Potențialul agricol special al Ardealul

Trebuie să ne trezim, trăim și producem cele necesare zi de zi într-o zonă legendară a României!

Bălcescu, ajuns pe culmile Carpaților, care străjuiesc țara Ardealului, și apoi cunoscând locurile și oamenii, scria: mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pre pământ, capodoperă de arhitectură, Ardealul este o sumă a podoabelor naturale. În armonie, contrastele nu pot decât să se desăvârșească, ținutul, arbori cu capul spre cer, dar și mări de grâne. Miazănoapte și Miazăzi se întâlnesc, anotimpurile par simultane.” Descrierea lui Bălcescu continuă cu bogăția acestui ținut.

Astăzi voi încerca să expun câteva idei pe tema agriculturii, îndeletnicirea de bază a celor care locuiesc de milenii Ardealul.

Cititorul se va întreba de ce această îndeletnicire, agricultura, a devenit un subiect pe buzele tuturor? Răspunsul este unul singur, agricultura din Ardeal traversează o perioadă grea, terenuri fărâmițate, lipsă de utilaje agricole, populație la sate îmbătrânită. Peste toate tronează un „politic” care nu a reușit în cei aproape 20 de ani să schițeze un program de dezvoltare specific acestei zone agricole. Agricultura Ardealului are o serie de elemente specifice date de tipul de sol, de climă, de expoziția colinelor la „Miazănoapte și Miazăzi”, deci o mare diversitate, dar și de posibilități de dezvoltare agricolă a zonei. Diversitatea i-a dat siguranță populației, a ferit-o de fenomenele naturale excesive și i-a permis ca satele și comunele să aibă țărani cu case și acareturi deosebite. Sursa frumuseții satelor ardelenești a fost, de fapt, producția agricolă, laptele, carnea, cerealele, animalele din curte, pomii fructiferi și via.

Un mare agronom român, G. Ionescu Șișesti, spunea: „Agronomia este știința producției agricole rentabile. Producția agricolă, în sensul cel mai larg, cuprinde producția plantelor de mare cultură, producția horticolă, pomicolă, viticolă, zootehnică. Toate aceste ramuri de producție se întemeiază pe pământ și depind de modul cum știm să-l îngrijim și să-l cultivăm, în raport cu condițiunile speciale climatice în care ne găsim”.

Cât adevăr, de care noi acum nu ținem cont și în iureșul care ne domină „fugim” spre un tip de agricultură care nu-și are rădăcinile în Ardeal. Concret, prin diferite programe, mai mult sau mai puțin „UE” credem că vom fi profitabili cu ferme care produc pe suprafețe mari cereale, rapiță și floarea-soarelui. Ne înșelăm, fugim spre culturi specifice altei zone din România și abandonăm alte culturi și creșterea animalelor, care din trecut au asigurat prosperitatea Ardealului, văzută atât de frumos de Bălcescu. Ardealul a avut un asolament specific, soiuri adecvate pedoclimatic, rase de animale de mare valoare biologică, agronomi deosebiți, producții care au făcut faimă, deci s-a putut. Eu unul sunt sigur că mai devreme sau mai târziu ne vom trezi și vom trece la o agricultură profitabilă, în noile condiții de țară membră a UE. Mai avem bătrâni care ne spun de marile târguri de pe „câmpie” și de la Luduș, de unde plecau la export cirezi de vite, vagoane de grâu și porumb, fructe, într-un cuvânt ”bunătăți” pe care acum le importăm, așteptând, cu câmpul nelucrat, și grajdul gol … să vina „cineva”. Nu va veni nimeni! Analizând oportunitățile din zonă, trebuie să înțelegem că putem produce la costuri europene pe o piață europeană acele produse care au asigurate la noi în Ardeal condiții pedoclimatice care le fac profitabile.

Închei în speranța unor posibilități viitoare de a scrie despre fiecare ramură a producției agricole din Ardeal și, împreună cu țăranii și agronomii pe care încă-i avem, să capacităm politicul spre hotărâri care să faciliteze producția a tot ce avem dat de Dumnezeu ca oportunități. Sper că vom dezvolta producția de lapte (am fost primul județ pe țară), carnea de vită, sfecla de zahăr și zaharul, cânepa și inul, fructele și vinul. UE are doi piloni de bază (oare când vor deveni realitate în preocuparea politicienilor?): nivel de trai egal în rural cu cel urban și fixarea populației rurale pentru a exploata economic oportunitățile deosebite din mândra țară Ardeal.

Ioan Armenean este președintele Patronatului Român al Zahărului și director general al SC Zahărul SA Luduș, una dintre puținele fabrici de zahăr rămase în picioare în România. Agronom cu experiență, Armenean are o viziune clară asupra viitorului agriculturii românești și în special a județului Mureș.

Ioan ARMENEAN