Politica europeanã de concurențã (II) – Ajutorul de stat

Capitolul “Concurențã” a fost unul dintre ultimele douã capitole necesare finalizãrii negocierilor de aderare. În acest scop, România s-a angajat sã îndeplineascã criteriile U.E. în anumite domenii, inclusiv ajutorul de stat anti-trust și capacitatea administrativã a autoritãților însãrcinate cu implementarea legislației concurenței.

Legislația comunitarã prevede cã orice ajutor acordat de un stat membru sau prin fonduri ale statului, în orice formã care distorsioneazã sau poate distorsiona concurența prin favorizarea unei întreprinderi sau producția anumitor bunuri, este, în mãsura în care afecteazã comerțul între statele membre, incompatibil cu piața comunã. Nu toate ajutoarele acordate de stat sau din fonduri ale statului sunt considerate interzise. Sunt interzise, în special, ajutoarele care conferã avantaje economice recipientului, dacã se acordã selectiv anumitor companii sau producției anumitor bunuri, dacã pot distorsiona concurența sau afecteazã comerțul între statele membre. Comisia europeanã și Curtea de Justiție au dat o largã interpretare conceptului de “ajutor”. Acesta poate proveni de la orice instituție asupra cãreia guvernul central, o instituție publicã, sau o autoritate localã sau regionalã exercitã o influențã dominantã, direct sau indirect. Nu numai contribuțiile pozitive, cum sunt subvențiile, ci și alte mãsuri, negative, ar avea ca scop reducerea poverii fiscale a companiilor – așa numitele înlesniiri fiscale – sunt considerate ajutoare de stat de cãtre legislația europeanã în domeniu. În cadrul UE existã diferențe în ceea ce privește dezvoltarea economicã de la o regiune la alta sau de la un stat la altul, iar promovarea politicii de dezvoltare a activitãților economice la nivelul uniunii implicã totuși intervenții diferite din parte guvernelor naționale. Este motivul pentru care legislația comunitarã prevede și un numãr de excepții referitoare la ajutoarele de stat care nu sunt considerate a fi incompatibile cu piața internã. Astfel sunt ajutoarele de stat cu caracter social, acordate consumatorilor individuali, fãrã nici o discriminare privind originea produselor vizate sau ajutorul acordat pentru dezastrele naturale ori ocazii excepționale. O altã categorie de excepții o reprezintã ajutoarele acordate IMM-urilor, domeniului cercetãrii și dezvoltãrii, protecției mediului, formãrii profesionale și ocupãrii forței de muncã, precum și ajutoarele regionale aprobate pentru fiecare stat membru în parte, de cãtre Comisie. Comisia europeanã poate declara ca urmãtoarele mãsuri sã fie și ele compatibile cu piața internã: ajutorul pentru promovarea dezvoltãrii unei anumite activitãți sau regiuni, cel pentru promovarea executãrii unui proiect important de interes european sau pentru remedierea unor disfuncționalitãți serioase în economia unui stat membru, precum și cel pentru promovara culturii sau conservarea moștenirii culturale. Pentru a nu încãlca normele comunitare privind concurența, statele membre trebuie sã notifice Comisiei europene mãsurile sau schemele privind ajutorul de stat și doar apoi le pot implementa. La nivelul UE a existat un progres considerabil privind reducerea nivelului general al ajutorului de stat, cu peste 28% între anii 1997-2000. Å¢ãrile care au contribuit cel mai mult la aceastã reducere au fost Germania și Italia, care și-au redus ajutorul de stat cu 7 și respectiv 8 miliarde. Ajutorul de stat reprezenta 0,99% din PIB-ul UE în 2000 iar distribuția acestuia pe sectoare specifice a cunoscut diferențe specifice la nivel european: 39% din total s-a dus cãtre sectorul transporturi, 29 % spre producție, 17% spre pescuit și 9% în industria cãrbunelui, la nivelul anilor 2000. Aceleași diferențe se pot observa și la nivelul statelor membre. Epre exemplu, în Finlanda, 73% din ajutoarele de stat au fost alocate agriculturii și pescuitului, pe când în Germania doar 7% a fost furnizat acestor sectoare.

