de miliarde de lei fațã de 2004. Poate nu ar fi atât de tragicã situația dacã AZO ar avea asigurat necesarul de gaz din producția internã. Cum însã ROMGAZ este furnizorul de gaz pentru AZO, iar producãtorul de gaz are încheiate peste 20 de contracte de furnizare cu consumatori eligibili, este greu de crezut cã poate acoperi din cele 3 miliarde de mc producție internã alocatã consumatorilor eligibili întreg necesarul acestora. Iar aici intervine o “defecțiune” pe piațã externã de gaze naturale. GAZPROM Rusia, principalul furnizor de gaze al României.

GAZPROM, furnizor “neînduplecat”

În vara acestui an, conducerea mamutului rusesc producãtor de gaze, susținut și de oficialii ruși de la Moscova, a decis sã ridice prețul miei de metri cub de gaz la 150-160 dolari. Nu trebuie sã uitãm cã la acest tarif se adaugã cheltuielile de transport, distribuție și comisioanele intermediarilor. Astfel cã prețul estimat de Ministerul Economiei și Comerțului de 180 usd/1000 mc gaz nu este ficțiune. De altfel, fãrã sã ofere nume, inclusiv conducerea AZO, fapt confirmat și de sursele noastre care ne-au informat cã între conducerea executivã a combinatului și oficialii GAZPROM a avut loc o întâlnire, nu tocmai fructuoasã, a recunoscut cã la finele lunii iulie a fost notificatã de “furnizorii externi cã au majorat prețul gazului metan pentru luna august de la 124 usd/1000 mc la 129 usd/1000 mc”. Și confruntat cu aceastã notificare, Consiliul de Administrație al AZO nu a dat semne cã ar fi în poziția de a negocia vreun preț preferențial, ceea ce ne duce cu gândul cã este vorba de GAZPROM, chiar dacã prin diverși interpuși, “insensibil” la negocieri.

Astfel cã achiziția de gaze din import cu peste 50 usd mai mult/1000 mc și pe fondul majorãrii prețurilor și tarifelor gazelor din producția internã, cumulate cu scãderea accentuatã a prețului îngrãșãmintelor chimice pe piața mondialã nu înseamnã decât cheltuieli suplimentare de peste 1000 de miliarde. Și suntem optimiști.

În aceastã situație, discuțiile despre profitul de aproape 140 de miliarde de lei înregistrat de AZO în primul semestru al acestui an ni se par deplasate. Cu 140 de miliarde obținute în plus, patronatul AZO nu va acoperi cu siguranțã cele 1000 de miliarde în plus pe care va trebui sã-i scoatã pentru achitarea facturilor la gaz, în condițiile în care nu poate majora prețul la îngrãșãminte chimice.

Sindicate otrãvite

Demersul nostru ar fi incomplet dacã nu ne-am opri și asupra sindicatelor care au otrãvit activitatea în cadrul AZO. Și ne referim cu predilecție la Sindicatul Alternativa 2002, condus de Mariana Dãndãrãu, Nicolae Dobrãu și Ioan Mãrginean. Cu toate cã problema sindicalã, a fost extrem de prezentã în viața combinatului, nu credem sã fi fost determinantã în decizia patronatului, ci a reprezentat doar o portițã de scãpare, un responsabil – țap ispãșitor la îndemânã. Cât despre cei trei, Dumnezeu știe jocul cui l-au fãcut. În situația actualã, în care la îndemnul lor, 66% din salariați au votat pentru majorãri salariale și, implicit, dacã acestea nu sunt acceptate, pentru orice consecințã, inclusiv rãmânerea lor fãrã slujbã, orice ipotezã este posibilã. Fie cã au fãcut jocul patronatului, care s-ar putea sã revinã asupra deciziei, dupã concedierea a 30% din angajați (vã reamintim de includerea expresiei ” pe perioadã nedeterminatã” în hotãrârea AGAE), fapt ce ar determina o economie de peste 150 de miliarde de lei la cheltuielile de personal, iar AZO ar putea funcționa și în aceastã formulã, fie cã au acționat în interesul unor persoane din exterior, care vor sã punã mâna pe combinat (vã reamintim unul din numerele noastre anterioare referitoare la rețeaua ex-șefului SRI Virgil Mãgureanu, apropiat al președintelui Traian Bãsescu, care nu a renunțat la ideea de a fi stãpân, prin interpuși, la AZO, lucru posibil cu concursul UDMR via ROMGAZ), dacã acesta va fi reprivatizat, rezultatul este unul dramatic pentru sindicaliștii reprezentați.

