Firme românești îmbogățite prin programul „Petrol contra hrană”

* Nouă firme românești au tras lozul cel mare de pe urma embargoului impus de națiunile unite Irakului, reușind să fie cooptate în programul „Petrol contra hrană” și să vândă irakienilor produse în valoare de 30 de milioane de dolari, cu girul Ministerului Afacerilor Externe * Unele dintre societățile în cauză (printre care și firme de buzunar) se aflau, în momentul “deschiderii pieței irakiene” la comanda ONU, la limita supraviețuirii * Societățile care au profitat de pe urma programului “petrol contra hrană” se află în cărți pentru o nouă “misiune”: reconstrucția Irakului, program aflat în derulare și în care unele societăți românești au și reușit să se înfigă.

„Petrol contra hrană”, programul inițiat și controlat de Organizația Națiunilor Unite (ONU) în Irak – ce vizează comercializarea „controlată” a petrolului irakian în vederea procurării resurselor pentru achiziționarea de alimente și medicamente – a fost folosit de mai multe firme românești ca rampă de lansare în afacerea secolului: „Reconstrucția Irakului”. Până la reconstrucție însă, aceste societăți au câștigat milioane de dolari din livrarea de diferite produse (exclusiv alimente, în ciuda scopului inițial declarat al programului) Guvernului irakian. Vă prezentăm în premieră lista societăților care au participat la acest program în calitate de furnizori, câștigând, astfel, de la câteva sute de mii, la peste 14 milioane de dolari, într-un interval foarte scurt. „Filtrul” afacerii a fost Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunea română de la New York (pentru relația cu ONU) și Centrul Român de Comerț Exterior (pentru relația cu România). Scandalul internațional, iscat pe marginea achizițiilor de petrol în cadrul acestui program, i-a ocolit pe fericiții exportatori care, în perioada în care s-a derulat programul, au reușit fie să-și salveze afacerile, fie să-și umfle conturile astfel încât să-și asigure un trai liniștit pentru o bună bucată de timp.

După instituirea embargoului asupra Irakului (ca urmare a atacului acestei țări asupra Kuweitului), în august 1990, prin rezoluția 661 a Consiliului de Securitate al ONU, rapoartele Organizației indicau iminența izbucnirii unor epidemii și a morții prin înfometare în rândul poporului irakian, dacă țara nu va fi sprijinită pentru procurarea de alimentelor și a medicamentelor necesare supraviețuirii. Astfel, în 1991, ONU a propus o serie de măsuri Guvernului irakian vizând, în principal, comercializarea limitată a petrolului în scopul obținerii resurselor financiare pentru achiziționarea (tot limitată) de „bunuri umanitare”, propuneri respinse de irakieni. Anul 1995 a însemnat însă deschiderea oportunităților de afaceri pentru un număr incredibil de societăți din toată lumea care, pe de-o parte, au cumpărat petrol la subpreț și, pe de altă parte, au livrat ulei, făină și paracetamol irakienilor, pentru sume atât de mari încât nu le suportă hârtia. Este vorba despre Rezoluția 986 din aprilie 1995 a ONU, prin care se implementează la nivel mondial programul „Petrol contra hrană”. Dacă scandalul achizițiilor de petrol în cadrul acestui program a fost îndelung mediatizat, societățile care au încasat direct bani de la Guvernul irakian au rămas departe de ochii opiniei publice. În această ultimă categorie intră și nouă societăți comerciale din România care au furnizat Guvernului irakian echipamente pentru extracția petrolului, turbine, pompe și compresoare, în valoare totală de 31,7 milioane de dolari.

