Pictor bisericesc, încercare de portret

Pictura bisericească și arta iconografică în general, nu poate fi înțeleasă în adevăratul ei sens decât numai dacă este integrată în Biserică și în viața ei specifică. Icoana este cea care ne oferă sentimentul interior, și liniștitor în același timp, al prezenței lui Dumnezeu și a sfinților, în biserică, dar implicit și în viața noastră de zi cu zi. Pictor bisericesc de mai bine de 34 de ani, mureșeanul Valerian Diaconu își împarte viața între sacru și profan, pentru că, spune el, “Pictura bisericească este în primul rând artă și abia apoi meșteșug. Însă nimic nu s-ar putea împlini fără puterea credinței în Dumnezeu”.

Folosirea și venerarea icoanelor s-a integrat în cel mai firesc mod manifestărilor cultului divin public, iar credincioșii, intrând în biserică, se închină mai întâi de toate la icoanele de pe iconostasul din mijlocul naosului și apoi la cele de pe catapeteasmă. O biserică ortodoxă nu poate fi concepută fără a avea pictura murală, cea care acoperă de obicei întreaga suprafață interioară a zidurilor bisericii. Uneori, așa cum este și cazul unor biserici românești din nordul Moldovei, chiar și suprafața exterioară este pictată.

Ucenicia este o etapă necesară

Din anul 1974 de când a terminat Școala Superioară de Artă Monumentală de pe lângă Patriarhia Ortodoxă Română, Valerian Diaconu a pictat sau a restaurat nenumărate lăcașe de cult din țară. Cu fiecare pictură sau restaurare realizată s-a simțit mai bogat sufletește, dar și mai aproape de Dumnezeu. “A picta biserici nu înseamnă numai pricepere, ne-a declarat Valerian Diaconu. Înseamnă în primul rând o pregătire pentru ceea ce urmează să faci. Și acest lucru se realizează prin post și rugăciune. Abia apoi putem să vorbim de calitățile personale și de spiritul de echipă”. Valerian Diaconu lucrează de trei ani cu o echipă de 3-4 ucenici repartizați de Comisia de Pictură de pe lângă Patriarhia Ortodoxă Română. Aceasta este regula pentru cei care doresc să devină pictori bisericești. Ucenicii sunt disciplinați, respectă zilele de post și posturile mari din timpul anului, dar și indicațiile meșterului care răspunde nu numai de pregătirea lor, dar și de masa și cazarea acestora. La început ucenicii fac lucruri mai puțin importante, respectiv pregătirea materialelor și a suprafețelor ce urmează să fie pictate sau restaurate. “Spre sfârșitul perioadei de ucenicie, ne-a mai declarat Valerian Diaconu, ucenicii fac și lucruri mai pretențioase pentru că ei urmează să fie evaluați de o Comisie de pe lângă Patriarhie și riscă – dacă nu îndeplinesc anumite criterii de competență – să mai facă încă un an sau doi de ucenicie”.

Timpul, eterna problemă

Debutul lui Valerian Diaconu în profesia de pictor bisericesc atestat, a început cu trei ani de ucenicie pe lângă tatăl său, pictorul bisericesc Ion Diaconu. Apoi, timp de aproape patru ani au pictat împreună în condiții de deplină egalitate. Asta pentru că tatăl – care împlinise aproape 75 de ani – nu dădea semne de oboseală și încă mai urca pe schele pentru a picta. A venit însă la un moment dat și rândul său. La început i-au fost încredințate lucrări mai puțin pretențioase, iar ulterior din ce în ce mai complexe, pentru că seriozitatea, priceperea și promptitudinea cu care le executa l-au recomandat pentru aceasta. Biserici pictate sau restaurate în județele Vâlcea, Argeș, Olt, Dolj, Harghita, Sibiu, Alba, Maramureș și Mureș au constituit o carte de vizită impresionantă, dar și un CV care de ani buni ține loc de orice recomandare. Doar timpul, care pare că se comprimă, este problema lui Valerian Diaconu. Cu toate acestea, el a găsit totuși timp să activeze și în cadrul Asociației Artiștilor Plastici Mureș, al cărei membru este încă din anul 2003.

Restaurările de biserici

sunt cele mai pretențioase

O lucrare de restaurare, așa cum ne-a spus Valerian Diaconu, poate să dureze între unu și cinci ani. Depinde în primul rând de suprafața care trebuie pictată sau restaurată, dar și de fondurile alocate pentru materiale și pentru plata oamenilor… “Cele mai pretențioase, ne-a declarat Valerian Diaconu, sunt restaurările. Ele trebuie făcute după plan și trebuie să redea întocmai nu numai figurile ascetice ale sfinților, dar și expresia, culoarea, strălucirea…E mult mai ușor să pictezi o biserică nouă decât să restaurezi una declarată monument istoric”. Pentru Valerian Diaconu, timpul a fost și a rămas și azi o mare problemă. Lucrează din primăvară până în toamnă, iar uneori când sunt condiții de încălzire în lăcașul de cult, lucrează și iarna. De dimineața până seara stă departe de casă, aceasta fiind un loc pe care îl revede foarte rar, doar o dată sau de două ori pe lună și atunci pentru un timp foarte scurt. Potrivit lui Valerian Diaconu, fiecare lucrare de pictură sau restaurare bisericească presupune o pregătire personală și asta pentru că, spune el “Trebuie să te pregătești sufletește prin post și rugăciune. Orice lucrare bisericească se face în primul rând cu sufletul și abia apoi cu pricepere și talent”.

Nicolae BALINT