Pentru cine bate clopotul din Tofalău ?

Numele satului e îngropat definitiv în cărți și documente prăfuite ca și în uitarea din sufletele descendenților celor din Tofalău.

Satul românesc
de sub Dealul  Mare

În 1607, o mare parte din locuitorii satului așezat sub Dealul Mare, au fost împroprietăriți de către principele Transilvaniei, Sigismund Rackozi. O statistică oficială, de dinainte de dualismul austro-ungar, indica faptul că în Tofalău trăiau 197 de locuitori, din care 186 erau greco- catolici și 11 reformați. Este evident faptul că greco- catolicii erau români. Într-o descriere din anul 1860, întocmită de Benko Karoly, acesta arăta că în sat existau 36 de case, între care se detașa cea a baronului Apor Karoly. Terenul localității era de 793 de iugăre, din care 392 de iugăre teren arabil, iar diferența până la 793 de iugăre, o constituiau viile, pășunile și pădurea. O parte din pământul Tofalăului era al baronului, iar cealaltă parte era a comunității. Era un sat destul de prosper de vreme ce, tot în acel timp, existau în sat o fabrică de spirt și o moară. În memoriul întocmit de parohul Farago din Târgu Mureș în mai 1852, Tofalăul apare menționat ca una din așezările ce au avut de suferit de pe urma evenimentelor revoluționare din 1848, fiindu-i jefuită biserica. În inventarul întocmit de preotul greco-catolic din localitate, Emanoil Caliani, apar menționate o serie întreagă  de cărți bisericești, precum: Catavasier din 1724, o Evanghelie din 1742, o Biblie a lui Samuil Micu, ca să le enumerăm doar pe cele mai importante. Deci, după cum se poate vedea, un indiciu al unei vieți religioase bogate dintr-o mică comunitate de români credincioși, care-și duceau viața cu modestie în vremuri potrivnice.

Baronul
care face legea

Proprietar absolut, nu numai  în Tofalău, ci și în alte părți, baronul Apor Karoly, nu era un personaj oarecare. Era o personaliate importantă a momentului, deoarece la vremea aceea, avea nu numai moșii întinse, ci deținea și una din cele mai importante funcții : era Președintele Tablei Regești a Transilvaniei. Moment potrivit pentru a obține, din înalta-i poziție pe care o deținea, întregul pământ al satului Tofalău. Actele de proprietate ale românilor și ale Bisericii greco-catolice nu contau, pentru că peste toate drepturile, indiferent de ce natură ar fi fost ele, se suprapunea un altul, superior : dreptul stăpânitorului maghiar. Prin malversațiuni juridice, ușor de realizat din înalta-i poziție, baronul obține o primă victorie în 1866 la Tabla Regească și la Curia Regească de la Budapesta. Å¢ăranii sunt dezmoșteniți de pământuri, bunurile lor sunt sechestrate și scoase la licitație, în contul unor așa-zise datorii ale țăranilor făcute de aceștia pe la 1850.  Suflet diabolic și hain, baronul Apor Karoly alege drept moment al execuției silite a hotărârii judecătorești, toamna anului 1869. Dar numai după ce, aceiași țărani care urmau să fie evacuați, îi strânseseră și puseseră la adăpost recolta acelui an. 16 familii, ce însumau 300 de suflete, s-au trezit scoase în câmp, în prag de iarnă.      

Dr Ioan Rațiu,
apărătorul tofălenilor

Măsura luată a stârnit indignare în rândurile opiniei publice românești, dar și peste hotare. Ea venea să potențeze resentimente mai vechi, stârnite în urmă cu doi ani când, în ciuda protestelor românești, Curtea Imperială de la Viena hotărâse realizarea dualismului austro-ungar. Dr Ioan Rațiu a pledat, fără succes, cauza tofălenilor. Memoriile adresate la Viena “bunului împărat” Frantz Joseph, au rămas fără răspuns. În apărarea tofălenilor a intervenit la vremea aceea și profesorul și publicistul Alexandru Roman, deputat în Parlamentul Ungariei, precum și “Gazeta Transilvaniei”, tribuna politică și culturală a românilor transilvăneni. Toate demersurile făcute timp de mai mulți ani au fost fără rezultat. Solidaritatea umană cu cauza tofălenilor a fost însă deosebită. La 10 zile după  scoaterea lor din sat, aceștia au primit primele ajutoare bănești și materiale. Au urmat apoi altele, printre donatori numărându-se nume cunoscute, precum : Iacob Bologa, fost consilier aulic, Ilie Măcelariu, lider al Partidului Național Român din Transilvania, Zaharia Boiu, pedagog și publicist, Ioan V. Rusu, pedagog și publicist și alții. Colectarea și coordonarea ajutoarelor
s-a făcut de către dr Ioan Rațiu. Au mai contribuit cu bani, publicațiile românești “Gazeta Transilvaniei”, “Românul”, “Federațiunea”, “Albina”, mitropoliile greco-catolice și ortodoxe din Blaj, Sibiu, Brașov, Oradea, Gherla, Cluj, precum și tineri studenți români aflați la studii la Budapesta. O nouă încercare de redeschidere a procesului în deceniul nouă al secolului al XIX-lea, s-a soldat cu un nou eșec. Între timp satul se risipise. Tofălenii se așezaseră în alte vetre : Târgu Mureș, Chinari, Reghin, Sântana, Poienița, Curteni, Veța și cei mai mulți în Sângeorgiu de
Mureș.   Întrebări – deocamdată
fără răspuns

Dacă atitudinea baronului Apor Karoly și a ocupantului austro-ungar de atunci este lesne de înțeles, mai greu de înțeles este atitudinea de indiferență totală a urmașilor tofălenilor care trăiesc în prezent în județul Mureș. Moșii și strămoșii lor, își dorm somnul de veci într-un cimitir fără nume, neîngrijit și părăginit, pe cale să dispară definitiv într-o mută uitare și crasă nepăsare. Dar și mai greu de înțeles sunt următoarele aspecte, pe care le voi reda punctual, mai jos : 1) de ce micul și modestul monument ridicat în 1909, aflat într-o vizibilă stare de degradare, nu este îngrijit de cineva ? Există cumva o Comisie județeană a monumentelor istorice care ar trebui să-l ia în evidență și care să facă demersuri pentru conservarea lui ? 2) De ce nu se interesează organele abilitate unde se află clopotul – vechi de sute de ani – din capela cimitirului greco-catolic ? Acesta s-a aflat la locul lui până în 1990 când a dispărut misterios. După unele informații, neverificate, s-ar afla într-o gospodărie la Ernei ; 3) De ce Biserica greco-catolică nu face nici un demers pentru a se îngriji de mormintele din cimitirul din Tofalău ? De ce, aceeași Biserică greco- catolică, nu inițiază o acțiune în revendicare pentru cele mai bine de 10 hectare de pământ pe care le posedă potrivit documentelor, în satul Tofalău ? Și pentru a-i ușura sarcina – în eventualitatea că va iniția o acțiune în revendicare -suntem în măsură să-i punem la dispoziție, dacă vom fi contactați, numerele topo, numerele cărților funciare și suprafațele de pământ (pe categorii), pe care le deține. Nu cerem nimic în schimb. Doar milă creștină și un gând pios pentru cei ce odihnesc uitați în cimitirul din Tofalău.