Românii, pionierii reconstrucției Irakului

Într-un raport al Comitetului Independent de Anchetă privind Programul „Petrol contra hrană” al ONU, datat 21 octombrie 2004, sunt cuprinse toate tranzacțiile efectuate de societățile participante la program cu Irakul. Astfel, aflăm că nouă societăți din România, cu obiecte de activitate din cele mai diverse, figurează la capitolul „vânzători” (de „bunuri umanitare”, n.r.), în timp ce la capitolul „cumpărători” (de petrol, n.r.) sunt înregistrate doar două; Rompetrol (cu un volum de achiziții în valoare de aproape 100 de milioane de dolari) și Bulf Drilling and Oil Servicii (cu „doar” 41,6 milioane de dolari investiți în petrol irakian). Ne vom concentra, în cele ce urmează, pe „vânzători”, firme care au încasat direct la Guvernul irakian între 160.000 și 14 milioane de dolari, pentru diverse mașinării și utilaje. Demn de precizat este că aceste firme au adus în țara noastră, până în anul 2003, nu mai puțin de 31,7 milioane de dolari, însemnând un procent semnificativ din exporturile totale ale României din acea perioadă și clasând România pe locul 43 în lume la vânzări către Irak în cadrul acestui program. Totodată, raportul precizează cu exactitate produsele exportate de fiecare societate, relevând că firmele românești au lăsat pe seama altor state livrările de alimente și medicamente, axându-se pe vânzarea de echipamente și aparatură de tot soiul, ceea ce ne face să ne întrebăm când a început, de fapt, reconstrucția Irakului? În cele din urmă, multe din aceste societăți, o dată intrate pe piață, au menținut relațiile comerciale cu irakienii participând la ceea ce se poate numi afacerea secolului: reconstrucția Irakului.

Black Sea Technochim „nu știe” că a vândut produse către Irak

Black Sea S.C. Technochim Co SRL, având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al mașinilor, echipament, furnit, este una dintre cele mai mari societăți din România incluse în programul “Petrol contra hrană”, dacă luăm în calcul faptul că are reprezentanțe deschise în mai multe țări din lume, vânzând pompe, compresoare și alte utilaje. Această societate a vândut către Irak, conform raportului la care facem referire, pompe, compresoare și alte utilaje în valoare de 162 de milioane de dolari, cu toate că reprezentanții societății au infirmat acest aspect. Directorul de marketing al societății, Aurelia Neacșu, ne-a declarat că societatea pe care o reprezintă nu a vândut produse în valoarea menționată, dar nici nu a putut să ne spună dacă are cunoștință despre includerea societății în programul “Petrol contra hrană”. Ceea ce ar însemna că modificarea balanței financiare a societății între 1999 și 2000, de la pierderi de 273 de milioane la un profit de peste 500 de milioane de lei a fost un noroc chior.

Factorul politic, decisiv pentru General Turbo

Societatea bucureșteană General Turbo SA a vândut la rândul său produse (sisteme de echipamente pentru turbine) în valoare de 632 de milioane de dolari, prin acest program. Societatea fost înființată în 1992 și are ca domeniu de activitate fabricarea de echipamente pentru producția și utilizarea energiei mecanice. Este una dintre societățile cu cei mai mulți angajați dintre cele care au vândut produse în Irak, având în anul 1999 peste 900 de salariați, un profit de peste 9 miliarde de lei și o cifră de afaceri de peste 127 de miliarde de lei. După această dată, societatea înregistrează o creștere spectaculoasă, declarând în 2000 un profit de 15 miliarde, în 2001 – peste 27 de miliarde și ajungând, în 2003, la un profit de 52 de miliarde de lei. Consilierul economic al societății, Mircea Albu, a confirmat faptul că societetea pe care o reprezintă a vândut echipamente energetice, mai exacxt turbine pentru centrale electrice către Irak în valoare de 632 de milioane de dolari, susținând în același timp că includerea societății în program s-a făcut în urma unei licitații internaționale la care a participat, dar că a fost necesar un “aviz favorabil” acordat de Ministerul Afacerilor Externe din România. “Noi am câștigat licitația în anul 1999 pentru Bagdad Sud. Am fost ajutați de Guvern și de Ministerul Afacerilor Externe care a trebuit să dea un aviz favorabil. Evident, factorul politic a fost decisiv pentru a câștiga licitația”, ne-a declarat Albu. În același timp, oficialul societății Turbo a susținut că contractul pe care l-au avut cu Irakul a fost unul extrem de important și că i-a ajutat în procesul de penetrare a pieței internaționale.

PCC Sterom – de la pierderi la profit de zeci de miliarde

Poate cea mai ciudată evoluție financiară dintre toate societățile cooptate în programul “Petrol contra grană” și care au vândut produse către Irak o înregistrează PCC Sterom din București, sub aspectul fluctuației pierderilor și a profitului, extrem de mari de la un an la altul. Societatea a fost înființată în anul 1991, cu domeniul de activitate “fabricarea unor mașini de utilizare specifică”, are peste 1.000 de angajați și înregistra în 1999 un profit de peste 15 miliarde de lei. După un declin, în anul 2000, societatea se redresează, ajungând să aibă, în 2001, un profit de peste 23 de miliarde de lei. În 2002 și 2003, societatea înregistrează din nou pierderi semnificative, de până la 237 de miliarde de lei.