Ipoteze, veți zice, imposibile …Ultimul șantaj sindical

Yetkin Erman a precizat luna trecutã cã i se pare absolut nefiresc demersul sindicaliștilor din Sindicatul „Alternativa 2002″, care, înainte de a demara negocieri pe acest punct, majorarea salarialã, au deschis acțiune în instanțã. „Situația economico-financiarã în care se gãsește astãzi societatea noastrã, precum și incertitudinea datã de faptul cã, la aceastã datã, problema vitalã a prețului gazului metan nu este încã rezolvatã, nu permit aplicarea prevederilor CCM la nivel de ramurã, respectiv majorarea salariilor cu 9,5%”, se arãta în scrisoarea semnatã de vicepreședintele CA de la AZOMUREȘ, în care se mai spunea cã demersurile privind închiderea societãții vor fi demarate în cel mai scurt timp dacã angajații vor hotãrî sã continue procesul.

În acest timp, Dãndãrãu a încercat îngroșarea rândurilor sindicaliștilor prin promisiunea cã în cazul disponibilizãrii colective, angajații vor fi susținuți cum se cuvine. Cu alte cuvinte, vor fi șomeri și se vor mulțumi cu gândul cã au avut odatã un loc de muncã. Nu ar fi prima acțiune sindicalã care se soldeazã cu un eșec rãsunãtor, deoarece rezultatele grevei generale din 2003, declaratã de instanța de judecatã de la Galați ca ilegalã pe motiv cã AZO este unitate cu foc continuu, a însemnat o pierdere în buzunarele sindicaliștilor de 1 milion de euro. E drept neplãtit nici pânã în prezent. De asemenea, fãrã sã fim rãutãciosi, le reamintim liderilor Alternativa 2002 cã sporurile salariale obținute în urma negocierilor cu patronatul AZO au fost exact cele propuse de conducere. Astfel, atât în 2003 cât și în anul urmãtor, salariaților le-a fost oferitã și acordatã de cãtre patronat o creștere salarialã de 18%, respectiv 12%.

Calcule a la conducere

Revenind la cererea sindicalã de majorare a salariilor cu 9.5%, așa cum a fost negociat în contractul colectiv pe ramura chimie-petrochimie, contract pe care patronatul AZO nu a vrut sã-l semneze, trimițând o adresã în acest sens organizației patronale NITROFOSFOR, fapt ce nu a fost consemnat însã, aceastã ajustare ar fi însemnat pe un an întreg un efort financiar suplimentar de 42.2 miliarde de lei. O sumã modestã în comparație cu cheltuielile deloc neglijabile pe care le implicã majorarea prețului la gaz metan. Cã cererile sindicale reprezintã doar pretextul încetãrii activitãții ne este confirmat și de modul oarecum amatoristic în care este argumentatã închiderea combiantului pe motiv de pretenții sindicale. Astfel, CA al AZO a arãtat în raportul prezentat în ședința AGA cã cheltuielile suplimentare implicate de majorarea salarialã pretinsã de sindicate sunt de 42,467 de miliarde de lei, pânã la sfârșitul anului. Cum au rãmas doar cinci luni din acest an, calculele patronatului nu se prea potrivesc cu ale noastre care spun cã aplicarea indexãrii de la 1 august reprezintã doar 17 miliarde de lei fonduri suplimentare. De asemenea, pânã și sindicatul a solicitat aplicarea majorãrii salariale doar de la 1 aprilie, ceea ce înseamnã doar o creștere a fondului de salarii cu 31 de miliarde de lei. O altã inadvertențã în raport este formularea conform cãreia “drepturile salariale se negociazã și se acordã pe an de contract colectiv de muncã, ceea ce la AZOMUREȘ înseamnã acordarea acestora pe perioada septembrie 2005 – septembrie 2006. Așadar suntem în situația în care în cazul acordãrii creșterii salariale solicitate sã avem obligația acordãrii acesteia pânã în septembrie 2006, deși în prezent nu avem nici o certitudine în ceea ce privește costul gazului metan, a energiei electrice, a cheltuielilor de desfacere a mãrfii, a tarifelor ce vor fi practicate de CFR, de prestatorii portuari etc”. Cu alte cuvinte, calculul corect trebuie sã ținã cont doar de ultimele patru luni a acestui an ceea ce ne duce la o altã sumã, și anume 14 miliarde de lei, și nicidecum la cele 42 de miliarde estimate de CA al AZO. Subtil, salariații sunt fãcuți responsabili și pentru pierderile pe care societatea le-ar avea în cazul în care ar acorda majorarea salarialã. Patronatul aratã cã AZO în loc sã înregistreze un profit de 23, 837 de miliarde, cât este estimat la sfârșitul exercițiului financiar, va raporta pierderi de 14,303 miliarde de lei. O simplã scãdere aratã cã patronatul a uzat de alte modalitãți de calcul decât ale noastre. Dacã se vor înregistra pierderi e greu de crezut cã acestea vor fi generate de majorarea salarialã, în condițiile în care AZO a raportat un profit, “realitate virtualã – deoarece o mare parte provine din veniturile financiare rezultate din diferențele de curs valutar”, de aproape 140 de miliarde de lei, iar și dacã luãm de bunã suma calculatã de patronat de 42,467 miliarde de lei, rãmân în jur 100 de miliarde profit.

