Uncategorized

Popicele de aur

Mureșul a avut medaliați olimpici, mondiali, europeni, balcanici sau multipli campioni naționali la diverse discipline. Mulți dintre aceștia au fost pe nedrept dați uitării. Un loc de cinste ar trebui să-l reprezinte popicele, disciplină care obține rezultate remarcabile și în prezent.

La feminin, echipele mureșene au dominat categoric pe plan național, obținând nu mai puțin de 30 de titluri, alte clasări pe podium, opt Cupe Mondiale și trofee uropene. Începând din anii ’70, Clubul Sportiv Voința Târgu-Mureș a dominat campionatul național. Până în 1983 a obținut opt titluri de campioană și patru cupe europene. Cea mai reprezentativă jucătoare ale acelor vremuri este Elisabeta Albert. A activat la această echipă între anii 1968 și 1995. Marea ei performanță a început cu titlul mondial la junioare din 1971, după care a fost convocată la lotul național. În 1973 a cucerit două titluri continentale, cu echipa și la perechi, alături de Vasilica Pința, și bronzul la individual. A contribuit de-a lungul timpului la toate trofeele obținute de clubul mureșean. În vitrina sa mai găsim numeroase medalii individuale sau la perechi. În 1974, alături de Margareta Cătineanu, a obținut argintul în proba de perechi la Campionatul Mondial. Apogeul carierei l-a constituit titlul mondial obținut în anul 1980. În echipa acelor vremuri au mai activat Minodora Chețan, Maria Todea, Szasz Ildiko, Dalya Giyella, Maria Dragoș, Elisabeta Bonta, Fekete Eniko. Sub conducerea președinților clubului, Saszette Dezso sau Puspoki Tiberiu, și a celui mai valoros antrenor al vremii, Szemanyi Tiberiu, Voința a făcut legea ani buni în popicele femine. Scindarea UJCM, de care aparținea clubul, a fost un factor determinant în dispariția echipei.

Autodesființarea Voinței

După 1990 echipa a mai fost susținută pe rând de Atcom, Alfacom, Textila sau Constructorul. Uniderma, prin Ioan Tărcan, a fost ultima care a mai ajutat echipa până în 1992. În acel an, Elisabeta Albert cucerea cu Voința Galați Cupa Mondială. De la clubul mureșean au început în schimb să plece jucătoarele de perspectivă, ca Sabina Rethi sau Horvath Anna. Elisabeta Albert s-a ocupat din ’86 și de pregătirea cadetelor, iar din ’89 a preluat și echipa de senioare. „În ’94 am spus conducerii că după încheierea campionatului ne retragem. Jucam și din plăcere dar și asta avea o limită. Fără sprijin financiar nu mai puteam face față cheltuielilor”, își amintește fosta campioană mondială. Astfel, practic echipa s-a autodesființat.

Electromureș a ridicat ștacheta

A fost o perioadă când în seria Nord a campionatului feminin au mai activat echipele mureșene Sănătatea (devenită ulterior Voința), Dermagant, Fabrica de Zahăr, CFR, Constructorul sau Chimica Târnăveni. În 1972 a apărut o altă echipă târgumureșeană, CSM Electromureș. În 1975 echipa masculină evolua pe prima scenă, iar în anul următor promova și cea feminină. Este singurul club care mai are echipe la această disciplină, Romgaz Electromureș, la feminin, și Danerom Electromureș, la masculin. Noua performanță a fetelor este deja cunoscută. Ele au obținut în acest an al nouălea titlu consecutiv, al 22-lea din istoria clubului. Astfel, echipele feminine totalizează 30 de titluri naționale.

