Teatru-tango la Ariel

Teatrul Ariel deschide stagiunea 2008-2009 cu “Taxi Vinil”, proiect realizat în colaborare cu Teatrul National Târgu-Mures. Un spectacol care se anunta de la bun început percutant, inedit – cel putin pentru spectatorul muresean – prin structura pe care se grefeaza povestea si prin abordarea regizorala. Înainte de premiera spectacolului, care a avut loc duminica, 14 septembrie, am stat de vorba cu Luisa Brandsdörfer, regizoarea spectacolului, care a avut amabilitatea sa ne raspunda la câteva întrebari.

Reporter: În timp ce autoarea textului, Alina Nelega, este în Statele Unite ca reprezenatant al României la un program li­terar al Universitatii din Iowa, „Taxi Vinil” ia viata aici la Teatrul Ariel. Luisa Brandsdörfer, spuneti-ne cum ati ajuns la Târgu-Mures si ce anume reprezinta pentru dumneavoastra acest proiect?

Luisa Brandsdörfer: În 2007 am participat la organizarea unui festival, la Heidelberg, în Germania. În cadrul acestuia întotdeauna alegeam si invitam o tara, care

atunci a fost România. Era de fapt un târg de piese, daca vreti, iar eu urma sa vad productiile românesti, sa aleg piese noi românesti si doua spectacole. În cadrul festivalului eu am propus 20 de piese, printre care una apartinând Alinei Nelega, monodrama „Amalia respira adânc”. Întâmplator, aceasta piesa a câstigat Premiul de Autor European, acolo la Heidelberg. Textul, nefiind tradus în germana, l-am si tradus pentru a putea fi lecturat. Situatia a fost de asa maniera încât în seara respectiva nici o actrita nu era disponibila pentru lectura textului, si atunci l-am citit eu, fiind si actrita si regizoare. Dupa ce Alina a câstigat premiul, am sunat-o pentru ca s-o felicit. Iar pentru ca eu oricum aveam în pregatire un proiect pentru Sighisoara, cu un spectacol lectura, dar nu aveam actori, Alina m-a invitat aici. Asta a fost anul trecut.

Asa a început colaborarea noastra. Aflând ca eu dansez si tango, Alina a venit cu ideea sa facem un spectacol cu tango. Astfel s-a nascut Taxi Vinil, care este cea mai mare piesa a Alinei, cu mai multe personaje. Si am gasit astfel si rezolvarea la dorinta de a combina un spectacol cu tango. Deci totul a pornit de la ideea, „Hai sa facem ceva împreuna!” si am cautat o forma care sa raspunda intentiilor noastre si am gasit ceva care sa mearga pe structura schnitzler-ului. Schnitzler-ul presupune doua perso­naje, barbat – femeie, care se întâlnesc într-o scena, apoi unul paraseste scena, pentru o alta, în locul sau vine alt personaj, si tot asa. Aici avem zece personaje, cinci barbati si cinci femei, în cinci scene, iar ei se tot rotesc, într-o structura rotunda, în cerc. Si fiecare întâlnire dintre un barbat si o femeie este un prilej nemaipomenit pentru tango. Astfel am gasit solutia la cum sa integram tangoul în structura dramatica a unei piese.

Rep.: Spectacolul la care lucrati acum este, daca bine am înteles, construit interstitial, având inserate secvente de tango. Care este rolul tango-ului în economia spectacolului?

L.B.: Structura dramaturgica a schnitzler-ului se construieste tot timpul pe întâlnirea barbat femeie, ca apropiere sexuala. În momentul în care cei doi fac dragoste este o linie în text. Apoi se reia textul. Dar tangoul nu neaparat si nu întotdeauna sugereaza în spectacolul nostru momentul sexului. Uneori, acesta e sugerat de un monolog. Tangoul subliniaza uneori un moment de apropiere sau de despartire sau este inserat în monolog. Uneori este un moment de iluzie între scene, care adeseori sunt destul de dure si crude, sunt momente din viata noastra de astazi si privesc momentul sexului dintre barbat si femeie cu un ochi destul de sec si de rece. Nu sunt stari de îndragostire si iubire, ci mai degraba iluzionari. Si tangoul este un moment în care functioneaza altceva si comunicarea se face pe un alt nivel. Sunt si dansuri în grup si soli­stice. La noi, structura dramaturgica a schnitzler-ului este de multe ori rupta, pentru ca Alina nu a scris tot timpul monoloage. Tocmai pentru a evita un anumit risc, acela al monotoniei – zece personaje care se tot rotesc în cerc. Noi, aici, am schimbat putin.

