Nemti fericiti în România
Timp de doua saptamani, 35 de elevi din clasele a saptea de la scolile din Freihung si Vilsek au petrecut o vacanta de vis in compania colegilor lor de la sectia germana a Scolii generale nr. 16. Povestea, inceputa in urma cu sapte ani, este mai mult decat un simplu program de colaborare, partenerii legand prietenii durabile, iar familiile dovedind o ospitalitate specific romaneasca.
Chiar daca la noi mai exista probleme de ordin financiar, nemtii au dovedit generozitate, fara sa jigneasca, un gest de prietenie, consolidat de anii de colaborare, dar si de caracterul partenerilor lor. Oaspetii sunt uimiti, in special, de daruirea si pasiunea cu care se implica profesoara Georgeta Muresan in incercarea de a le oferi copiilor romani posibilitatea de a vedea o alta lume. Cand elevii romani se duc in Germania, parintii trebuie sa plateasca doar transportul, toate celelalte cheltuieli fiind suportate de gazde.
Colaborarea a inceput initial cu Zagarul, dar cum acolo nu erau conditii pentru ceea ce vroiau profesorii din Germania, acestia au luat legatura cu Georgeta Muresan; Nici Zagarul nu a fost uitat, gradinita de acolo primind foarte multe ajutoare de la comunitatea din Freihung.
Chiar daca presupune costuri destul de mari, nemtii au dorit aceasta colaborare din mai multe motive: sa le arate copiilor lor ca, fara a avea conditii deosebite, elevii romani reusesc performante de invidiat; sa-i rupa temporar pe copii de mediul familial si, nu in ultimul rand, sa le creeze o alta imagine despre Romania. In Freihung traiesc doar trei mii de locuitori si acolo a avut loc, in urma cu cativa ani, un jaf la o banca, autorii fiind cetateni din Romania. Dupa acest incident, s-a creat printre oameni o adevarata fobie fata de romani. La ultima vizita, bavarezi au avut parte de o surpriza de proportii. La Sinaia, unul dintre copii s-a imbolnavit. Modul cum a fost tratat, dar mai ales faptul ca nu li s-a cerut nimic in schimb, i-a impresionat profund.
La ambele vizite, copiii isi petrec prima saptamana intr-un camin, pentru a se familiariza cu mediul. Urmatoarea saptamana o petrec in familii. In cazul nemtilor, acomodarea se face ceva mai greu, deoarece foarte putini dintre parinti cunosc limba germana. Ai nostri, in schimb, nu au probleme in familiile de acolo. Cunosc la perfectie limba. Viziteaza reciproc scolile si fac ore de istorie si geografie, la fata locului, adica in natura. Oaspetii sunt uimiti de frumusetea locurilor de aici, iar profesorii sunt incantati de caracterul copiilor: politicosi, bine crescuti, foarte inteligenti si frumosi.
Colaborarea nu se inscrie intr-un proiect al ministerului, dar consecintele sunt cat se poate de favorabile, pentru ambele parti. Daca si financiar s-ar imbunatati situatia, elevii romani, ei ar putea beneficia de un mai mare confort psihic, fara sa aiba senzatia ca li se da de pomana. Din acest an, la parteneriat participa si un alt oras, Vilseck, iar sponsorii din ambele localitati sunt deosebit de generosi. Cu ajutorul lor, Scoala nr. 16 a fost dotata cu aparatura, asa cum putine institutii de invatamant au. La acest lucru a contribuit si directorul scolii din Vilseck, Klaus-Dieter Seibold, care a adus echipamente PC de ultima generatie.
Nemtii au cerut si ei ajutorul romanilor, acesta fiindu-le oferit cu mare placere. La inceputul unui an scolar, o clasa din Freihung era pe punctul de a se desfiinta, deoarece lipseau doi elevi. Asa ca doua fete de aici au facut, timp de un semestru, scoala in Germania, pentru ca celor de acolo sa nu li se desfiinteze clasa.
Ambele parti spera ca aceasta colaborare va continua si ca astfel vor reusi sa le aduca elevilor nu doar satisfactia de a vedea si cunoaste locuri si oameni noi, dar si aceea de a invata unii de la altii si de a-si face noi prieteni.
In ultima sambata in care au stat aici, nemtii si romanii au incins o petrecere pe cinste la discoteca Paneuro Group, oferita de familia Prozsser.
Cel mai greu moment este despartirea, cand toata lumea plange; ramane insa speranta ca o prietenie adevarata nu este afectata, nici de timp si nici de distanta.