Dacã acestor scãpãri ale patronatului le putem acorda circumstanțe atenuante, cãruia îi înțelegem supãrarea cã de trei ani sunt târâți prin sãli de judecatã, de când a apãrut Alternativa 2002, nu înțelegem însã ușurința cu care în jur de 1800 de angajați au acceptat varianta concedierii dacã nu li se acordã câteva sute de mii de lei în plus la salariu, pentru cã la o remunerație, hai sã zicem, de 6 milioane de lei brut, creșterea este de 570 de mii de lei, iar netul cu câteva zeci de mii de lei mai puțin. O fi fost și asta o formã de șantaj sindical, neacceptatã însã.

Varianta – șantaj la Guvern

Nu putem exclude din motivele care justificã închiderea combinatului încercarea de intimidare a Guvernului, singurul în mãsurã sã decidã asupra acordãrii unui preț preferențial la gaz metan. Prin aprobarea în ședința AGAE a hotãrârii de încetare a activitãții de producție, patronatul AZO ar putea încerca sã forțeze mâna Executivului, care alertat de problema socialã, principala consecințã negativã pe care o antreneazã închiderea combinatului, ar putea reacționa și s-ar putea așeza la masa tratativelor. Ipotezã nu imposibilã, dar greu de crezut, pentru cã patronatul AZO a mai experimentat acest test și în martie, când a alertat pentru prima datã autoritãțile județene și centrale asupra amorsãrii în Mureș a unei bombe sociale. Testul s-a soldat cu câteva întâlniri cu ministrul Economiei, Codruț Șereș, mijlocite inclusiv de paralamentari mureșeni sau de prefectul Ciprian Dobre, fãrã ca primul sã fie în mãsurã sã acorde garanții cã AZO va beneficia pânã la sfârșitul anului de un preț mediu negociat preferențial, ca sã nu mai vorbim de 2006 și anii ce vor urma.

Concluzionând, rãmânem la ideea cã principalul factor de dezechilibru în activitatea AZO îl reprezintã prețul gazului metan, ce va mai suporta pânã la sfârșitul anului alte majorãri, în timp ce presiunea sindicalã este doar un catalizator, un factor secundar în decizia patronalã.

Ligia VORO

Având în vedere decizia Adunãrii Generale Extraordinare a Acționarilor de a închide Combinatul Chimic, deputatul Adrian Moisoiu (acționar la AZOMUREȘ) a declarat cã va întreprinde o serie de întâlniri la nivel de minister. Moisoiu a afirmat cã intenționeazã sã poarte discuții cu Codruț Șereș, ministrul Economiei și Comerțului, și cu Gheorghe Flutur, ministrul Agriculturii, în vederea gãsirii unor soluții. Deputatul a apreciat cã închiderea AZOMUREȘ va cauza un prejudiciu – din punct de vedere a stãrii economice a locuitorilor- de 20 la sutã pentru populația din municipiul Târgu Mureș și 7 % pentru populația județului. “Consiliul de Administrație a ales varianta de închidere treptatã a combinatului. Altã soluție nu s-a gãsit, întrucât prețul gazului a crescut și, în plus, existã și procesul pe rol cu salariații pentru creșterea salarialã cu 9,5 %. Deja nu se mai dau nici tichete de masã, în felul acesta se apreciazã cã se va face o economie de 15 miliarde de lei, iar unitãțile sanitare din combinat se desființeazã”, a declarat Adrian Moisoiu.

Un alt gen de reacție, i-am spune populistã, a avut consilierul local independent Doru Oprișcan, fost director al combinatului, care a catalogat decizia acționarului AZO ca de neînțeles în condițiile în care societatea a înregistrat profit. Doar cã alesul de Târgu Mureș nu a luat în calcul și alți factori care aratã cã AZO nu va înregistra profit la sfârșitul anului, ci pierderi.

Asupra problemei de la AZO s-au pronunțat și PSD, prin vocea președintelui Ovidiu Natea și a senatorului Cristian Georgescu, care au aruncat pisica în curtea guvernanților care sunt responsabili de gãsirea unor soluții pentru dezamorsarea bombei sociale, efect a concedierilor colective care se prefigureazã la AZO. Nu avem nimic de comentat cã Executivul este cel mai în mãsurã sã gestioneze o asemenea crizã, dar cu câteva obiecții. Prețurile și tarifele cu aplicare din luna aprilie a acestui an au fost propuse și stabilite de guvernul Nãstase, adicã de cãtre PSD, ceea ce nu înseamnã, bineînțeles, cã Tãriceanu și cabinetul sãu era musai sã le îmbrãțișeze. În al doilea rând, probabil cã actualul Guvern nu a ales perioada oportunã pentru a introduce tot felul de prețuri și tarife majorate la utilitãți, pe fondul unei economii bolnave.

