Pasărea Tunetului – legendă sau adevăr?

Relatările despre păsări gigantice, necunoscute ştiinţei, fac parte din multe tradiţii orale ale indienilor nord-americani. Se pare însă că una dintre aceste legende, cea a Păsării Tunetului, conţine cel puţin un sâmbure de adevăr. În ultimele secole, creatura misterioasă a fost zărită de nenumărate ori de “omul alb”.

Cea mai recentă mărturie despre “Pasărea Tunetului” datează din 25 septembrie, 2001. În seara acelei zile, un tânăr de 19 ani care mergea cu o maşină decapotabilă pe o autostradă din statul Pennsylvania a auzit, la un moment dat, un zgomot ciudat. Sunetul semăna cu cel făcut de nişte “steaguri care flutură agitate de o furtună”. Tînărul a privit în sus şi a văzut o pasăre cu o anvergură a aripilor între 3 şi 5 metri şi cu un cap lung de aproximativ un metru. Creatura, de culoare maro-închis, zbura la o înălţime de 20 de metri: “Bătea din aripi foarte încet, deasupra camioanelor care treceau pe şosea. Pasărea s-a aşezat pe crengile unui copac, apoi a dispărut în noapte”.

Mitul indienilor Winnebago

Cercetătorul Dennis Smeltzer crede că tânărul a văzut un exemplar din faimoasa Pasăre-Tunet, a cărei legendă este întâlnită în miturile mai multor triburi de indieni – Winnebago, Passamaquoddy şi Quillayute – din zona de nord-vest a Pacificului şi a regiunii Marilor Lacuri.
Deşi variază de la o regiune la alta şi de la un trib la altul, mitulurile prezintă Pasărea Tunetului drept un animal magic, trimis de zei pentru a-i proteja pe băştinaşi de forţele răului. Astfel, indienii Winnebago credeau că aceste creaturi divine influenţau vânturile şi provocau furtuni, fulgere, tunete şi ploi. Pasărea era atât de mare, încât o singură pană a ei era lungă cât o vîslă de canoe. Cînd uriaşul animal bătea din aripi, sunetul produs semăna cu cel al unui tunet. Legendele Winnebago mai menţionează că inamicii Păsărilor Tunet erau “Spiritele Apelor”. Acestea erau mâncarea favorită a Păsărilor Tunetului, care obişnuiau să consume şi animale, iar cîteodată şi oameni.

Pasărea şi cowboyi

Oricît ar părea de ciudat, există multe povestiri despre Pasărea Tunetului, care sunt mai recente decîte legendele indienilor americani. Deşi scepticii afirmă că nu există o fotografie credibilă sau o imagine video a unei păsări ucise sau capturate, adepţii existenţei giganticei creaturi susţin că dovezile nu lipsesc. Este vorba, în primul rînd, de un articol publicat în ediţia din 26 aprilie, 1890, a ziarului Tombstone Telegraph din statul Arizona, în care doi cowboy afirmă că au ucis o pasăre uriaşă, cu o anvergură a aripilor de peste 10 metri. Articolul menţionează că strania creatură avea aripi “compuse dintr-o membrană groasă şi aproape transparentă”. Pasărea a fost fotografiată, cu aripile întinse, ţinute de mai mulţi orăşeni.
De asemenea, în cartea sa “Inexplicabil!”, cercetătorul Jerome Clark citează mai multe cazuri în care Pasărea-Tunetului a fost văzută:
– la începutul anilor 1940, scriitorul Robert R. Lyman a zărit “Pasărea-Tunet” aşezată pe şosea, lîngă localitatea Coudersport, Pennsylvania. Pasărea avea o anvergură a aripilor de 6 metri;
– în 1948, mai mulţi martori oculari care mergeau de-a lungul graniţei dintre statele Illinois şi Missouri au văzut o pasăre de mărimea unui aeroplan mic;
– în 1969, soţia şerifului din ţinutul Clinton a văzut o pasăre uriaşă planând deasupra unei crevase. Femeia a declarat că aripile păsării măsurau aproape 25 de metri;
– în 1970, pasărea uriaşă este văzută de mai mulţi oameni în timp ce zbura spre Jersey Shore, Pennsylvania. Creatura avea o culoare întunecată, iar anvergura aripilor ei era aproape cât a unui avion;

Frecvenţa mare a observaţiilor i-a determinat pe criptozoologi să înscrie “Pasărea-Tunet” la loc de frunte în catalogul creaturilor misterioase care aşteaptă să fie descoperite. Cei mai optimişti dintre ei prezic chiar că până la sfârşitul acestui deceniu se va reuşi capturarea unui exemplar din specia uriaşelor creaturi înaripate. 

Legendă Quillayute

Pasărea Tunetului îşi face cuib în munţi. Dacă vânătorii se apropie de ea, face un zgomot ca de tunet şi aruncă în ei cu bucăţi de gheaţă. Îşi păstrează mîncarea într-o gaură la marginea unui câmp de gheaţă şi zăpadă. Hrana sa sunt balenele. Pasărea zboară în largul oceanului, prinde o balenă şi se întoarce la munte ca să o mănînce.