Upetrom 1 Mai, vânzare record

Upetrom 1 Mai SA a vândut cel mai mult dintre toate societățile românești cooptate în program, mai exact a livrat către Irak utilaje petroliere în valoare de peste 14 milioane de dolari, ceea ce reprezintă 0,04% din totalul vânzărilor către acest stat. Înființată în anul 1992, societate cu peste 3.000 de angajați, înregistra în anul 1999 o pierdere de peste 35 de miliarde de lei, situație întâlnită și în anul 2000, în timp ce peste un an începe să intre pe profit. Astfel, în anul 2001, Upetrom 1 Mai înregistrează un profit de peste 228 de miliarde de lei, iar în 2002 de 155 de miliarde și o cifră de afaceri de peste 1.300 de miliarde.

Petrotub, vânzări de 3 milioane de dolari

Printre societățile cooptate în program se află și Petrotub SA Roman, considerată cea mai mare uzină de țevi din România, societate achiziționată anul trecut de concernul Mittal Steel, aparținând omului de afaceri indian Lakshmi Mittal, totodată acționarul majoritar al combinatului Sidex Galați. Petrotub a vândut irakienilor echipamente pentru exploatarea petrolului în valoare de peste 3 milioane de dolari, ceea ce reprezintă 0,01 din totalul vânzărilor. Societatea a fost înființată în 1994, cu 57 de angajați, peste 500 de milioane de lei profit și o cifră de afaceri de peste 18 miliarde de lei în 1999. În 2001, cifra de afaceri a societății avea să ajungă la peste 40 de miliarde de lei, aflându-se tot pe profit, iar în 2003 înregistra un profit de 1,6 miliarde de lei și o cifră de afaceri de peste 40 miliarde de lei.

MAE, „filtrul” afacerilor cu irakienii

Afacerile derulate de aceste societăți cu Guvernul irakian devin cu atât mai interesante cu cât au fost private de o mediatizare cât de superficială, chiar membri ai fostei guvernări, care au prins grosul programului (1999 – 2003) neputând să ne ofere informații concrete cu privire la participarea firmelor românești la programul ONU. Fostul șef de cabinet al ex-ministrului de externe, Mircea Geoană, Olivia Toderean, ne-a declarat că „e prima dată când aude că au participat firme românești”. În schimb, Mircea Geoană a declarat redactorilor noștri că participarea acestor societăți în programul în cauză a fost posibilă ca urmare a unei selecții la nivelul ONU, încercând să demonstreze astfel că factorul politic din România nu a avut nici un rol în alegerea firmelor. Geoană a arătat însă că mecanismul selectării firmelor participante implica mai multe autorități românești. Astfel, Ministerul Afacerilor Externe (MAE), prin misiunea românească de la New York era cel care, primind „cererile” irakienilor prin comitetul special al ONU, avea sarcina de a le aduce în atenția firmelor din România, prin Centrul Român de Comerț Exterior. Această ultimă instituție prelua, ulterior, ofertele societăților românești, pe care le transmitea la New York prin MAE. Acolo, susține Mircea Geoană, ofertele erau predate comitetului ONU, care îi alegea pe norocoșii exportatori în Irak. Mircea Geoană a infirmat obligativitatea „avizului favorabil” al MAE, la care făcea referire unul dintre exportatori, pentru selecția societăților, lucru greu de crezut atâta vreme cât Ministerul era cel care „filtra” ofertele cu destinația New York. Redactorii noștri au încercat să afle mai multe informații și de la fostul ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu, însă acesta nu a putut fi contactat la sfârșitul săptămânii trecute.