„Actorii din „Taxi Vinil” sunt

creativi, deschisi, nu le e

teama sa experimenteze”

Rep.: Cum este munca cu actorii din Tg. Mures?

L.B.: Lucrez excelent cu ei. Sunt foarte creativi, foarte deschisi, foarte jucausi si nu le este teama sa încerce, sa experimenteze. si este un work-in-progress pentru ca Alina lucreaza mult cu actori pentru care scrie partituri, roluri. Acum lucreaza cu mine, pe care nu ma cunoaste chiar asa de bine. Dar am lucrat împreuna, am vazut improvizatiile pe text, care apoi a început sa se concretizeze treptat. De asemenea si ideea si conceptul s-au cristalizat pe parcurs, în timpul lucrului. Iar eu sunt foarte îndragostita de ei, iar acum, fiind în ultima saptamâna, stiu ca trebuie sa plec si deja simt momentul încheierii acestui proiect pentru mine. Trupa cu care am lucrat chiar o sa-mi lipseasca tare mult.

Rep.: Povestiti-ne de maestrul de tango cu care ati lucrat la acest spectacol.

L.B.: Da. Întâlnirea mea cu Ricardo a avut loc acum patru ani. Avusesm doua-trei încercari sa învat tango, dar niciodata nu am gasit un partener de dans consecvent si constant. Si am gasit apoi pe cineva cu care am mers la cursurile lui Ricardo. Asa s-a nascut o buna prietenie si desi ne propusesem sa lucram împreuna, de abia acum reusim. Ricardo este un profesionist, este maestru de tango, a trait 15 ani în Buenos Aires cu fosta sa sotie, care era si partenera lui de dans. A studiat coregrafia, a fost producator la Prima Tango Opera din Buenos Aires, a lucrat si în Europa, la spectacole de tango. Într-un cuvânt, un profesionist adevarat, care traieste efectiv din asta. Tangoul este viata sa. Îmi aduc aminte ca atunci când am mers la lectii de tango, mi-am dat seama din prima, am simtit ca este un profesionist pentru ca m-a convins modul sau de lucru.

Rep.: Care este relatia dintre autor si regizor în cazul „Taxi Vinil”, în sensul ca autorul este acel demiurg, care detine primatul asupra textului, cum se întâmpla de pilda în teatrul ame­rican? Sau dimpotriva aveti o mare libertate de actiune asupra textului?

L.B.: Alina Nelega cred ca a trebuit sa fie un fel de Ianus, cu doua capete, caci ea a scris textul si tot ea a acceptat ca pe alocuri a trebuit sa schimbam, sa taiem din text. Uneori, din perspectiva aceasta, cred ca a fost destul de greu pentru ea. Dar dupa patru saptamâni de lucru fizic cu actorii, a rescris putin niste scene, dar a trebuit sa plece. si m-a lasat pe mine, mi-a acordat încredere, ca pot face versiunea scenica a piesei dupa cum vad eu textul. Deci a avut mare de tot încredere ca ce fac, fac bine. Eu o stimez foarte tare si da, m-a lasat foarte libera. Si relatia noastra este una foarte fertila si am lucrat tare bine împreuna. Asta am simtit-o înca de anul trecut, când am lucrat la ceva foarte dur, o carte care înca nu era tradusa în româneste, o semi-biografie, a lui Kapesius, un farmacist de la Auschwitz, care era de origine germano-româna, din Sighisoara de loc. Anul trecut am vazut cum putem lucra cu mingea energiei între noi si de aceea am avut asa mare pofta sa vin sa lucrez aici. Pentru ca, va rog sa ma credeti, nu se gasesc chiar asa multe persoane în viata cu care poti sa te întelegi asa de bine si în care sa ai asa mare încredere.

Rep.: Multumim si va mai asteptam la Târgu-Mures!

A consemnat Diana SACAREA

Taxi Vinil

Text: Alina Nelega

Regia: Luisa Brandsdörfer

Scenografia: Alina Herescu

Distributia: Mihaela Mihai, Monica Ristea, Roxana Marian, Elena Purea, Ionela Nedelea, Mihai Craciun, Marius Turdeanu, Marius Manole, Liviu Topuzu, Costin Gavaza.