Prefectul județului care a mãrturisit în martie, când s-a pus prima datã problema închiderii combinatului, cã nu crede cã acest lucru se va întâmpla este în concediu. Curiozitatea noastrã asupra poziției sale actuale rãmâne însã.

Interesant este cã nici ministerul Economiei, nici Guvernul nu au avut vreo reacție fațã de criza AZO și posibilitatea ca 2800 de angajați cât numãra societatea potrivit datelor financiare ale primului semestru sã rãmânã pe drumuri. E dacã vreți o atitudine de indiferențã pe care au manifestat-o și atunci când alte combinate – AMONIL Slobozia sau cel de la Turnu Mãgurele – au anunțat cã își înceteazã activitatea de producție din cauza creșterii prețului la gaz metan.

2800 de salariați pe lista de concediați

Consecințele închiderii treptate a combinatului sunt: cei 2800 de salariați concediați, 12.000 de persoane – incluzând angajații și familiile lor, familiile furnizorilor, familiile distribuitorilor produselor AZO – care vor fi vãduvite de venituri importante. De asemenea, nu trebuie sã uitãm cã și agricultorii vor fi în impas, pentru cã vor fi forțați sã cumpere îngrãșãminte chimice de la alți producãtori, dar la prețuri mai mari, prin eliminarea concurentului AZO. Cu toate cã AZO a furnizat pieței interne doar 60% din îngrãșãmintele pe care le-a vândut în 2004, el a fost unul dintre principalii jucãtori de pe piațã, mai ales cã este singurul producãtor de melaminã, uree etc.

Nu putem sã nu remarcãm cã potențiala întrerupere a activitãții AZO va avea un efect negativ și asupra bugetului municipiului Târgu Mureș, care va fi diminuat din cauza lipsei taxelor și impozitelor pe care combinatul le varsã lunar. AZO este un important contribuabil la bugetul statului și la cel local, în 2004, sumele totale vãrsate la buget – taxe și impozite, fãrã contribuțiile de asigurãri sociale – s-au ridicat la 27 de milioane de dolari, adicã 750 de miliarde de lei, echivalent pentru comparație cu jumãtate din veniturile colectate la bugetul Târgu Mureșului. Tot urbea noastrã va avea de rezolvat o altã problemã, și anume absorbția unui mare numãr de șomeri – într-un oraș în care nu strãlucește la capitolul investiții deci nici al locurilor de muncã Cu toate cã directorul executiv interimar al AJOFM, Monica Ștefan, a dat asigurãri cã 700 de angajați ar putea fi absorbiți de piața muncii, mai rãmân 1100 șomeri, o parte pensionabili, a cãror situație rãmâne incertã.

Singura veste bunã dinspre AZO este cã, în ciuda închiderii, investițiile în modernizarea instalațiilor, astfel încât acestea sã fie conforme standardelor ecologice europene sunt aproape finalizate.

Astfel, instalația de obținere azotat de calciu și evaporare apã iaz (batalul de 30 ha), o investiție pentru care s-au achitat pânã acum 8, 062 milioane usd mai necesitã 120 de mii usd pentru a fi finalizatã. Sistemul de recuperare amoniac și azotat de amoniu a înghițit pânã acum 5,464 milioane de dolari, fiind necesare alte 185 de mii de euro pentru a fi pus în funcțiune. Instalația de tratare ape uzate – Melaminã este finalizatã cam jumãtate. Modernizarea – etapa I – a secției de azotat de amoniu mai are nevoie de o pompare de 100 de mii de dolari, din totalul de 520 de mii de euro necesari, pentru a fi funcționalã. Investiția în sistemul de desprãfuire – NPK este abia la început, fiind cheltuite 34 de mii usd, din totalul estimat de 300 de mii de euro. Singura lucrare care nu a demarat conform programului de investiții adoptat în ședința AGAO din aprilie 2005 este cea în sistemele de distrugere a protoxidului de azot, a cãrei valoare a fost estimatã la 500 de mii de euro. E interesant însã cã în cazul opririi activitãții de producție, toate cele 14,223 milioane usd cheltuite pânã acum apar ca risipã.

“Eu cred cã mai existã totuși o șansã, la fel ca oamenii care cred cã îi va salva statul. Într-adevãr, Guvernul nu s-a ținut de promisiunile fațã de combinat”.

Maria Dãndãrãu, lider Alternativa 2002

“Un calcul simplu a arãtat cã o creștere salarialã cu 9,5% ar duce la o creștere sub 1% din totalul cheltuielilor firmei”,

Ioan Mãrginean, vicepreședinte Alternativa 2002