Comerț ilicit cu petrol irakian

Așa cum am arătat, exporturile de produse, chiar altele decât cele stipulate în program, au fost ferite de scandaluri, poate tocmai pentru că achizițiile de petrol sunt mai spectaculoase. Societățile românești care au achiziționat în cadrul acestui program petrol irakian sunt Rompetrol și Bulf Drilling, ambele implicate în scandaluri internaționale (deși de intensități diferite) ca urmare a afacerilor derulate cu Irakul. Potrivit raportului citat, Rompetrol, societate patronată de liderul liberal Dinu Patriciu, a cumpărat din Irak petrol în valoare de aproape 97 de milioane de dolari. Patriciu a recunoscut, de altfel, că în anii 2000 și 2001, compania sa a cumpărat din Irak două milioane de barili de petrol, cu aprobare din partea ONU, la prețul de 0,85 dolari pe baril, cu mult sub costul standard. După parafarea acestei afaceri, Rompetrol și-a asigurat o felie din programul care avea să înceapă în 2004, sub numele de „Reconstrucția Irakului”, primind de la compania americană Bechtel un contract generos, pentru furnizarea unui sistem de monitorizare și control al distribuției de energie electrică pentru Aeroportul Internațional din Bagdad. Rompetrol nu a fost scutită de scandalul legat de acest program, fiind cuprinsă într-un raport al CIA cu privire la armele de distrugere în masă ale regimului Saddam Hussein (anchetele au indicat că, din banii pe petrol, guvernul irakian și-ar fi procurat armament). Alături de Rompetrol, la categoria societăților care au cumpărat din Irak figurează și societatea Bulf Drilling and Oil Servicii, patronată de omul de afaceri Cornel Bulf și care a cumpărat petrol în valoare de 41 de milioane de dolari. Potrivit presei naționale, din ianuarie 2004, Bulf Drilling este menționată pe lista celor care au fost recompensati de Saddam Hussein cu milioane de barili de petrol. Aceeași firmă a fost menționată în 2003, într-un raport prezentat Congresului american, ca fiind dintre cele care fac comerț ilicit cu petrol irakian sub paravanul programului internațional “Petrol contra hrană”.

Innes RADU

Memoranda ONAC

Alte societăți care au participat la program. Produsele livrate în Irak și sumele încasate:

Romtek Special Industries LTD București:

echipamente pentru extracția petrolului 3,8 milioane dolari

Upet SA Târgoviște

echipamente pentru extracția petrolului 3,5 milioane dolari

Electronum SA București

Provizii și echipamente pentru reabilitări 1,5 milioane dolari

Sanchez Industries (nu figurează la Oficiul Național al Registrului Comerțului)

Echipamente pentru extracția petrolului 3,3 milioane dolari

21 miliarde de dolari, deturnate

Fostul regim irakian a deturnat 21,3 miliarde de dolari din programul ONU petrol contra hrană, sumă aproape dublă față de estimările inițiale ale Statelor Unite, conform unei anchete realizată Senatul SUA. Comisia de anchetă a precizat că Saddam Hussein a folosit bani gheață pentru a mitui politicieni străini, oameni de afaceri, ziariști și chiar organizații teroriste, în cadrul unui plan care le permitea prietenilor dictatorului irakian să vândă petrol la prețuri sporite și să obțină comisioane importante. Membrii echipei de anchetă sunt de părere că suma de 21,3 miliarde de dolari a fost obținută astfel: 13,6 miliarde de dolari prin traficul de petrol, 241 de milioane de dolari prin vânzările de petrol la prețuri mai mari, 4,4 miliarde de dolari din mita primită pentru achiziționarea unor bunuri de larg consum și 2,21 de miliarde de dolari din profiturile rezultate după vânzarea de produse umanitare la prețuri mai mari.

Relațiile economice ale României cu Irakul

Începând cu august 1990, schimburile comerciale directe dintre România și Irak au fost suspendate, ca urmare a aplicării de către România a embargoului impus de Consiliul de Securitate al ONU. Din această cauză, România nu și-a putut recupera datoriile pe care Irakul le are față de țara noastră, în valoare de peste 1,5 miliarde de dolari.

România a înregistrat, de asemenea, pierderi importante indirecte datorate întreruperii fluxului comercial, nerealizarea de noi lucrări, achiziționarea de țiței la prețuri majorate etc., al căror volum, împreună cu datoria și pierderile directe, este evaluat la 3 miliarde dolari.

În iulie 1996, Guvernul României a aprobat măsuri vizând participarea agenților economici din România la tranzacții comerciale cu Irakul, în baza Memorandumului semnat de Irak cu ONU, la 20 mai 1996 (“petrol contra hrană”).