Vlad Radescu, cadoul nesperat al Nationalului de Ziua Mondiala a Teatrului

Daca tot a venit Ziua Mondiala a Teatrului pe 27 martie, era fumos sa vina si cu ceva cadouri. Cei mai favorizati în aceasta privinta au fost  cei de la Teatrul National din Târgu Mures care au primit un cadou surpriza, unul nesperat chiar si de cei mai pesimisti. si asa desfacând pachetul cadoului cu pricina, surpriza …. , nu au fost ceva fonduri de la Ministerul Culturii, sau vreun nume mare de regizor, ci tocmai Vlad Radescu , care se întoarce precum Voda Lapusneanu la interimatul Teatrului National din Târgu Mures. Dupa ce a fost nevoit sa-si ia talpasita si sa plece anul trecut, acest lucru nu ia cazut prea bine si a apelat la justitie si aceasta ia dat dreptate. Drept urmare se reîntoarce în fotoliul de director al Teatrului National, încalzit în ultimele 5 luni de Csapo Gyorgy. Acesta a venit în toamna anului trecut la Târgu Mures si a încercat el sa faca câte ceva, dar mare brânza nu a iesit. Nu e mai putin adevarat ca situatia din National nu avea cum sa fie redresata pe picioare în doar câteva luni, dupa inanitia artistica al ultimilor ani. si asa, mai ceva ca la echipele de fotbal unde se schimba antrenorii pe banda rulanta, si Teatrul National, acum în plina stagiune are parte de o noua dar totodata veche conducere. Deci,  Ciprian Porummbescu, alias Vlad Radescu revine la timona Nationalului care pluteste în deriva de ceva vreme, iar fluxul si refluxul timpurilor prezente iau prin surprindere de fiecare data Balsoi Teatrî din Târgu Mures. si de concursul programat pentru postul de manager al teatrului s-a cam ales praful, nu prea s-au înghesuit competitorii care sa acceada la fotoliul de sef al teatrului, drept urmare intrerimatul va continua înca ceva vreme. Au început sa se linisteasca apele cu Orasul nostru, Aniversarea, Zorba Grecul, care îsi asteapta verdictul de la noul director. Cine stie, poate nu-i convine ceva si demoleaza orasul, strica aniversarea sau îl supara pe Zorba.
Grele vremuri pentru Teatrul National, care de curând s-a despartit de înca un slujitor de nadejde, Cornel Popescu plecând sa se întâlneasca în teatre ceva mai linistite cu Fiscuteanu, Sasaran si Radu Dobre Basarab, lasând în urma un teatru care continua sa-si caute identitatea. Ea continua sa se lase asteptata, chiar daca fotoliul directiunii teatrului este tot mai des ocupa de directori care mai de care mai revolutionari în ale teatrului. Una peste alta, toata lumea, de la actori, regizori pâna la tehnicieni asteapta ce se va întâmplla cu teatrul nostru drag din Târgu Mures. Mult mai are ael saracu de patimit de parca este blestemat de fantoma neputintei. Daca de la Zorba nu am învatat mai nimic, si simplitatea continua sa fie tot mai tare complicata cu o stare de fapt, macar sa o transpunem pe scena, ca doar teatrul se spune ca e oglinda care reflecta realitatea. Propunem piesa Fantomas, care ar reda  cel mai bine situatia existenta. Tot se cauta normalitatea în teatru, dar de fiecare data dispare mai ceva ca personajul chel. Ce, noi nu avem personaje gen Luis de Funes ? O, si înca câti, trebuie doar sa deschideti bine ochii si sa trageti o tura prin Teatrul National.