Portdrapelul Doina Baciu

Doina Baciu este un adevărat portdrapel al acestei formații. A participat la cucerirea tuturor acestor performanțe, fiind și astăzi una dintre cele mai valoroase jucătoare. În lunga sa carieră a urcat de peste o sută de ori pe prima treaptă a podiumului. Are 16 titluri naționale individuale și opt la perechi. A cucerit de nenumărate ori Top 12 sau Trofeul Carpați, pe lângă titlurile obținute cu echipa în competițiile interne sau cele patru cupe europene. Clasările pe treapta a doua sau a treia a podiumului nici nu se mai contabilizează la un asemenea palmares, chiar dacă au fost obținute în competiții de anvergură. Cel mai important trofeu rămâne titlul mondial obținut cu echipa națională în 2004. Încă în activitate, Doina Baciu nu vede un viitor prea strălucit aceste discipline. „Din păcate perspectivele de viitor sunt sumbre în majoritatea ramurilor sportive. Sper să mă înșel și să vină cineva cu suflet care să mă contrazică”, este părerea unei sportive de excepție, considerată de mulți un adevărat fenomen. Arena a fost renovată, dar pista rămâne, din cauza banilor puțini, cea veche. Echipa care domină categoric competiția internă în ultimul deceniu nu-și poate permite o pistă cu plăci. Acestea ar presupune o investiție de 60 000 euro.

Doina Baciu: „Din păcate perspectivele de viitor sunt sumbre în majoritatea ramurilor sportive. Sper să mă înșel și să vină cineva cu suflet care să mă contrazică”

Ilie Hosu, singurul campion mondial la masculin

Echipa masculină a clubului Electromureș, deși mereu printre fruntașe, a obținut un singur titlu național. Cel mai important jucător al acestei formații a fost Ilie Hosu. El e singurul campion mondial al județului la popice masculin.

Legitimat din 1976 la clubul mureșean, obținea în același an locul II cu echipa în cadrul naționalelor. Anul următor devenea campion european cu echipa de juniori a României. Singurul titlu național pentru clubul la care activa a fost obținut în 1982, la Neptun. În acel an, băieții au reușit și un loc II în cadrul Cupei Campionilor Europeni, devenită ulterior Cupa Mondială. „Parcă eram abonați la locul II. Nici nu mai știu de câte ori am fost pe podium la naționale, dar Aurul Baia Mare ieșea totdeauna pe primul loc”, își amintește, cu regret, fostul campion.

Deși în palmaresul individual are doar un titlu mondial la juniori, a fost un important jucător de echipă. A contribuit la succesele echipelor reprezentative de juniori sau seniori la cucerirea mai multor trofee europene sau mondiale, obținând deseori rezultate foarte valoroase. După 1986, în urma unei schimbări de generații, popicele masculine au cunoscut un regres evident. Rezultatele au început să fie mai slabe la nivelul lotului, dar Ilie a evoluat până în anul 1992, după care s-a retras din echipa reprezentativă, unde a activat 17 ani. A contribuit decisiv la câștigarea Cupei Campionilor Europeni cu Aurul Baia Mare, reușind o performanță de excepție (1003 pd). Și-a încheiat activitatea de jucător în 1997, la Inter Petrila. La Electromureș, în perioada de vârf i-a avut coechipieri pe Ștefen Ordog, Martina Ludovic, Iuliu Bice, Gheorghe Silvestru, Siklodi Lazslo, Seres Laszlo, Fekete Iuliu, Fazakas Bela sau Farkas Marton. „Nume ar fi multe, nu am dus lipsă de talente”, declară Ilie Hosu.

„Tinerii nu mai vin la sport!”

Din anul 1994 se ocupă și de pregătirea echipei la care s-a afirmat, devenită Danerom Electromureș, după numele principalului sponsor. „Am preluat echipa ajutat de Sebastian Maki, Sorin Lupu, Stelia Boariu și Gall Barna. Avem și acum talente, cum ar fi Boer Laszlo sau Kozma Lehel, campioni naționali la perechi. Ultimul are și titlul la individual și sprint. Viitor am avea, dar avem nevoie de sprijin. Fără sprijin financiar nu văd niciun viitor acestei discipline. Tinerii nu mai vin la sport, cu atât mai puțin la sporturi neolimpice. Mă bucur dacă am 8-10 copii în sală”, este părerea unui campion.

Numele acestora este trecut deasupra intrări în Week-end. Ei au făcut ca drapelul României să fie ridicat pe cel mai înalt catarg în competiții continentale și mondiale.

Mihai VEREȘ

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close