Situația în România

În România, cadrul legal ce reglementeazã ajutorul de stat este reprezentat de legea 143/1999, publicatã în M.O. nr. 370/03.08.1999, modificatã prin Legea nr.603/2003, publicata în M.Of. nr.930/ 23.12.2003 și O.G. nr. 94/2004 privind reglementarea unor mãsuri financiare, publicatã în M. Of. Nr. 803/31.08.2004, ultimele modificãri având ca scop armonizarea continuã cu legislația europeanã, inclusiv îmbunãtãțirea controlului asupra ajutoarelor de stat, evaluarea impactului ajutorului de stat asupra pieței și identificarea ajutoarelor de stat ilegale – ajutoare acordate fãrã autorizarea Consiliului Concurenței). Astfel, cadrul legislativ din România care reglementeazã ajutorul de stat corespunde mult legislației europene în acest domeniu. În legislația româneascã, ajutorul de stat este definit ca fiind orice sprijin, sub orice formã, din surse de stat, acordat de autoritãți publice sau de instituții care gestioneazã fonduri publice. Consiliul Concurenței trebuie sã autorizeze în mod expres orice ajutor de stat indiferent de beneficiar, cu anumite excepții stipulate în lege. Ajutorul de stat poate fi acordat sub forma transferului de fonduri publice cãtre o companie privatã sau sub forma renunțãrii de cãtre stat la venituri viitoare, astfel conferind companiei un avantaj pe care nu l-ar fi avut altfel. Guvernul poate acorda ajutor de stat prin acordarea de subvenții, anularea datoriilor, preluarea pierderilor unei companii de catre stat, exceptãri, reduceri și amânãri de la plata impozitelor și acordarea de împrumuturi cu dobândã preferențialã, printre altele. Ajutorul de stat poate fi acordat în urmãtoarele domenii: cercetare și dezvoltare, IMM-uri, protecția mediului, piața muncii, dezvoltarea regionalã, promovarea exporturilor, cultura și patrimoniu național, sãnatate și învãțãmânt. Conform ultimei actualizari a Raportului “State Aid Scoreboard” ajutorul de stat în România se situeazã la nivelul a 2,82% din PIB, cu mult peste media din U.E. de 0,4% și media noilor state membre ale U.E. de 1,42%, se precizeazã într-o analizã unei societãți civile de avocați.

Un element de noutate în ceea ce privește obligația notificãrii ajutoarelor de stat îl constituie stipularea acestei atribuții deopotrivã pentru furnizorul și inițiatorul ajutorului

de stat. Pentru o deplinã corelare cu reglementãrile și competențele existente la nivel comunitar, în noua lege a fost transpusã o prevedere, conform cãreia ajutoarele de stat acordate pentru agriculturã și pisciculturã sunt supuse reglementarilor specifice. În noua reglementare se stipuleazã expres cã ajutoarele de stat prevãzute în proiecte de acte normative sau administrative se notificã Consiliului Concurenței și se acordã numai dupã autorizarea acestora de cãtre Consiliul Concurenței. Astfel. legea instituie în sarcina furnizorului și ințiatorului unui ajutor de stat obligația de a supune orice intenție de acordare a unui ajutor de stat controlului Consiliului Concurenței.

Pentru ajutoarele de stat având caracter social, acordate consumatorilor individuali, precum și pentru cele acordate pentru înlãturarea efectelor cauzate de dezastre naturale sau evenimente excepționale, a fost introdusã obligația supunerii acestora spre avizare Consiliului Concurenței, pentru a se putea controla dacã de aceste ajutoare pot beneficia anumiți agenți economici, distorsionându-se, astfel, concurența. Legea precizeazã expres o nouã categorie de ajutoare de stat ce pot fi considerate existente, și anume acelea pentru care a expirat termenul de prescripție, evitându-se astfel orice interpretãri în contradictoriu pe aceastã temã. Totodatã se introduce noțiunea de “persoane interesate”, cãrora le este recunoscut, potrivit legii, dreptul la acțiune în cazul în care sunt afectate prin acordarea unui ajutor de stat. Noua lege lãrgește, astfel, sfera celor care se pot adresa instanței în cazul în care sunt lezate în activitatea desfãșuratã, în reglementarea anterioarã fiind prevãzut acest drept doar pentru pãrțile interesate.

A consemnat Florin CEUȘAN